Top

Cererea de numire în funcţia de procuror conform art. 33 din Legea nr. 303/2004. Competenţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în recrutarea candidaţilor.

Deşi Secţia pentru procurori a constatat îndeplinirea condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de procuror, decizia de admitere în profesie este de competenţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin acţiunea în contencios administrativ introdusă la Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. 229/39 din 02.09.2007, reclamanta B.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 187 din 03.04.2007; să i se recunoască dreptul de a fi numită în funcţia de procuror şi obligarea pârâtului să înainteze Preşedintelui României documentaţia în vederea emiterii decretului de numire; obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale şi morale precum şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii în contencios administrativ, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 639 din 05.10.2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat procedura de numire fără concurs conform art. 33 al. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 303/2004, iar prin hotărârea nr. 46 din 27.03.2007, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 33 al. 5, 7, 8 şi 10 din Legea nr. 303/2004 pentru numirea sa în funcţia de procuror, dar cu toate acestea prin hotărârea nr. 187 din 03.04.2007, cererea sa fost respinsă nelegal, deoarece potrivit dispoziţiilor legale hotărârea nr. 46/2007 prin care s-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 33 al. 5, 7, 8 şi 10 din Legea nr. 303/2004 pentru numirea sa în funcţie, trebuie să fie considerată ca act final al procedurii prevăzute de lege şi în fine că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu era competent să facă interviuri.

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat pe cale de excepţie lipsa procedurii plângerii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea după o selecţie care beneficiază de o reglementare juridică şi care a fost întemeiată pe analiza unor criterii obiective.

Prin sentinţa nr. 99 din 25.06.2007, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea reţinând că reclamanta nu a formulat plângerea prealabilă astfel cum este prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Apreciind că reclamanta a făcut dovada formulării plângerii prealabile în condiţiile art. 7 din Legea nr.554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 298 din 25.01.2008 a admis recursul declarat de reclamată, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa reţine următoarele:

Prin hotărârea nr. 639 din 05.10.2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat procedura de numire fără concurs, conform art. 33 al. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 303/2004.

Prin hotărârea nr. 46 din 27.03.2007, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 33 al. 5, 7, 8 şi 10 din Legea nr. 303/2004 printre care şi pentru numirea sa în funcţia de procuror.

Prin hotărârea nr. 187 din 03.04.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcţia de procuror formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere nota direcţiei de specialitate, referatele întocmite privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 al. 2 şi art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, dosarele profesionale ale candidaţilor, susţinerea interviului precum şi performanţele profesionale ale candidaţilor.

Critica adusă de reclamantă hotărârii nr. 187 din 03.04.2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi anume că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu era competent să facă interviul şi că atâta vreme cât prin hotărârea nr. 46 din 27.03.2007 s-a constatat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 33 al. 5,7,8 şi 10 din Legea nr. 303/2004 pentru numirea sa în funcţia de procuror, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis o hotărâre nelegală, este nefondată pentru următoarele considerente:

Secţia pentru procurori de la Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 46 din 27.03.2007, în urma susţinerii interviului de către reclamantă şi al analizării înscrisurilor prezentate precum şi în baza dispoziţiilor legale în materie, a constatat că reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 33 al. 5, 7, 8 şi 10 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, astfel că nu poate fi primită susţinerea reclamantei, care ar duce la nulitatea hotărârii nr. 187 din 03.04.2007 şi anume că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a făcut interviul deşi nu era competent.

Având în vedere dispoziţiile art. 8 din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 639 din 05.10.2006 din care rezultă că au fost aprobate doar 50 de posturi de procuror, în mod legal Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în exercitarea prerogativei de aprobare a candidaţilor recomandaţi de Secţia pentru procurori ( conform art. 29 al. 3 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs şi de art. 35 al. 1 lit. a din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată) a respins cererile de numire în funcţia de procuror formulate de 48 de candidaţi recomandaţi de Secţia de procurori, între care şi reclamanta.

În realizarea selecţiei, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere datele ce rezultă din dosarele profesionale ale candidaţilor şi nu în ultimul rând faptul că reglementarea art. 33 al. 5,7,8, 9 şi 10 din Legea nr. 303/2004, republicată nu constituie pentru orice candidat un drept la numirea în funcţie, ci doar o vocaţie.

În funcţie de numărul locurilor aprobate pentru a fi ocupate prin această procedură pentru numirea în funcţia de procuror, fără concurs şi de criterii obiective, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost îndreptăţit să realizeze o selecţie între candidaţii care, prin faptul îndeplinirii condiţiilor legale, au vocaţie la numirea în funcţia de procuror fără concurs.

În contextul în care principalul scop al selecţiei este să asigure încadrarea în limita locurilor aprobate, o astfel de selecţie apare firească şi îşi găseşte temeiul juridic în prevederile art. 35 al. 1 lit. a din Legea nr. 317/2004, republicată, potrivit cărora doar Plenul ( nu şi secţiile) poate propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător şi procuror dar şi a prevederilor art. 29 al. 3 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs.

Faţă de aceste considerente, hotărârea nr. 187 din 03.04.2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este temeinică şi legală, motiv pentru care instanţa a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.

Ca o consecinţă a respingerii capătului principal din petitul acţiunii privind anularea hotărârii nr. 187 din 03.04.2007 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, instanţa a respins ca nefondate şi capetele de cerere de la punctele b şi c din petitul acţiunii privind recunoaşterea dreptului de numire în funcţia de procuror şi obligarea pârâtului de a înainta documentaţia Preşedintelui României pentru emiterea decretului de numire precum şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale şi morale.

Etichete: