Top

Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.89 (2) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Neglijarea – în sensul art.89 alin.2 din Legea nr.272/2004 – este omisiunea voluntară sau involuntară a unei persoane ce are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală ori sănătatea minorului.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 19 din 14 februarie 2008
Curtea de apel a constatat că minora S.D.M. s-a născut la data de 27 aprilie 2006, în Iaşi, din relaţia de concubinaj a părinţilor săi. Tatăl copilului este deţinut în Penitenciarul Iaşi pentru executarea unei pedepse privative de libertate. Mama copilului manifestă dezinteres în ceea ce priveşte îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor, obişnuieşte să plece din domiciliu şi să lase cei patru copii, cu vârste cuprinse între 1 şi 10 ani, singuri acasă, supunându-i situaţiilor de risc şi fără să le asigure condiţii minime de hrană, igienă şi securitate. La data de 18 octombrie 2007, pârâta a plecat de acasă şi s-a întors după patru zile, timp în care copiii au stat singuri.
Reclamanta a efectuat o evaluare a posibilităţilor de reintegrare în familie a copilului, însă din raportul de evaluare rezultă că pârâta nu dispune de condiţiile necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului în condiţii decente, nu manifestă seriozitate şi nu oferă garanţii că situaţia care a determinat luarea măsurii nu se va mai repeta.
S-a evaluat şi posibilitatea plasamentului copilului la mătuşa paternă, care şi-a manifestat dorinţa de a ocroti copiii, însă aceasta nu îndeplineşte condiţiile socio-materiale şi morale pentru a-i putea fi daţi copiii în plasament.
Curtea a reţinut că măsura dispusă de instanţa de fond este în concordanţă cu interesul superior al minorei S.D.M., care se află în situaţia copilului neglijat.
Potrivit art.89 alin.2 din Legea nr.272/2004, prin neglijare se înţelege omisiunea voluntară sau involuntară a unei persoane ce are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Probatoriul amplu administrat în faţa instanţei de fond relevă dezinteresul total manifestat de mama minorei. Reevaluarea efectuată de D.G.A.S.P.C. a concluzionat că dânsa nu oferă condiţii minime necesare creşterii, educării copilei şi nici nu prezintă garanţii că situaţiile anterioare nu se vor repeta.
În concluzie, recursul a fost respins şi a fost menţinută înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, cu măsura plasamentului la asistent maternal.

Etichete: