Top

Citare. Neînştiinţarea instanţei despre schimbarea domiciliului. Consecinţe.

Potrivit art. 177 alin.1 teza I Cod procedură penală, inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, se citează la o altă adresă numai dacă în prealabil a adus la cunoştinţa instanţei schimbarea domiciliului.

(Curtea de Apel Suceava – d.p.308 din 18.06.2007)

Prin cererea adresată instanţei la data de 12 aprilie 2007, contestatorul V. P. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 569 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, solicitând desfiinţarea ei şi rejudecarea recursurilor.

În motivarea contestaţiei, acesta a arătat că, la data judecării recursurilor, nu a fost prezent în ţară, întrucât avea reşedinţa în Grecia, necunoscând termenul de soluţionare a acestuia.

Procedura a fost astfel nelegal îndeplinită, întrucât citaţia a fost primită de fratele său, iar instanţa nu a procedat şi la afişarea ei la Consiliul Local al comunei Iaslovăţ. Aceasta din urmă se impunea, întrucât din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezulta că este plecat din ţară, la muncă, în Grecia.

În împrejurările date, s-a aflat totodată în imposibilitatea de a se prezenta în instanţă şi de a încunoştiinţa despre această imposibilitate, fiind date cazurile de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. a, b Cod procedură penală.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea constată a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente :

Prin sentinţa penală nr.107/25.01.2005 a Judecătoriei Rădăuţi, a fost condamnat inculpatul V. P. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.74, 76 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu executare în regim de penitenciar, sens în care s-a făcut aplicarea şi a disp. art.71, 64 Cod penal referitor la pedeapsa accesorie.

A fost obligat inculpatul să-i plătească părţii civile V. I. suma de 26.500.000 lei despăgubiri civile şi 4.000.000 lei cheltuieli judiciare, iar statului suma de 500.000 lei, cu acelaşi titlu.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost achitată partea vătămată – inculpat Vereş Ioan pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c C.pr.pen..

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, la data de 5.04.2004, între părţi a avut loc o altercaţie, respectiv inculpatul V. P. a lovit-o pe partea vătămată V. I., iniţial cu pumnii în zona capului, iar în continuare cu un băţ, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, cât şi internarea în Secţia Chirurgie – Ortopedie din cadrul Spitalului mun. Rădăuţi.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a reţinut că partea vătămată V.I. se ocupă cu agricultura şi că, în perioada incapacităţii de muncă, a fost nevoită să angajeze alte persoane care să efectueze lucrările agricole, o zi de muncă fiind plătită cu 350.000 lei – 400.000 lei, efectuând de asemenea cheltuieli de deplasare la spital şi medicamentaţia.

Privitor la daunele morale solicitate, prima instanţă a apreciat că, în raport de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, acestea nu se justifică.

Referitor la inculpatul – parte vătămată V. P., instanţa a reţinut că acesta nu a dovedit că a fost agresat de partea vătămată – inculpat V. I. dispunând în consecinţă.

Apelul declarat de inculpatul – parte vătămată V. P. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr.477/20.06.2005 a Tribunalului Suceava, fiind admis însă apelul declarat de partea vătămată – inculpat V. I., în sensul că, desfiinţându-se parţial sentinţa, a fost obligat inculpatul – parte vătămată V. P. să-i plătească părţii vătămate – inculpat V.I. suma de 27.883.845 lei despăgubiri civile, în loc de 26.500.000 lei. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii V. I. şi V. P., recursuri ce au fost admise prin decizia penală nr. 569 din 05 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava. S-a casat în parte decizia penală şi sentinţa penală şi s-a reţinut cauza spre rejudecare, inculpatul-parte vătămată V. I. fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, la pedeapsa de 5.000.000 lei ROL amendă penală. S-a luat act că partea vătămată-inculpat V. P. nu s-a constituit parte civilă, acesta fiind obligat să plătească părţii vătămate-inculpat Vereş Ioan suma de 150.000.000 lei ROL daune morale, iar inculpatul parte vătămată V. I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din prima instanţă.

Potrivit disp. art. 386 lit. a, b Cod procedură penală, împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când :

– procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

– când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.

A susţinut inculpatul că pentru termenul la care recursul s-a soluţionat, nu a fost legal citat, fiind plecat în străinătate, iar în condiţiile în care din lucrările dosarului de urmărire penală se cunoştea acest aspect, nu s-a efectuat procedura prin afişare la Consiliul Local.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarelor rezultă că, atât la judecata în primă instanţă, cât şi în căile de atac, contestatorul a fost citat la adresa indicată de el, respectiv comuna Iaslovăţ, nr. 900, judeţul Suceava. Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2004 (dosar nr. 3794/2004 al Judecătoriei Rădăuţi) s-a prezentat în instanţă.

La data de 5 octombrie 2005, când s-au soluţionat recursurile, acesta a fost citat la aceeaşi adresă, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 6 dosar 838/2005 al Curţii de Apel Suceava) rezultând că citaţia a fost înmânată fratelui său, V. V. Pe această dovadă nu se face nici o menţiune despre faptul că inculpatul ar fi plecat din ţară.

Potrivit art. 177 al. 1 teza I Cod procedură penală, inculpatul se citează la adresa unde locuieşte iar potrivit al. 2 al aceluiaşi articol, se citează la o altă adresă numai dacă în prealabil a adus la cunoştinţa instanţei, în cursul procesului penal, printr-o declaraţie, acesta.

Or, din nici un act depus la dosar pe parcursul soluţionării cauzei nu rezultă încunoştiinţarea instanţei în acest sens, astfel că în mod corect nu s-a procedat şi la citarea sa prin afişare la Consiliul local al localităţii în care fapta s-a comis.

Se constată aşadar că pentru termenul la care recursurile s-au soluţionat, procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Adresa nr. 237981 din 29 mai 2007 emisă de către Ministerul de Interne (şi aflată la fila 24 dosar), din care rezultă că la data soluţionării recursului, contestatorul nu se afla în ţară, nu face nici o dovadă în sensul că cel în cauză nu a luat cunoştinţă despre data judecării recursului şi nici a imposibilităţii de neprezentare sau încunoştiinţare a instanţei în acest sens.

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECŢIA PENALĂ

ROMÂNIA, Suceava, Str. Ştefan cel Mare Nr. 62 ? Telefon/Fax: 0230 – 215383

Etichete: