Top

Revocare funcţie rector. Nerespectarea condiţiei de cvorum a şedinţei Senatului Universitar. Consecinţe

Nerespectarea cvorumului prevăzut de lege pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită prin lege a adopta o hotărâre, conduce la nulitatea hotărârii respective.

Decizia nr. 221/C.A. din 11 iunie 2007

Tribunalul Iaşi a admis cererea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi, dispunând anularea hotărârii Senatului U.M.F. Iaşi din data de 25 octombrie 2005, înserată în cuprinsul procesului-verbal de şedinţă din aceeaşi dată, referitoare la revocarea reclamantului din funcţia de rector şi obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 3.007 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, raportându-se la precizările pârâtului, făcute în şedinţa publică din data de 24 martie 2006, consemnate în încheierea din acea dată, prin care s-a arătat că nu există un act intitulat „hotărâre” prin care să se fi dispus revocarea pârâtului din funcţia de rector al U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi, la data de 25 octombrie 2005, deoarece rectorul a părăsit sala de şedinţă, astfel că nu mai avea cine să semneze procesul-verbal de şedinţă, act care a fost avut în vedere şi la emiterea O.M.E.C. nr. 5364 din 1 noiembrie 2005, prima instanţă a apreciat că textul inserat în procesul-verbal de şedinţă din data de 25.10.2005, prin care s-a arătat că „s-a decis, cu majoritate de voturi, revocarea rectorului”, reprezintă un act administrativ unilateral individual, prin care a fost stins raportul juridic privind exercitarea funcţiei de rector de către reclamantul B.V.

Raportându-se la condiţiile ce trebuiau îndeplinite pentru revocarea din funcţie a rectorului, conform art. 74 alin. 2 şi art. 72 din Legea nr. 128/1997 şi art. 70 şi Anexa nr. 2 din Regulamentul de desfăşurare a alegerilor cadrelor didactice pentru organismele de conducere, parte a Cartei U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi şi verificând procesele-verbale din data de 25 octombrie 2005, precum şi documentaţia depusă de pârâtă, prima instanţă a constatat că şedinţa Senatului din data de 25 octombrie 2005, a debutat cu propunerea unuia dintre senatori de reluare a punerii în discuţie a procedurii de revocare a rectorului, fapt care a generat tensiuni ce au culminat cu părăsirea sălii de şedinţă de către rector, urmat de secretara şefă şi aţi membri ai Senatului, cei rămaşi în sală procedând la întocmirea unui alt proces-verbal de şedinţă, în care s-au consemnat, pe scurt, faptele petrecute până la momentul plecării rectorului, precum şi cele întâmplate ulterior acestui eveniment, situaţie confirmată de către părţi prin răspunsurile la interogatoriile ce li s-au luat.

Prima instanţă a reţinut de asemenea că, în cel de-al doilea proces-verbal de şedinţă, s-a consemnat că în sală au rămas 34 de senatori, că s-a procedat la constituirea unei comisii electorale, că s-a trecut la procedura de vot prevăzută pentru revocarea rectorului, în ordinea numelor înscrise pe listă şi că, după numărarea voturilor, comisia a constatat existenţa a 31 de voturi pentru demitere, 2 voturi nule şi unul împotrivă, fapt pentru care s-a decis revocarea rectorului, în funcţie de rector interimar fiind desemnat P.G.I.

Verificând această procedură, prima instanţă a constatat că nu au fost încălcate unele condiţii imperative prevăzute de art. 74 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, printre care a menţionat cea referitoare la obligativitatea iniţiativei a unei treimi din numărul total al electorilor, la procedura votului secret şi la imperativul ca hotărârea să fie luată cu votul majorităţii membrilor prezenţi, dacă numărul lor reprezintă cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor.

Verificând componenţa Comisiei Electorale, prin prisma prevederilor art. 11 lit. D din Anexa nr. 2 la Carta U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi, ce a prezidat şedinţa Senatului din data de 25.10.2005, ea a constatat că nu a fost conformă cu norma evocată, ea fiind alcătuită din patru profesori universitari şi un student, membri ai senatului, la care a fost cooptat şi liderul sindical, ceea ce s-a considerat a fi o încălcare a prevederilor art. 8 din Carta U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi.

Având în vedere că s-a recunoscut că Senatul este compus din 56 de membri şi că raportat la acest număr, cvorumul legal de 2/3 necesar pentru adoptarea hotărârilor Senatului presupune prezenţa a cel puţin 38 de membri, prima instanţă, făcând trimitere la procesul verbal de şedinţă, reţine că hotărârea de revocare a fost luată în urma exprimării opţiunii a 34 de senatori, câţi au mai rămas în sală, situaţia în care a considerat că nu a fost întrunit cvorumul minim legal de 38 de senatori, încălcarea condiţiilor imperative referitoare la componenţa comisiei electorale şi la cvorumul minim legal necesar adoptării hotărârii considerându-se că justifica pe deplin acţiunea promovată de reclamant, vizând actul administrativ de revocare din funcţie.

Curtea a respins recursul reţinând următoarele:

Este necontestat faptul că reclamantul-intimat B.V. a fost ales în funcţia de rector al U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi, fiind confirmat prin Ordinul 3602 din 15 aprilie 2004 al ministrului educaţiei şi că, în această calitate, el a convocat pe membrii Senatului universitar, pentru data de 25 octombrie 2005, în vederea „aprobării catedrelor, departamentelor şi formaţiunilor de studiu, a discutării raportului Comisiei de audit din M.E.C. – ”, pe ordinea de zi figurând şi „diverse”.

Este, de asemenea, necontestat că, la data stabilită, au fost prezente 52 de persoane, cum se menţionează în procesul-verbal aflat la dosar fond şi că, nereuşindu-se să se adopte ordinea de zi, deoarece „ … în sală se aud vociferări, se creează haos, drept pentru care rectorul încheie şedinţa, întrucât rectorul, precum şi alte persoane au plecat”, un număr de 34 membri, ce au rămas în sală, au trecut la discutarea punctului restant din şedinţa precedentă şi anume „revocarea rectorului” şi că, trecându-se la procedura de vot, prin împărţirea unor „buletine de vot”, Comisia electorală a constatat că 31 de voturi au fost pentru revocarea rectorului, 2 au fost anulate, iar 1 vot împotrivă, şedinţa încheindu-se prin „semnarea procesului-verbal”.

Însăşi recurenta recunoaşte că, doar pe baza acestui ultim proces-verbal, a fost sesizat M.E.C., solicitându-i-se să „retragă validarea ca rector a prof. dr. B.V. pentru a debloca situaţia din U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi prin alegerea unui nou rector” şi că, în considerarea acestei solicitări, s-a emis Ordinul nr. 5364 din 1 noiembrie 2005, act ce a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 56/CA din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.

Motivându-şi hotărârea de admitere a acţiunii reclamantului, prima instanţă s-a rezumat la verificarea îndeplinirii procedurilor legale de adoptare a hotărârii de revocare din funcţie a rectorului, în mod justificat considerându-se că acestea au prioritate asupra aspectelor legate de aprecierea managementului desfăşurat de reclamant în funcţia în care a fost legal ales în anul 2004 şi confirmat în condiţiile art. 74 din Legea nr. 128/1997 privind Statului personalului didactic.

Ori, prin raportarea la dispoziţiile art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 şi la prevederile art. 18 din Carta U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi, prima instanţă a fost îndreptăţită să reţină că, pentru a fi valabilă, hotărârea de revocare trebuia să îndeplinească trei condiţii esenţiale şi de neînlăturat, respectiv „iniţiativa unei treimi din numărul total al electorilor”, „audierea persoanei respective” şi „votul secret a cel puţin 2/3 dintre membrii săi”.

În atare situaţie, chiar dacă art. 74 din Legea nr. 128/1997 prevede că „persoana aflată într-o funcţie de conducere poate fi revocată din funcţie prin procedura folosită pentru alegere”, în ceea ce priveşte cvorumul, respectiv numărul de participanţi pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită să adopte o hotărâre, acesta nu putea fi altul decât cel pe care însăşi comunitatea academică, în limita libertăţilor academice şi a autonomiei universitare, recunoscute de Legea nr. 84/1995 l-a stabilit prin art. 18 alin. 3 din Carta U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi, care stabileşte că „Senatul poate hotărî revocarea membrilor organismelor de conducere cu votul a cel puţin 2/3 din membrii săi”.

Cum este necontestat faptul că Senatul U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi are 57 membri, în mod judicios prima instanţă a apreciat că revocarea reclamantului din funcţia de conducere pe care o deţinea, în baza alegerii ce însăşi Senatul a făcut în anul 2004, nu putea fi îndeplinită decât cu votul valabil exprimat al unui număr de 38 de senatori aflaţi în funcţie, condiţie ce nu a fost îndeplinită în cauză, atât timp cât din procesul-verbal pe care recurenta îşi întemeiază cererea rezultă că la adoptarea hotărârii au participat doar 34 de membri ai Senatului, în condiţiile în care unii membri, reprezentând pe studenţi, îşi încheiaseră studiile academice şi nu fuseseră aleşi alţi reprezentanţi în Senat.

Pe de altă parte, curtea constată că propunerea de revocare din funcţie a rectorului B.V., anexată la memoriu transmis M.E.C. la data de 27 octombrie 2005, chiar dacă numărul peste 30 semnături nu are nici o valoare şi efecte juridice, mai înainte de a se fi început lucrările Senatului, pentru a fi acceptată şi luată în discuţie, ea trebuind să fi preexistat momentului în care unul dintre membrii senatului a solicitat „reluarea unui punct rămas în suspans în Senatul trecut şi anume a procedurii de revocare a rectorului”.

Chiar dacă rectorul s-ar fi sustras procedurii audierii, iniţiatorii procedurii de revocare din funcţie a acestuia erau obligaţi ca, în actul pe care trebuia să-l adreseze Senatului, să facă nu doar o simplă propunere de îndepărtare din funcţie, ci o expunere detaliată şi motivată a cererii, întrucât numai în acest fel se putea transforma într-un document de lucru al organului de conducere, obligând pe membrii Senatului şi organele de conducere şi de lucru ale acestuia să ia în discuţie şi să se pronunţe asupra propunerii, condiţie pe care înscrisul aflat la dosar nu o îndeplineşte, astfel cum a reţinut în mod justificat şi prima instanţă.

Curtea apreciază de asemenea că împrejurarea că un număr de 34 de persoane nu au părăsit sala de şedinţă, după ce rectorul, în calitate sa de conducător al forului academic „a încheiat şedinţa”, nu echivalează cu o legală întrunire a Senatului, întrucât, chiar dacă o treime din membrii acestuia au drept de iniţiativă, lucrările organismului de conducere al U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi nu se poate desfăşura într-un cadru improvizat urmând alte proceduri de lucru decât cele pe care Carta U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi le pune la dispoziţie.

Ca atare, atât timp cât nu a fost adusă la cunoştinţa tuturor membrilor Senatului propunerea făcută şi motivaţia acesteia şi cât modificarea, intempensivă, a ordinii de zi, după ce aceasta nu a fost adoptată în plen, activitatea celor 34 de persoane menţionate în procesul-verbal aflat la dosarul de fond se plasează în afara cadrului Cartei U.M.F. „Gr.T.P.” Iaşi, nelegalitatea actului şi a hotărârii adoptate rezultând din modul în care a fost constituită şi a lucrat Comisia electorală, cât şi din implicarea în aceste proceduri a unor persoane ce nu făceau parte din Senat, respectiv a liderului de sindicat.

Este adevărat că între membrii Senatului au existat opinii divergente cu privire la priorităţile momentului şi la modalităţile de rezolvare a situaţiei tensionate dintre unii membri al corpului profesoral şi rectorul B.V. şi că fiecare parte a încercat să tranşeze în favoarea sa această dispută, folosindu-se de mijloace şi metode pe care instanţa nu consideră necesar a le cerceta, dar această situaţie conflictuală nu trebuia să lase loc la acţiuni voluntariste, în afara cadrului legal de funcţionare a comunităţii academice, prioritar fiind ca procedura de revocare să urmeze paşii procedurii impuşi de Legea nr. 128/1997 şi Cartă şi ca hotărârea să fie luată astfel cum însăşi Senatul a prevăzut la art. 18, indiferent de termenul şi demersurile care ar fi fost necesare finalizării acestei proceduri.

Etichete: