Recunoaşterea faptei şi lipsa antecedentelor nevalorificate ca circumstanţe atenuante.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi a fost trimis in judecată in stare de libertate inculpatul TC, pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, prev. şi ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
In motivarea rechizitoriului procurorul a reţinut, în esenţă, că inculpatul în data de 08.03.2008 în jurul orei 17:00 a condus autoturismul marca Daewoo Matiz pe DJ 248, având o alcoolemie de 2,15 g/l alcool pur în sânge.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de cercetare la faţa locului producerii accidentului, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, buletinul de examinare clinică, declaraţiile martorului VT, declaraţiile de recunoaştere ale învinuitului.
In cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul, martorii VT, LC.
Atât pe parcursul cercetărilor cât şi pe parcursul judecăţii inculpatul a avut un comportament sincer, recunoscând şi regretând comiterea faptei.
Instanţa a constatat, potrivit art. 345 Cod procedură penală, că fapta reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, urmând a dispune condamnarea acestuia.
In vederea unei juste individualizări a stabilirii şi aplicării pedepsei, instanţa va avea in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanţa a constat că inculpatul a avut o atitudine de recunoaştere şi regret a săvârşirii faptei şi că nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care a condamnat pe inculpat la o pedeapsă în cuantumul minimului special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, făcând aplicarea disp. art. 81 Cod penal şi atrăgând atenţia asupra art. 83 Cod penal.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoaşterea faptei si regretul acestuia nu au fost insa reţinute ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de disp.art.74 alin. 1 lit.a si c Cod penal întrucât aceste împrejurări, in cazul concret (nivelul mare al alcoolemiei, accidentul în care a fost implicat inculpatul), nu au relevanţa si consistenţa unor împrejurări care sa atenueze răspunderea penala. Recunoaşterea unor date si împrejurări ale realităţii ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute in vedere de instanţă reduc in asemenea măsură gravitatea faptei in ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşita in concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
Aceste aspecte au constituit insa criteriu de apreciere in dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.

Etichete: Recunoaşterea faptei