Top

Anulare act vamal. Regim vamal preferenţial. Nerespectare destinaţie. Consecinţe.

Prin actul de control nr. 20759/13.X.2005 al Biroului Vamal Iaşi, A.F. Ursăchianu Ştefan Botoşani, a fost impusă la plata sumei de 37.639.931 lei drepturi vamale de import (reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA) şi 68.907.314 lei dobânzi întârziere.

Prin decizia nr.64 din 25.XI.2003, DGFP Botoşani a menţinut procesul verbal de control, respingând ca nefondată contestaţia formulată împotriva acestuia de către A.F. Ursăchianu Ştefan Botoşani.

Împotriva deciziei şi a actului de control, reclamanta A.F. Ursăchianu Ştefan Botoşani a formulat acţiune la instanţa de contencios administrativ, solicitând anularea lor.

În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că cele două acte administrativ-fiscale sunt nelegale, deoarece prin acestea i s-au calculat nelegal drepturi vamale suplimentare pentru un autoturism marca OPEL VECTRA adus în ţară în anul 1998. A susţinut astfel reclamanta, că maşina a fost adusă în ţară ca aport în natură la capitalul social al A.F. Ursăchianu Ştefan, motiv pentru care a primit la vămuire, regim vamal preferenţial. La controlul ulterior iniţiat de Direcţia Regională Vamală Iaşi, prin procesul verbal de control nr. 20759/13.X.2003, s-a constatat că maşina importată a fost vândută, că astfel nu s-a respectat destinaţia ei şi i s-au calculat diferenţe la taxele vamale. Reclamantul explică în acţiune, că autoturismul nu a fost înstrăinat de el, aşa cum greşit i s-a reţinut în sarcină, ci acesta ar fi fost încredinţat pentru reparaţii, numitului Harabagiu Corneliu. Actul de vânzare-cumpărare prin care această persoană, fără acordul său, ar fi cumpărat maşina, este fals, acesta nefiind semnat de el la rubrica „vânzător”, susţine reclamantul. A precizat reclamantul că el a cunoscut de pretinsa vânzare a maşinii, de la organul de control vamal, respectiv la data de 13.X.2003, în condiţiile în care el o predase în 01.01. numitului Mihalache Victor, care la rândul său îl predase pentru reparaţii, lui Harabagiu Corneliu.

Investit cu soluţionarea acţiunii, Tribunalul Botoşani – secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa nr.40 din 7 februarie 2006, a admis-o şi a anulat actele administrativ-fiscale atacate.

În motivarea soluţiei instanţa a reţinut în principal, lipsa culpei reclamantei în vânzarea maşinii, în situaţia în care, după încheierea actului de vânzare-cumpărare (9 dec.1999), vânzătorul Harabagiu Corneliu a plecat din ţară, reclamanta fiind în imposibilitate de a cere anularea acestui act. În drept, instanţa a dat efect prev. art. 394 al.3 din HGR nr. 114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României – conform căruia dacă „mărfurile importate nu au putut fi utilizate pentru destinaţia declarată din motive justificate……nu se consideră schimbare a destinaţiei în sensul art. 71 Cod Vamal şi nu se datorează drepturi de import.”

Împotriva sentinţei tribunalului, intimatele Direcţia Regională Vamală Iaşi şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani au declarat recurs. În motivarea recursurilor, intimatele au invocat nelegalitatea sentinţei, susţinând că: în cauză nu sunt incidente prev. art. 394 al.3 din HGR 114/2001, deoarece nu este dată situaţia de imposibilitate a utilizării maşinii conform destinaţiei sale, în sensul art.71 din Codul Vamal; reclamanta a predat autoturismul pentru reparaţii cu tot cu acte, ceea ce demonstrează că aceasta s-a făcut în scopul vânzării; reclamanta nu a atacat actul de vânzare-cumpărare de care a aflat conform susţinerilor sale la 13.X.2003, anterior controlului vamal ulterior; responsabilitatea folosirii bunului conform destinaţiei sale, respectiv ca aport în natură la capitalul societăţii al A.F. aparţine reclamantei, care timp de peste 2 ani nu a fost interesată de starea bunului său.

Motivele de recurs invocate, cu trimitere la prev. art. 304 pct.9 Cod proc. civ., sunt întemeiate:

În speţă, reclamanta a adus în ţară la data de 9.XI.1998 un autoturism marca OPEL VECTRA, ca aport în natură la capitalul social al A.F. „Ursăchianu Ştefan” Botoşani, motiv pentru care a şi beneficiat de regim vamal preferenţial. Aceasta era destinaţia maşinii importate de reclamantă, iar conform art. 71 şi art. 144 al.1 lit. „b” – Codul Vamal (aprobat prin Lg.141/1997), prin schimbarea destinaţiei bunului importat în regim vamal de exceptare de la plata taxelor vamale şi a TVA, reclamanta a pierdut regimul vamal preferenţial şi a fost impusă la plata diferenţelor vamale. Aceasta, în condiţiile în care, conform art.61 al.1 din Lg.141/1997 privind Codul Vamal, Autoritatea Vamală a iniţiat controlul vamal ulterior operaţiunii de import derulate de reclamantă conform declaraţiei vamale de import nr. I 266/9.XI.1998.

Faţă de situaţia că autoturismul în cauză a fost înstrăinat, evident situaţia de schimbare a destinaţiei sale, cu efect asupra pierderii regimului vamal preferenţial, este dată. Nu are relevanţă sub acest aspect, nesemnarea actului de vânzare-cumpărare (f.18 ds. fond), de către reclamant.

Acesta, conform interogatoriului luat în instanţă (f.20 ds. fond), l-a predat pentru reparaţii în 01.01. lui Mihalache Victor cu tot cu acte şi a aflat că acesta îl înstrăinase la 13.X.2003. Pasivitatea în care s-a aflat reclamantul în cei 2 ani cât lăsase maşina pentru reparat (cu tot cu acte) şi ulterior aflării vânzării ei, este de neînţeles, el fiind răspunzător de acest bun aflat în patrimoniul său. În aceeaşi ordine de idei, este irelevant şi faptul că în cauza penală în care a fost cercetat numitul Mihalache Victor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals şi uz de fals, s-a dat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale. Aceasta nu numai motivat de incidenţa art. 122 Cod proc. penală (prescripţia) dar şi motivat de faptul că reclamantul şi nu această persoană avea interesul de a urmări folosirea maşinii conform destinaţiei sale, având în vedere că el beneficiase de prev. art. 13 din OUG 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe şi de urmare, de regim vamal preferenţial.

De urmare, s-au admis recursurile, s-a modificat în tot sentinţa şi în rejudecare, s-a respins ca nefondată acţiunea, prev. art. 71, 144 al.1 lit. „b” Cod Vamal fiind corect aplicate la emiterea actelor administrativ-fiscale atacate.

Etichete: