Top

Verificarea arestării preventive la primirea dosarului. Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate. Suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului la Curtea Constituţională.

Prin încheierea de şedinţă din 19.03.2006, dată de Tribunalul Iaşi în dosarul penal nr.4152/2006, în baza dispoziţiilor art.29(4) din Legea 47/1992 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.300 ind.1 alin.3 cu referire la art.159 alin.7 Cod procedură penală şi respectiv art.303 alin.6 teza a III-a Cod procedură penală, excepţie ridicată prin intermediul apărătorilor aleşi de inculpaţi.

În baza articolului 303 alin.6 tezele I, II şi art.29 alin.5 din Legea 47/1992 – republicată – a suspendat verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a celor 7 (şapte) inculpaţi, în cadrul procedurii instituite de art.300 ind.1 Cod procedură penală până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

S-a constatat că măsura arestării preventivă a inculpaţilor expiră la 21.03.2006.

Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut – în esenţă – următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi dat în dosarul penal nr.191/D/P/2005 din 16.03.2006 şi înregistrat la Tribunalul Iaşi la 17.03.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru comiterea mai multor infracţiuni de „trafic de persoane”, „asociere la o grupare organizată” ş.a.

După înregistrarea dosarului s-a fixat termen pentru data de 18.03..2006 pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv conform art.300 ind.1 Cod procedură penală

Anterior punerii în discuţia contradictorie a temeiniciei şi legalităţii măsurii arestării preventive, inculpaţii, prin avocaţi angajaţi au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.300 indice 1 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.159 alin.7 Cod procedură penală, şi respectiv art.303 alin.6 teza a III-a din Codul de procedură penală.

S-a susţinut faptul că textele menţionate sunt contrare dispoziţiilor art.21, art.24 alin.1, art.16 alin.1, art.142 alin.1 şi art.146 lit.”d” din Constituţia României, precum şi art.6 paragraf 1 şi 3 lit.”b” din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Analizând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa a constatat că:

a) dispoziţiile art.300 ind.1 alin.3 cu referire la art.159 alin.7 Cod procedură penală şi art.303 alin.6 teza a III-a sunt în vigoare şi nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

b) excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti (în sensul celor avute în vedere de Legea nr.304/2004) de către unele părţi – respectiv de cei 7 (şapte) inculpaţi.

c) dispoziţiile art.300 ind.1 alin.3 cu referire la art.159 alin.7 Cod procedură penală au legătură nemijlocită cu verificarea (judecarea) legalităţii şi temeiniciei măsurii stării de arest preventiv întrucât reglementează aspecte ale procedurii în această materie; or, constituţionalitatea sau nu a acestei proceduri este în legătură directă cu aspecte supuse judecăţii în acest cadru procesual limitat.

d) dispoziţiile art.303 alin.6 teza a III-a Cod procedură penală au legătură cu soluţionarea chestiunilor deduse judecăţii în această procedură întrucât permit instanţei – în ipoteza invocării unor excepţii de neconstituţionalitate – să dispună asupra stării de arest preventiv în tot cursul judecăţii, fără a face distincţie în ceea ce priveşte textul criticat; or, din momentul înregistrării dosarului pe rolul instanţei – în care prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată – a început această fază procesuală a judecăţii.

S-a concluzionat că excepţia de neconstituţionalitate a celor două texte este admisibilă.

Invocarea acestei excepţii împiedică analiza pe fond a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv, întrucât această analiză se face printre altele şi în baza textelor de lege criticate. Or, instanţa nu poate să se substituie instanţei de contencios constituţional şi să aprecieze ea asupra conformităţii acestora cu Constituţia.

În ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate instanţa a motivat că respectivele dispoziţii nu înfrâng dispoziţii ale Constituţiei României.

Încheierea a fost atacată cu recurs de procuror care a susţinut că instanţa trebuia să se pronunţe cu privire la măsurile preventive chiar dacă s-au invocat excepţiile de neconstituţionalitate.

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr.44/21.03.2006, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a casat în parte încheierea pronunţată, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind suspendarea verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţei pentru a dispune conform dispoziţiilor art.300 ind.1 din Codul de procedură penală.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

În pronunţarea acestei decizii Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Procedurile privitoare la măsurile preventive şi cu deosebire cele referitoare la arestarea preventivă, începând din faza de urmărire penală şi până la finalizarea judecăţii au caracter de urgenţă.

Aceste dispoziţii legale se instituie în măsuri de protecţie în dublu sens.

Asigură atât respectarea drepturilor şi libertăţilor subiecţilor de drept procesual împotriva cărora se pot lua asemenea măsuri, cât şi a drepturilor şi libertăţilor membrilor societăţii, care trebuie să aibă sentimentul că sunt protejaţi şi atunci când persoana bănuită de comiterea unor presupuse fapte grave prevăzute de legea penală sunt izolaţi temporar de comunitate.

O asemenea măsură este prevăzută în dispoziţiile art.300 indice 1 Cod procedură penală care prevede că după înregistrarea dosarului la instanţă, în condiţiile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea acestei măsuri. Alineatele 2 şi 3 ale acestui articol se constituie în alternativa revocării arestării preventive sau a menţinerii acestei măsuri. După modul de redactare a acestor două alineate legiuitorul a urmărit în primul rând să se respecte drepturile şi garanţiile inculpaţilor în sensul că aceştia să fie puşi de îndată în libertate dacă temeiurile care au impus-o au dispărut şi numai ca o a doua consecinţă a acestei măsuri să fie menţinută dacă se constată că temeiurile iniţiale o impun în continuare.

Alte proceduri sunt cele prevăzute de art.300 ind. 2 raportat la art.160 ind. „b” Cod procedură penală

În acest moment instanţa trebuie să stabilească dacă sunt aplicabile dispoziţiile art.300 ind.2 aşa cum prevăd dispoziţiile art.303 alin.6 teza a III-a Cod procedură penală chiar dacă prima instanţă se afla în faza de verificare conform art.300 ind. 1 Cod procedură penală

În momentul în care legiuitorul a introdus teza a III-a a art.303 alin.6 a avut în vedere toate situaţiile în care inculpatul este arestat, chiar dacă ne aflăm în faza primirii dosarului la instanţă conform art.300 ind.1 Cod procedură penală sau în cursul judecăţii conform art.300 ind.2 Cod procedură penală

Şi această prevedere are rolul de a urmări cu atenţie măsura arestării preventive având dublul scop – menţionat mai sus. Şi alin.2 şi 3 ale articolului 160 ind.”b” Cod procedură penală se constituie în alternativă cu privire la măsura preventivă a arestării. Dacă instanţa fondului ar fi verificat temeinicia şi legalitatea arestării inculpaţilor, aşa cum prevăd dispoziţiile art.260 ind.”b”la care face referire art.300 ind.2 la care trimite art.303 alin.6 teza a III-a, instanţa ar fi fost pusă în faţa alternativei adică să procedeze conform alineatului 2 ori a alineatului 3 al acestui articol.

Neprocedând în acest mod inculpaţii au fost privaţi de o analiză la timp, impusă de caracterul de urgenţă a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive.

Ar fi şi în detrimentul lor ca această analiză să se facă cu mare întârziere după ce Curtea Constituţională se va pronunţa cu privire la excepţia invocată.

Prin dispoziţiile art.303 şi 300 ind.2 Cod procedură penală legiuitorul a avut în vedere ca în condiţiile în care se suspendă judecata să se verifice în prealabil legalitatea şi temeinicia arestării preventive pentru a se preîntâmpina ieşirea din termenul de 60 de zile.

Notă

Speţele de faţă prezintă interes sub două aspecte:

1) momentul procesual în care au fost invocate excepţiile de neconstituţionalitate şi;

2) obligaţia instanţei de judecată de a se conforma normelor guvernante în materie.

În acest sens:

Potrivit art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului. Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere, iar pe perioada soluţionării excepţiei, judecarea cauzei se suspendă.

În cea dintâi speţă excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în faţa judecătorului investit cu propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor în cursul urmăririi penale (art.149 ind.1 Cod procedură penală).

În a doua cauză, excepţiile au fost ridicate după înregistrarea dosarului la instanţă la verificarea din oficiu, în camera de consiliu, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului (art.300 ind.1 Cod procedură penală).

Potrivit art.23 alin.4 din Constituţia României arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.

În aplicarea acestei dispoziţii constituţionale prin art. II (1) din Ordonanţa Guvernului României nr.109/26 octombrie 2003 se arată că ori de câte ori în Codul de procedură penală şi în alte legi cu dispoziţii de procedură penală termenul de „instanţă” se referă la percheziţia domiciliară sau la dispunerea arestării preventive, acesta se înlocuieşte cu termenul de „judecător”.

Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns dacă se impune, după caz pentru „desfăşurarea instrucţiei penale” (art.53 alin. l din Constituţia României).

Coroborând aceste dispoziţii legale rezultă că în cursul urmăririi penale arestarea preventivă se dispune de „judecător” şi nu de „instanţa de judecată”.

Actul de sesizare al Curţii Constituţionale îl constituie încheierea instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992), şi nu al judecătorului, care exercită atribuţii şi are competenţe restrânse în faza instrucţiei penale.

În acest sens, Curtea Constituţională a stabilit că fostele jurisdicţii ale Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea cu excepţii de neconstituţionalitate, acestea nefiind instanţe judecătoreşti conform Constituţiei (Decizia nr. II/1995).

Curtea a mai arătat că nici în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa unei comisii instituită printr-o lege specială care funcţionează pe lângă o instanţă judecătorească, nu sunt întrunite condiţiile de sesizare (Decizia 53/1995).

Prin dispoziţiile art.303 Cod procedură penală s-a introdus posibilitatea suspendării judecăţii în două situaţii:

– boala gravă a inculpatului constatată pe baza unei expertize medico-legale şi

– în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate.

În această a doua situaţie, dacă inculpatul este arestat se aplică în mod corespunzător prevederile art.300 ind.2 Cod procedură penală, respectiv verifică legalitatea şi temeinicia procedând conform art.160 ind.”b”(pentru inculpatul major) şi art.160 ind.”h” (pentru inculpatul minor).

Pentru faza de urmărire penală, Codul de procedură penală nu prevede dispoziţii similare cu cele din timpul judecăţii privind suspendarea cauzei şi trimiterea la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Este reglementată numai situaţia suspendării pentru boala gravă constatată în baza expertizei medico-legale (art.239 cu referire la art.262 pct.2 lit.”b” Cod procedură penală) .

Posibilitatea părţilor de a ridica excepţii de neconstituţionalitate nu sunt aplicabile nici în contextul dispoziţiilor art.160 şi 300 ind.1 Cod procedură penală întrucât la acest termen instanţa verifică din oficiu în camera de consiliu – cu citarea numai a inculpatului arestat şi în prezenţa apărătorului – legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Apreciem că în speţele analizate se impunea ca excepţiile ridicate să fie respinse ca inadmisibile (art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992).

(Decizia penală nr. 44/21.03.2006)

Etichete: