Top

Drepturi salariale

Dosar nr.2415/88/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 55

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2415/88/2008, reclamanţii: …., au chemat în judecată SC …. SA Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata indemnizaţiilor minime de concediere prevăzute la art.50 alin.2 din contractul colectiv de muncă, sume reactualizate potrivit indicelui de inflaţie la momentul plăţii şi cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că au fost angajaţii pârâtei, aceasta disponibilizându-i în cadrul concedierilor colective operate în anii 2006, 2007 şi 2008.

Deşi în contractul colectiv de muncă se prevedea obligativitatea pârâtei de a face plata indemnizaţiilor minime de concediere, reclamanţii menţionează că nici până în prezent aceste plăţi nu au fost făcute.

În drept, şi-au întemeiat cererea pe disp.art.50 al.2 şi următoarele din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel …. şi dispoziţiile corespondente din Codul muncii.

În dovedire, reclamanţii au depus la dosarul cauzei: centralizator, CCM pentru anii 2006, 2007, 2008, adresele nr.3132/2006, nr.504/2007, nr.1889/2008, planul social – versiune finală 21.04.2005, cererea formulată de către …. şi răspunsul dat de către pârâtă, C.I., calculul drepturilor salariale cuvenite şi neacordate, actualizate cu indicele de inflaţie, deciziile de concediere, carnetele de muncă, extrase de cont, acte adiţionale ale unor decizii de concediere, cererea pentru introducerea în proces a moştenitorilor reclamanţi decedate …., certificatele de naştere ale moştenitorilor, C.I., certificatul de deces seria D.s nr.579018, copia legalizată a certificatului de căsătorie şi concluzii scrise.

Pârâta a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, practică judiciară, adresa nr.1117/2006, proiectul de concediere colectivă nr.1117/2006, CCM pentru 2007, precizări, actul adiţional la CCM, adresa nr.7423/2006, nr.13535/2007, nr.44714/2007, nr.2735/2007, nr.2827/2007, nr.5468/2005, practică judiciară, amendament la planul social încheiat la data de 13.09.2006, adresa nr.30657/2006, planul social – versiunea finală din 21.04.2005 şi concluzii scrise.

Faţă de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia prematurităţii, instanţa reţine următoarele:

În cauză, sunt incidente disp. art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale, aşa cum se menţionează în CCM, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii mai speciale.

Astfel, articolul mai sus menţionat dispune că „cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului,m la acţiune, situaţie în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unei despăgubiri către salariaţi.”

În prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art.283 lit.e din Codul muncii, invocate de pârâtă care se referă la o prescripţie specială, în sensul că dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data naşterii acestuia în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât, prin invocarea acestor dispoziţii pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că invocând prevederile de mai sus, implicit recunoaşte că dreptul material la acţiune este actual, născut, personal şi prin urmare reclamantul are un interes material, care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea dreptului şi prin urmare, nu se poate susţine că acţiunea este prematură.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge ca nefondate excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi prematurităţii.

Faţă de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti, reprezentând diferenţa dintre suma acordată cu titlu de indemnizaţie de concediere şi suma ce trebuia acordată conform disp. CCM şi ale planului social, instanţa reţine următoarele:

Din probele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanţii au avut raporturi de muncă cu SC …. SA şi au fost concediaţi o parte în anul 2006 şi o parte în anul 2007 potrivit art.65 şi art.66 din Codul muncii.

În deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor, s-a prevăzut că aceştia beneficiază de indemnizaţie de concediere acordată cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în …. a acestora.

Art.50 din CCM pentru 2006 prevede că: 1) „La concediere din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 ani la 10 ani două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani – trei salarii medii nete, iar peste 15 ani patru salarii medii nete”.

Al.4 al aceluiaşi articol menţionează expres că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.”

Pentru anul 2007 s-a prevăzut în art.50 al CCM încheiat la nivelul societăţii că: 1) „La concedieri individuale din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani – 1,5 salarii medii nete, de la 3 la 10 ani – 3 salarii medii nete , iar peste 10 ani – 5 salarii medii nete.

La alin.2 al aceluiaşi articol se prevede că: „în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă”, la alin.3 se prevede că: „valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negocierea FS…….”, iar la alin.4 se stipulează că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.”

La dosarul cauzei s-a depus planul social din 2005, prin care părţile semnatare (patronat şi sindicat) au convenit la art.4 că în funcţie de vechimea în SC …. SA angajaţii să primească următoarele pachete financiare şi anume: de la 0,5 la 5 ani vechime – 8 salarii (medii brute pe ….), între 5 şi 15 ani vechime – 12 salarii, iar peste 15 ani vechime – 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariaţii ce urmau a fi disponibilizaţi în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art.4 din planul social, părţile semnatare au creat o situaţie mai favorabilă salariaţilor, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate, dar şi vechimea în muncă.

Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecţie socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reţinute mai sus.

Ulterior, prin amendamentul la planul social încheiat la 13.09.2006 între aceleaşi părţi s-a completat pct.4 în sensul că art.4 din planul social se interpretează astfel: voinţa comună a părţilor la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaţilor …. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin.1 CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din CCM.

Prin deciziile de concediere depuse la dosarul cauzei, s-a prevăzut că „valoarea netă a indemnizaţiei de concediere ce va fi acordată salariatului, cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în …. a salariatului, se va plăti într-o singură tranşă, în 5 zile lucrătoare după încetarea contractului de muncă.”

Patronatul şi Federaţia Sindicatelor din …., de comun acord, au convenit să creeze o situaţie mai favorabilă persoanelor disponibilizate, prin dispoziţiile planului social şi a amendamentului din ianuarie 2006. La această dată s-a clarificat că nu se cumulează disp. art.50 din CCM cu cele prevăzute în planul social.

Chiar art.50 din CCM face referire la alin.4 că se completează cu prevederile planului social, care s-a încheiat în 2005, iar voinţa comună a părţilor a fost de a se modifica articolul de mai sus, în sensul celor deja expuse, motiv pentru care instanţa apreciază că cererile reclamanţilor sunt neîntemeiate, întrucât le-a fost calculat corect cuantumul indemnizaţiilor de concediere.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre suma acordată reclamanţilor, cu titlu de indemnizaţie de concediere şi suma ce trebuia acordată conform disp. CCM şi planului social, ca nefondată.

Pentru aceleaşi motive, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată şi în ceea ce le priveşte pe … şi ….

Etichete: