Contract de prestări servicii. Executarea contractului. Dovezi.

Prin sentinţa civilă nr. 2246/E din 29 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins acţiunea promovată de reclamantul F. G. în contradictor cu pârâta S.C.”Lynx” SRL Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit un contract de prestări servicii, care este de natură comercială, şi că, potrivit acestuia, reclamantului îi revenea obligaţia de a elabora şi reactualiza, permanent, „Manualul de asigurare a calităţii”, precum şi „Procedurile funcţiilor de sistem AQ”, de a acorda consultanţa de specialitate în perioada de implementare, auditare şi evaluare şi de a participa ca instructor şi consultant la programul de instruire şi pregătire a personalului şi auditorilor.

În afara scrisorii de răspuns nr. 134 din 21 martie 2002 nu există nici o dovadă care să ateste când a executat reclamantul serviciile de consultanţa, dacă ele făceau sau nu parte din categoria celor contrafăcute, dacă beneficiarul a primit şi acceptat ca fiind corespunzătoare respectiva prestaţie şi dacă preţul pretins a fost stabilit în conformitate şi în limita convenită, în condiţiile în care nu se cunoaşte când a început programul şi pe ce perioadă a continuat el şi dacă s-a întocmit vreo programare pentru executarea prestaţiei menţionate în anexa nr. 1 pct. 5 la contract şi dacă ea a fost respectată.

Chiar dacă adresa nr.134 din 21 martie 2004 poartă sigiliul societăţii pârâte şi o semnătură indescifrabilă, ea nu poate constitui o recunoaştere a primirii prestaţiei contractate, atâta timp cât nu s-a dovedit că cel care a semnat-o are calitatea de a angaja în mod legal societatea beneficiară şi cât reprezentantul legal al acesteia contestă că cel care a semnat avea mandat de reprezentare.

Curtea, examinând cererea de recurs şi dosarul de fond, a constatat că recursul este fondat avându-se în vedere următoarele considerente:

La data de 15 septembrie 2001 între părţi s-a încheiat contractul de asistenţa tehnică nr. 907 având ca obiect prestarea activităţilor de asistenţă tehnică şi consultanţă în vederea certificării Sistemului de Asigurare a Calităţii 150-9901/95.

Din probele existente la dosarul de fond rezultă cu certitudine că reclamantul-recurent a efectuat prestaţiile cuvenite, pârâta-intimată menţionând expres calitatea de expert consultant al recurentului şi că urmează a supune procedurilor de certificare lucrarea, ceea ce înseamnă că această operaţiune de consultanţă şi instruire a personalului era încheiată.

În mod greşit s-a reţinut că adresa nr. 134 din 21 martie 2002 nu poate constitui o recunoaştere a primirii prestaţiei contractate pentru lipsa mandatului de reprezentare aceasta fiind o culpă a pârâtei – intimate, ceea ce este prohibit de principiile generale ale art.108 Cod procedură civilă.

Totodată se va observa ca cel care a semnat în numele firmei, era de fapt reprezentantul împuternicit al administratorului, ceea ce nu a fost observat de instanţa de fond.

Deşi în contract era precizat în mod expres că onorariul trebuia achitat lunar, părţile au convenit că acest onorariu să fie cumulat pe mai multe luni în funcţie de lichidităţile debitoarei.

Din adresa nr. 134 din 21 martie 2002 rezultă fără dubii că intimata face promisiunea că în luna aprilie 2002 „se va achita onorariul cumulat pe 6 luni prevăzut în contract”.

Nu poate fi pus la îndoială acest răspuns, deoarece forma sa solemnă şi certificată nu a fost pusă la îndoială de societate şi a fost semnată de o persoană abilitată de a semna acte oficiale, împuternicită de administratorul societăţii.

Prin decizia comercială nr. 128/22.03.2004 s-a admis recursul, modificând sentinţa nr. 2246/29.09.2003 a Tribunalului Iaşi în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantă.

Decizia comercială nr. 128/22.03.2004

Etichete: Contract de prestări servicii