Top

7. DECIZIA DE CONCEDIERE ÎN TEMEIUL PREVEDERILOR ART. 65 DIN CODUL MUNCII. NELEGALITATEA DECIZIEI. NERESPECTAREA DE CĂTRE ANGAJATOR A PREVEDERILOR ART. 70 DIN CODUL MUNCII. NELEGALITATEA SENTINŢEI DE RESPINGERE A CONTESTAŢIEI SALARIATULUI

Prin acţiunea adresată Tribunalului Suceava – secţia civilă şi înregistrată la data de 6.06.2005, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC”A”SA Suceava, anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 623 din 25.04.2005, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării efective, precum şi a bonurilor de masă aferente acestei perioade, cânt şi daune morale în sumă de 300.000.000 lei (ROL).

A susţinut că, în luna ianuarie 2005 şi-a schimbat funcţia de inginer sistem Serv A.M.A. în şef atelier A.M.A. hârtie, iar după întocmirea Proiectului

de concediere colectivă din 4.03.2005, nu numai că postul său a fost menţinut, dar a beneficiat şi de o creştere a salariului. Ulterior însă, ca urmare a neînţelegerilor pe care le-a avut cu conducerea unităţii, legate de achiziţionarea apartamentului de serviciu, a fost trecut pe lista de disponibilităţi, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 65 şi următoarele din Codul muncii.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca nefondată, întrucât reclamantul s-a numărat printre salariaţii care au solicitat a fi înscrişi pe lista de disponibilităţi, iar disponibilizarea acestuia nu a avut nici o legătură cu apartamentul proprietatea unităţii, neexistând vreo obligaţie a acestuia de a-l înstrăina.

Prin sentinţa nr. 689 din 21.09.2005 a Tribunalului Suceava – secţia civilă, s-a respins acţiunea reclamantului, ce nefondată.

S-a reţinut în esenţă, urmare analizării statelor de funcţiuni ale secţiei A.M.A., înainte şi după concedierea colectivă, că din componenţa secţiei s-au păstrat doar posturile de şef de secţie ocupat de M. M. şi de inginer de sistem ocupat de D.D., restul posturilor, printre care şi cele de şef atelier hârtie ocupat de reclamant fiind desfiinţate.

S-a mai reţinut că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (filele 94, 95 dosar fond), rezultă că chiar reclamantul a solicitat înscrierea pe această listă de disponibilităţi pentru a beneficia de salariile compensatorii, precum şi de faptul că deşi în lista cu persoanele ce urmează a fi disponibilizate comunicată sindicatului nu figurează numele reclamantului, aceasta nu este de natură a atrage nulitatea deciziei de concediere, dat fiind că art. 70 din Codul muncii prevede obligativitatea angajatorului de a notifica în scris sindicatului numărul total şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere, nu şi pe cea a notificării listei cu numele salariaţilor.

Împotriva sus-menţionatei sentinţei reclamantul a declarat recurs.

În motivarea acestuia, reclamantul a reiterat susţinerile din acţiunea introductivă de instanţă, subliniind faptul că nefiind înscris în lista cu posturile disponibilizate, măsura concedierii sale este nelegală.

Examinând recursul de faţă, curtea îl constată întemeiat sub aspectul celor ce se vor reţine în continuare.

Astfel, potrivit art. 70 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul are obligaţia să notifice sindicatului intenţia de concediere colectivă, cu cel puţin 45 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, notificarea intenţiei de concediere colectivă se face sub forma unui proiect de concediere colectivă care trebuie să cuprindă, printre altele (lit. c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere.

Or, din examinarea listei cu persoanele care urmează a fi disponibilizate conform proiectului de concediere colectivă notificat la data de 4.03.2005 (filele 12 şi urmă. din dosarul de fond), se constată că reclamantul nu a fost inclus pe această listă, situaţie ce conduce la concluzia că postul reclamantului nu urma să fie desfiinţat.

Nu poate fi primită aserţiunea din considerentele sentinţei recurate în sensul că potrivit art. 70 din Codul muncii angajatorul avea obligaţia să notifice sindicatului numărul şi categoriilor de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere, nu şi pe cea a notificării listei cu numele salariaţilor, dat fiind că un proiect de concediere colectivă trebuie, pentru deplină transparenţă, să cuprindă numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere prin precizarea şi a numelor persoanelor ce urmează a fi disponibilizate, în concret.

O altă interpretare a prevederilor art. 70 din Codul muncii ar lăsa loc unui eventual abuz al angajatorului în nominalizarea persoanelor ce urmează a fi disponibilizate.

De altfel, în speţă, chiar angajatorul a înţeles să conceapă proiectul de concediere colectivă prin întocmirea unei liste cu numele salariaţilor care urmau să fie disponibilizaţi, listă care a fost notificată sindicatului cu adresa nr. 384 din 15.03.2005 (filele 12 dosar fond).

Nu poate fi reţinută nici concluzia instanţei de fond (dedusă din declaraţiile a 2 martori), că însuşi reclamantul ar fi solicitat înscrierea pe lista de disponibilităţi, câtă vreme, dacă ar fi fost astfel, nimic nu ar fi împiedicat pârâta să-l înscrie pe reclamant pe această listă.

Cum în cauză pârâta nu a respectat prevederile art. 70 din Codul muncii, iar potrivit art. 76 din acelaşi cod concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite recursul reclamantului şi în rejudecare, va modifica în totalitate sentinţa recurată în sensul că va admite contestaţia şi va anula decizia nr. 623 din 25.04.2005 emisă de pârâtă.

În baza art. 78 din Codul muncii, pârâta va fi obligată să-i reintegreze pe contestator în funcţia deţinută anterior şi să-i plătească acestuia drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

Se vor respinge ca nefondate capetele de cerere din acţiunea contestatorului privind daunele morale şi tichetele de masă, primul capăt de cerere întrucât contestatorul nu l-a probat, iar cel de-al doilea capăt de cerere pentru că tichetele de masă se acordă în materialitatea lor salariaţilor care prestează efectiv muncă în cadrul unităţii, nefiind posibilă convertirea lor în despăgubiri băneşti.

Etichete: