Top

DREPTURILE PĂRINTELUI CĂRUIA NU I-A FOST ÎNCREDINŢAT COPILUL DE A PĂSTRA LEGĂTURI PERSONALE CU ACESTA

Prin sentinţa civilă nr.2601/2005 a Judecătoriei Suceava s-a admis în parte acţiunea reclamantului G.N. în contradictoriu cu pârâta S.A.

Pârâta a fost obligată să-i permită reclamantului să o ia la domiciliul său pe minora G.L. născută la 17 mai 1993 în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 13,00 până duminică ora 16,00, trei zile în timpul vacanţei de iarnă şi două săptămâni în a doua lună a vacanţei de vară.

Instanţa de apel, prin decizia civilă nr.1876 din 6 decembrie 2005 a admis apelul, a schimbat sentinţa şi în rejudecare a respins acţiunea ca nefondată. S-a reţinut că minora a fost crescută de la vârsta de 2 ani de mamă şi bunicii materni, refuzând să-şi vadă tatăl iar acesta nu poate oferi minorei condiţiile materiale şi morale necesare pentru desfăşurarea în condiţii decente a vizitei.

Prin decizia civilă nr.23 din 22 februarie 2005 s-a admis recursul reclamantului, s-a modificat decizia civilă nr.1876 din 6 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava şi s-a respins apelul ca nefondat, menţinându-se sentinţa civilă nr.2601/2005 a Judecătoriei Suceava.

Instanţa de recurs a reţinut că, potrivit legii, părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum şi de a veghea la creşterea şi educarea lui.

Acest drept trebuie exercitat în interesul copilului.

În speţă, pârâta nu a făcut dovada susţinerilor sale privind condiţiile materiale şi morale de care dispune reclamantul.

Sigur că exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul trebuie să se facă în deplin acord cu principiul exprimat de art.92 alin.2 Codul familiei privind interesul exclusiv al acestuia. Reclamantul nu este însă decăzut din drepturile părinteşti aşa încât nu-i poate fi refuzat dreptul de a avea legături personale cu copilul.

Sigur că programul de vizită trebuie raportat la vârsta minorei şi la condiţiile materiale şi morale de care dispun părinţii. Aşa cum în mod corect a apreciat prima instanţă, minora este la o vârstă la care poate fi luată de tată la domiciliul lui iar în ce priveşte condiţiile de care dispune acesta, nu există impedimente care să vină în contradicţie cu interesul copilului. Reclamantul are locuinţă proprietate personală, şi-a întemeiat o familie şi mai are un copil.

Etichete: