Top

Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, pot adopta taxe speciale. Persoana fizică sau juridică trebuie să beneficieze în mod direct şi nemijlocit de acel serviciu.

Reclamanta nu a beneficiat de serviciile de sport, cultură, artă şi ştiinţă pentru a datora această taxă.

Prin sentinţa civilă nr. 376/ca din 12.05.2009 a Tribunalului Iaşi au fost respinge excepţiile invocate de către pârâtul Consiliul Local P. şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC „ A G” SRL P., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local P. A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local P nr. 81 din 31.05.2007, în sensul înlăturării disp. art. 17.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub numărul reclamanta SC „ A G” SRL a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local P şi a solicitat anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local P nr. 81 din 31.05.2007, respectiv, disp. art. 17 .
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că această taxă pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă a fost reglementată iniţial de Hotărârea Consiliului Local nr. 57 din 27.06.2002 privind instituirea taxei speciale pentru finanţarea activităţii sportive, de cultură, artă şi ştiinţă, de H.C.L. nr. 92/2006 prin care au fost aduse completări H.C.L. nr. 57/27.06.2002 şi H.C.L. nr. 122/11.08.2006 privind normele metodologice de aplicare a hotărârii Consiliului Local privind taxa de sport, cultură la nivelul Municipiului P. Datorită modificărilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, această taxă nu mai are o bază legală, drept pentru care Hotărârile Consiliului local P care o reglementau nu pot să-şi mai producă efectele. Cu toate acestea Consiliul Local a adoptat din nou în 2007 o hotărâre care prevede în continuare taxa pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă.
Astfel, în şedinţa din data de 31.05.2007 a Consiliului Local P a fost adoptată Hotărârea nr. 81 privind impozitele şi taxele locale pe anul 2008 pentru Consiliul Municipal P, hotărâre adoptată, aşa cum a arătat , cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Împotriva acestui act administrativ a formulat recurs administrativ ( plângere prealabilă) conform dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, neprimind nici un răspuns până în prezent.
Dispoziţiile art. 17 din H.C.L. nr. 81/2007 ce reglementează „ Taxa pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă „ taxă ce este contrară prevederilor Codului fiscal şi ale Constituţiei.
Art.17 Taxa pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă se datorează de către:
a) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în municipiul P care realizează venituri din activitatea economică, cu excepţia instituţiilor publice;
b) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localităţi care au deschise pe teritoriul municipiului P puncte de lucru, filiale, agenţii, reprezentanţe, etc;
c) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localităţi care deţin bunuri impozabile pe teritoriul municipiului P şi care au deschise pe teritoriul municipiului P puncte de lucru, filiale, reprezentanţe, etc;
d) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localităţi care realizează venituri pe teritoriul municipiului P din servicii de reclamă şi publicitate în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoane.
Această taxă urmează a se achita de agentul economic până la încheierea anului fiscal în care a fost stabilită.
A considerat că prin această taxă se încalcă legislaţia în vigoare deoarece, conform prevederilor constituţionale, nicio taxă sau impozit nu se poate stabili decât în limitele şi în condiţiile legii – art. 139.
În cuprinsul Codului fiscal sunt enumerate limitativ toate taxele şi impozitele locale, precum şi condiţiile în care acestea urmează a fi implementate a autorităţilor administraţiei publice locale
Taxa de sport, cultură, artă şi ştiinţă se încadrează în categoria taxelor speciale, reglementată în mod detaliat în cuprinsul art. 282 din Codul fiscal, dar fără a se respecta condiţiile impuse în cuprinsul Codului fiscal.
Astfel, conform art. 282 alin 3din Codul fiscal, „ Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu”.
Beneficiarii direcţi ai acestor servicii de sport, cultură, artă şi ştiinţă pot fi prin excelenţă, doar persoanele fizice sau persoanele juridice care desfăşoară activităţi de acest tip, conform actelor constitutive.
Mai mult, din prevederile art. 282 alin 3 din Codul fiscal, se mai desprinde o condiţie necesară pentru a fi plătitor al unei taxe speciale: persoana fizică sau juridică trebuie să beneficieze în mod direct şi nemijlocit de acel serviciu. Cu alte cuvinte, taxele speciale nu se pot impune în mod nediferenţiat, ci doar „ consumatorilor” de servicii oferite de instituţia publică sau serviciul de interes local. Taxele speciale se plătesc doar în schimbul serviciului respectiv, fiind ilegală instituirea unei prezumţii de „ universalitate” în consumul de sport, cultură, artă şi ştiinţă de către toate persoanele juridice din P.
S-a mai observat şi o altă prevedere ilegală continuată în actul atacat şi anume faptul că actuala taxă de sport, cultură, artă şi ştiinţă se plăteşte de către contribuabil în funcţie doar de cifra sa totală de afaceri, indiferent de domeniul de activitate ( comerţ, intermedieri, servicii, etc) şi nu în funcţie de nivelul la care s-ar beneficia de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local.
Actele normative emise de Consiliul Local P încalcă în mod grav şi direct Constituţia României şi prevederile legale imperative care reglementează regimul juridic al taxelor şi impozitelor, aducând în acest fel grave prejudicii persoanelor fizice şi juridice din municipiul P. În plus, se creează şi se dezvoltă în acest fel o fiscalitate excesivă, ilegală care trebuie să atragă răspunderea juridică a emitenţilor şi a celor care au avizat legalitatea acestor acte.
Autorităţile publice locale din P au obligaţia de a respecta dispoziţiile legale în vigoare, având în vedere prevederile art. 1 alin 3 din Constituţia României, care prevăd că: „ România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate”.
Conform art. 56 din Constituţia României autorităţile au obligaţia de a asigura un sistem legal de impuneri, sistem care trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale ( art., 2 din articolul menţionat). Acelaşi articol, în alin 3 prevede expres faptul că „ orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale”.
Constituţia României reglementează în mod expres, în cuprinsul art. 139 impozitele, taxele şi celelalte contribuţii datorate de persoanele fizice şi juridice. Astfel, conform Constituţiei „ impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii numai potrivit destinaţiei acestora”.
În mod expres reiese faptul că toate taxele sau impozitele locale se pot stabili numai în limita legii, în speţă fiind vorba despre Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că aceasta este actul normativ care stabileşte cadrul legal şi pentru impozitele şi taxele locale. Cu alte cuvinte autorităţile publice locale nu pot să prevadă alte categorii de impozite şi taxe locale cu excepţia celor menţionate expres în cuprinsul Codului fiscal.
Consiliul Local are competenţe bazate pe autonomia locală, însă acestea nu trebuie să depăşească limitele legii. În cazul de faţă, prin hotărârile adoptate, indicate mai sus Consiliul local nu a ţinut cont de prevederile legale ale Codului fiscal, stabilind o taxă care nu este prevăzută de acest act normativ. în aceste condiţii actele adoptate de către Consiliul Local sunt în afara cadrului legal, motiv pentru care a solicitat revocarea lor.
În art. 248 şi următoarele din Codul fiscal sunt enumerate şi ulterior dezvoltate, impozitele şi taxele locale, fără ca printre acestea să se regăsească o taxă pentru activităţi sportive, de cultură, artă şi ştiinţă.
Contrar acestor prevederi în art. 17 din H.C.L. P nr. 81/2007 sunt prevăzute categoriile de contribuabili ce datorează o astfel de taxă pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă. De asemenea, H.C.L. P nr. 57/2002 modificată prin H.C.L. P nr. 92/06.06.2006 şi H.C.L. P nr. 122/11.08.2006 reglementează expres această taxă care, în mod flagrant este în afara prevederilor legale.
Obligaţia administraţiei publice locale este aceea de a fi garantul Constituţiei şi a legilor, şi să servească exclusiv intereselor cetăţenilor municipiului.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi pe calea excepţiei a invocat lipsa obiectului material şi juridic al raportului juridic dedus judecăţii deoarece la data judecării cauzei, hotărârea Consiliului local al municipiului P nr. 81 din 31.05.2007 şi-a încetat aplicabilitatea prin expirare şi ajungere la termen.
Reclamanta nu justifică existenţa unui drept recunoscut de lege şi prin care să fi fost vătămat.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.
Hotărârea nr. 81 din 31.05.2007 a Consiliului Local al Municipiului P are ca izvor H.C.L. nr. 57 din 27.06.2002 privind instituirea taxei speciale pentru finanţarea activităţilor sportive, de cultură , artă şi ştiinţă, H.C.L. nr. 92/06.06.2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Consiliului Local nr. 57/27.06.2002 şi H.C.L. nr. 122/11.08.2006 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 92/06.06.2006.
Hotărârea Consiliului Local al municipiului P nr. 57/2002 prin care se instituie taxa pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă, prezenta Hotărâre a Consiliului Local contestată în justiţie, precum şi celelalte Hotărâri ale Consiliului Local care reglementează aceeaşi materie au caracterul unui act normativ, fiind asimilate legii şi produc efecte erga-omnes pe teritoriul administrativ al municipiului P potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, întrucât Consiliul Local al municipiului P pe plan local este asimilat unui miniparlament, fiind definit organ al administraţiei publice locale cu rol şi caracter deliberativ – adică adoptă hotărâri normative – fiind izvor de drept.
Această taxă este o taxă care a fost stabilită pentru o anumită categorie de contribuabili persoane juridice de pe teritoriul administrativ al Municipiului P şi care se percepe nu uniform, ci dimpotrivă ea se percepe numai de la contribuabilii persoane juridice, în funcţie de cifra de afaceri, iar taxa este variabilă, reprezentând un anumit cuantum pe tranşe, tocmai în funcţie de cifra de afaceri.
Toate hotărârile Consiliului Local al municipiului P care reglementează materia taxei pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă au caracter absolut legal – fiind izvor de drept -. Iar obligaţia de plată a taxei pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă derivă ca şi din lege, cu regimul juridic specific plăţii impozitelor şi taxelor locale, taxa pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă având şi ea caracter absolut legal şi temeinic.
Actele normative emise de Consiliul Local P nu încalcă nicidecum Constituţia României şi prevederile legale imperative care reglementează regimul juridic al taxelor şi impozitelor, atât timp cât prin lege se acordă posibilitatea consiliilor locale de a stabili taxe şi impozite locale pe teritoriul administrativ al unităţilor administrativ – teritoriale pentru care îndeplinesc funcţia de autorităţi deliberative ale administraţiei publice locale.
Potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare Consiliul Local este o autoritate a administraţiei publice locale cu un caracter eligibil, fiind ales prin vot universal, egal, direct şi secret şi el funcţionează ca autoritate deliberativă adoptând hotărâri cu un caracter normativ care sunt asimilate legii şi produc efecte juridice ca şi legea.
Analizând actele şi lucrările dosarului, examinând cu prioritate excepţiile invocate potrivit disp. art. 137 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei obiectului material şi juridic al raportului juridic dedus judecăţii, instanţa constată neîntemeiată această excepţie şi urmează a fi respinsă.
Hotărârea Consiliului Local al municipiului Pnr. 81/31.05.2007 nu şi-a încetat aplicabilitatea prin ajungerea la termen, la finele anului 2008, întrucât reclamanta a promovat acţiunea anterior ajungerii la termen a hotărârii, respectiv, la data de 02.12.2008.
Potrivit art. 21 din hotărâre, instanţa reţine că prezenta hotărâre intră în vigoare începând cu data de 1.01.2008.
Cu privire la cea de a 2- a excepţie, la lipsa interesului legitim în promovarea şi exercitarea dreptului la acţiune în justiţie, instanţa reţine că această excepţie este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Prin plata acestei taxe, reclamanta a justificat vătămarea intereselor private sale private.
Pe fondul cauzei, instanţa constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 81 din 31.05.2007 Consiliul Local al municipiului P la data de 31.05.2007 a prevăzut la disp. art. 17 că taxa pentru sport, cultură, artă şi ştiinţă se datorează de către:
a) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în municipiul P care realizează venituri şi din activitatea economică, cu excepţia instituţiilor publice;
b) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localităţi care au deschise pe teritoriul municipiului P puncte de lucru, filiale, agenţii, reprezentanţe, etc;
c) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localităţi care deţin bunuri impozabile pe teritoriul municipiului P şi care au deschise pe teritoriul municipiului P puncte de lucru, filiale, reprezentanţe, etc;
d) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localităţi care realizează venituri pe teritoriul municipiului P din servicii de reclamă şi publicitate în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană.
Apărarea pârâtei că această hotărâre, are ca izvor H.C.L. nr. 57/2002, H.C.L. nr. 92/2006 şi H.C.L. nr. 122/2006 nu este întemeiată.
Potrivit art. 248 din Codul fiscal, impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează: impozitul pe clădiri, pe teren, pe mijloacele de transport, pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră, taxe speciale şi alte taxe locale.
Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, pot adopta taxe speciale.
Aceste taxe speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite.
Ori, în cauza de faţă, reclamanta nu a beneficiat de serviciile de sport, cultură, artă şi ştiinţă pentru a datora această taxă.
Pentru cele expuse, constată că disp. art. 17 din H.C.L. nr. 81/31.05.2007 este nelegală, în consecinţă va admite acţiunea şi va anula în parte Hotărârea Consiliului Local P nr. 81/31.05.2007, în sensul anulării disp. art. 17.

Etichete: