Top

Desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Verificarea obiectului abaterii disciplinare

Obiectul abaterii disciplinare îl constituie relaţiile de muncă, ordinea interioară în cadrul angajatorului, disciplina la locul de muncă. Pe planul raportului juridic de muncă, aceste relaţii se transpun în obligaţiile de serviciu ale salariatului asumate prin contractul individual de muncă.
În acest context, instanţa analizează faptele reţinute prin decizia de sancţionare şi în privinţa cărora nu a intervenit termenul de prescripţie, prin raportare la obligaţiile (de a face sau de a nu face) impuse acestuia prin contractul de muncă, fişa postului şi dispoziţiile legale aplicabile.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.1110 din 13 noiembrie 2009
Contestatorul L.E. a solicitat instanţei de judecată anularea Deciziei nr.197/9906 de desfacere a contractului individual de muncă emisă de intimata D.S.-Vaslui pe data de 14.09.2007, reintegrarea pe postul de contabil-şef, post deţinut anterior emiterii deciziei contestate, plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat, majorate, indexate şi reactualizate de la data emiterii deciziei până la data reintegrării efective.
Motivându-şi în fapt contestaţia, L.E. a precizat că prin decizia nr.197/9906/14.09.2007, angajatorul D.S.-Vaslui i-a desfăcut contractul individual de muncă conform art.61 lit. a Codul muncii, coroborat cu art.106 lit. f din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008, pentru abateri grave şi repetate de la regulile de disciplina muncii stabilite prin contractul individual de muncă, fişa postului şi regulamentul intern.
Contestatorul a arătat că această decizie nu a avut la bază o cauză reală şi serioasă, motivările intimatei din decizia de desfacere a contractului individual de muncă fiind nelegale şi netemeinice, întrucât, în calitatea pe care a deţinut-o, de contabil-şef în cadrul unui ocol silvic, nu a încălcat prevederile din fişa postului sau ale altor acte normative specifice.
Contestatorul a precizat că referitor la Nota de constatare nr.7812/17.07.2007 invocată de intimată în decizia nr.197/9906/14.09.2007 privind punerea în valoare, autorizarea, exploatarea şi valorificarea masei lemnoase din parchetele 91, 150 şi 156 produse principale, cota Nevoi proprii 2006 – ocol silvic, aceasta nu conţinea nici un element care să ducă la concluzia că în activitatea desfăşurată în cadrul atribuţiilor de serviciu ar fi săvârşit abateri disciplinare sau alte fapte care să antreneze desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Contestatorul a susţinut că activităţile descrise în această notă reveneau responsabilului cu paza, iar gestiunea masei lemnoase responsabilului cu fondul forestier, nefiind probleme de natură contabilă ori care să apară în fişa postului.
În ce priveşte Nota de constatare nr.8068/25.07.2007 invocată de intimată în decizia nr.197/9906/14.09.2007, contestatorul a menţionat că acele contracte despre care se făcea vorbire au fost încheiate în mod legal de reprezentanţii intimatei, iar din punct de vedere contabil documentele au fost întocmite corect.
Contestatorul a arătat că în ceea ce priveşte Raportul nr.9260/31.08.2007 invocat de intimată în decizia nr.197/9906/14.09.2007, privind derularea contractului de prestări servicii nr.2/31.01.2007 încheiat cu S.C. „S.” S.R.L. L.B., din punct de vedere contabil şi în acord cu fişa postului, facturile au fost întocmite legal, iar printre atribuţiile contabilului-şef nu se numără activităţi ca delegarea muncitorilor ori derularea efectivă a contractelor. L.E. a precizat că acest raport a fost întocmit de directorul tehnic, persoană care nu are atribuţii decât pe zona de silvicultură, fiind un funcţionar nespecializat pe astfel de probleme. Din punctul lui de vedere, acest raport trebuia întocmit de directorul economic.
În ceea ce priveşte Raportul nr.9308/31.08.2007, invocat de intimată în decizia contestată, L.E. a menţionat că nu intra în atribuţiile de serviciu ale contabilului-şef organizarea de licitaţii, negocieri sau aprobarea unor vânzări de material lemnos.
Contestatorul a învederat instanţei faptul că, în legătură cu Nota de constatare nr.9293/31.08.2007, invocată de intimată în cadrul deciziei nr.197/9906/14.09.2007, privind obiectivele de reparaţii capitale, modernizări, extindere sediu de district II C., lucrările efectuate au fost aprobate în anul în curs, fiind aprobată şi lista de investiţii prin hotărâre, cu exact valoarea aprobată la sediul de district II C. Intimata şi-a însuşit aceste lucrări, nota de constatare fiind irelevantă, neavând eficienţă juridică.
În ce priveşte decizia nr.146/8506/09.08.2007 invocată de intimată în decizia nr.197/9906/14.09.2007, prin care contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu reducerea cu 10% a salariului pe o perioadă de o lună, pentru anumite deficienţe în activitate, L.E. a arătat că această decizie a fost anulată de Tribunalul Vaslui prin sentinţa pronunţată în dosarul nr.3056/89/2007.
Contestatorul a susţinut că rapoartele şi notele de constatare întocmite la nivel local la solicitarea conducerii D.S.-Vaslui, în cursul anului 2007, sunt în flagrantă opoziţie cu controalele efectuate anterior, la dispoziţia organelor centrale, prin revizorii contabili principali din cadrul R.N.P. – Romsilva, rapoartele întocmite în acel moment neidentificând deficienţe în activitatea curentă imputabile lui.
În opinia contestatorului, actul denumit „Sinteză a controlului efectuat la Ocolul Silvic H. în perioada 03.07.2007-03.08.2007” menţionat de intimată în decizia de desfacere a contractului individual de muncă nu reprezenta decât o enumerare a rapoartelor şi notelor de constatare prevăzute în decizia nr.197/9906/14.09.2007, neputând fi calificat ca un act distinct de sesizare a unor neregularităţi, ci doar ca o enumerare a unor lucrări întocmite anterior.
În susţinerea contestaţiei, L.E. a solicitat proba cu acte, audierea a doi martori şi o expertiză tehnică contabilă prin care să se verifice dacă toate facturile emise şi registrul de partizi despre care se făcea vorbire în decizia de concediere au fost corect întocmite şi dacă plăţile efectuate au fost legal efectuate. De asemenea, L.E. a insistat în efectuarea acestei expertize pentru a se verifica ce plăţi au fost efectuate, cine avea responsabilitatea efectuării acestora, ce părţi din acte reveneau contabilului spre completare şi dacă din punct de vedere contabil activităţile desfăşurate de el în exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost corecte.
La termenul din data de 05.03.2009, contestatorul L.E. a invocat excepţia tardivităţii emiterii deciziei nr.197/9906/14.09.2007 de desfacere a contractului individual de muncă.
Contestatorul a precizat că potrivit art.268 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Având în vedere prevederile imperative ale art.268 alin.1 Codul muncii, şi coroborarea acestora cu documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate, L.E. a apreciat că în speţă era aplicabilă excepţia tardivităţii pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte Nota de constatare nr.8068/25.07.2007 privind verificarea documentelor financiar contabile referitoare la licitaţia de prestări servicii exploatare masă lemnoasă pe picior din data de 22.01.2007 pentru partizile scoase la licitaţie la Ocolul Silvic H. (potrivit acestei note, consilierul juridic a constatat încălcări ale legii în momentul încheierii contractelor din datele de 16.02.2007 şi 16.02.2007, beneficiare fiind S.C. „L.I.” S.R.L. şi S.C. „E.F.” S.R.L.), invocată de intimată în decizia contestată, L.E. a arătat că nu au fost respectate termenele prevăzute de legiuitor, în sensul că această notă fusese înregistrată la D.S.-Vaslui sub nr.8068 din data de 25.07.2007, dată de la care teoretic a început să curgă termenul de 30 de zile în vederea aplicării sancţiunii disciplinare persoanei responsabile de o eventuală încălcare a legii. Contestatorul a susţinut că decizia trebuia emisă cel mai târziu la data de 25.08.2007. Mai mult, faptele s-au petrecut la data de 16.02.2007, împlinindu-se şi termenul de 6 luni prevăzut de legiuitor.
Contestatorul a precizat că şi în ceea ce priveşte Nota de constatare nr.7812/17.07.2007 prevăzută în decizia contestată, nu au fost respectate termenele de 30 de zile, respectiv de 6 luni prevăzute de legiuitor. Astfel, contestatorul a arătat că nota de constatare avea la bază verificarea făcută în temeiul sesizării înregistrate la intimată sub nr.7133 din data de 29.06.2007, decizia de sancţionare trebuind să fie emisă în opinia acestuia cel târziu la data de 29.07.2007, fapt ce nu s-a petrecut.
L.E. a arătat că intimata nu a respectat termenele prevăzute de legislaţia muncii, de 30 de zile şi respectiv 6 luni şi în ceea ce priveşte Raportul nr.9308/31.08.2007, Raportul nr.9260/31.08.2007 şi Nota de constatare nr.9293/31.08.2007.
Prin întâmpinarea formulată, D.S.-Vaslui a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi în consecinţă menţinerea deciziei nr.197/9906/14.09.2007 ca temeinică şi legală. Prin Nota de constatare nr.7812/17.07.2007, intimata a arătat că nu se incriminează culpa unui simplu contabil, ci a contabilului-şef al ocolului silvic.
Intimata a precizat că L.E. nu a respectat punctele 3 şi 4 din fişa postului, acesta neurmărind completarea registrului de partizi, respectiv intrarea în gestiune a materialului lemnos destinat exploatării, neputându-se astfel urmări vânzarea materialului lemnos către beneficiar. Obligaţia ţinerii evidenţei registrului de partizi, a susţinut intimata, nu revenea responsabilului fondului forestier sau celui cu paza, ci contabilităţii ocolului silvic, lucru evidenţiat şi de nomenclatorul „Sistemul informaţional în concepţie unitară pentru silvicultură”. Faptul că L.E. nu a respectat aceste atribuţii a condus la inexistenţa, la Ocolul Silvic H., a unor evidenţe clare a gestiunilor de masă lemnoasă, masă care reprezintă ponderea cea mai mare în gestiunea unui ocol silvic.
D.S.-Vaslui a arătat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât şi din cele reţinute prin Nota de constatare nr.8068/25.07.2007 se putea observa că în registrul de partizi, la partidele 91, 150, 166 nu sunt completate prevederile A.P.V., iar la partidele 355 CAZ, 362 CAZ, 350R, 291 P nu sunt completate la Punctul I – prevederi A.P.V., Punctul II – Materiale Fasonate – Cantităţi, acesta fiind completat doar la Punctul III – Materiale Vândute.
Intimata a susţinut că cele invocate prin Nota de constatare nr.8068/25.07.2007, care privesc încheierea a două contracte de prestări servicii, în care apar ca beneficiari S.C. „L.I.” S.R.L. Huşi şi S.C. „E.F.” S.R.L. Huşi, iar ocolul silvic avea calitate de executant, au fost semnate de contestator, dar nu au fost încheiate în mod legal, deoarece D.S.-Vaslui nu avea în obiectul de activitate prestarea de servicii de exploatare masă lemnoasă la agenţii economici care au câştigat licitaţiile organizate de unitate, iar L.E. nu avea atribuţii de a antrena răspunderea unităţii prin semnarea şi încheierea abuzivă a unor astfel de contracte.
La punctul 3 din fişa postului contestatorului se prevedea că răspunzător de aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privind folosirea resurselor materiale şi băneşti puse la dispoziţia ocolului silvic era contabilul-şef, care controla modul în care erau respectate aceste dispoziţii de cei care administrau şi gestionau valorile materiale şi băneşti, informând şeful de ocol asupra celor constatate. Intimata a arătat că L.E. nu a respectat această atribuţie, înregistrând la plată facturi întocmite de S.C. „S.” S.R.L. pentru munca neprestată de această societate, fapt ce constituia abatere gravă de la obligaţiile de serviciu.
D.S.-Vaslui a menţionat că Raportul nr.9308/31.08.2007 făcea referire la vânzarea de masă lemnoasă către agenţi economici fără contracte şi licitaţie, contestatorul încălcând prevederile H.G. 85/2004 pentru aprobarea regulamentului de vânzare de R.N.P. a masei lemnoase destinate agenţilor economici. În opinia intimatei, L.E. nu trebuia să organizeze licitaţii, ci conform fişei postului trebuia să emită facturi doar pentru masa lemnoasă contractată în condiţii de legalitate, iar în cazul în care constata că masa lemnoasă era vândută fără contract, trebuia să sesizeze conducerea unităţii.
Intimata a precizat că L.E. nu s-a limitat la a emite facturi la plată fără contract, dar a emis şi facturi cu alte specificaţii decât sortimentul stabilit pentru comercializare, inducându-se în eroare organele de control în timpul transportului şi facilitând beneficiarul. În aceeaşi măsură a arătat intimata, contestatorul a întocmit facturi, în favoarea unui beneficiar, pentru un anumit sortiment având la bază avize de însoţire în care era prevăzut faptul că s-a livrat material lemnos cu diametre mai mari şi desigur cu un preţ unitar mai mare, prejudiciindu-se astfel ocolul silvic cu valoarea respectivă.
Cele consemnate în Nota de constatare nr.9293/31.08.2007 erau reale şi concrete, D.S.-Vaslui neaprobând devizul de lucrări de reparaţii capitale la districtul C. În ce priveşte cantonul silvic V., intimata a arătat că pentru acest obiectiv nu s-a întocmit deviz de cheltuieli, contestatorul plătind facturi pentru cele două obiective, facturi depuse la dosarul cauzei.
Intimata a precizat că motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de L.E. din timpul cercetării disciplinare din ziua de 12.09.2007 au fost expuse pe larg în cuprinsul deciziei de concediere.
În apărare, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens xerocopii de pe întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei nr.197/9906/14.09.2007. Raportat la excepţia de tardivitate a emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, excepţie invocată de contestator, intimata a apreciat că nota de constare nr.8068/25.07.2007, nota de constatare nr.7812/17.07.2007, raportul nr.9308/31.08.2007, nota de constatare nr.9293/31.08.2007, raportul nr.9260/31.08.2007 au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, implicit a termenelor de 30 de zile şi de 6 luni prevăzute de art.268 alin.1 Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr.451 din 23.04.2009 Tribunalul Vaslui a admis în parte excepţia tardivităţii, constatând ca tardiv emisă decizia nr.197/9906 din data de 14.09.2007 a D.S.-Vaslui pentru faptele constatate prin raportul nr.8086/25.07.2007, constând în încheierea, la data de 16.02.2007, a contractelor de prestări servicii nr.636, respectiv 636, dintre Ocolul Silvic H. şi S.C. „L.I.” SRL şi SC „E.F.” SRL Huşi; a respins excepţia tardivităţii pentru celelalte fapte; a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul L.E., formulată împotriva deciziei nr.197/9906 emisă de D.S.-Vaslui; a înlocuit sancţiunea concedierii disciplinare aplicate prin decizia nr.197/9906, cu sancţiunea reducerii salariului de bază pentru o perioadă de 3 luni cu 10%; a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior emiterii deciziei nr.197/9906 emisă la data de 14.09.2007, respectiv cel de contabil-şef în cadrul ocolului silvic; a obligat-o pe intimată să îi achite contestatorului drepturile salariale, precum şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat, majorate, indexate şi reactualizate de la data emiterii deciziei la data reintegrării efective.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:
În ce priveşte excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare, excepţie invocată de contestator la termenul din data de 05.03.2009, pentru faptele constatate prin Notele nr.8068/25.07.2007, 7812/17.07.2007, 9293/31.08.2007, şi Rapoartele nr.9308/31.08.2007 şi 9260/31.08.2007, instanţa a constatat că aceasta era întemeiată doar în ceea ce priveşte faptele prevăzute în Nota de constatare nr.8068/25.07.2007.
Astfel, prin Nota de constatare nr.8068/25.07.2007 privind verificarea documentelor financiar contabile referitoare la licitaţia de prestări servicii exploatare masă lemnoasă pe picior din data de 22.01.2007 pentru partizile scoase la licitaţie la ocolul silvic H., notă de constatare ce a stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, s-a susţinut că L.E. s-a făcut vinovat de încheierea a două contracte de prestări servicii, ambele cu acelaşi număr – 636 şi aceeaşi dată – 16.02.2007, beneficiare fiind S.C. „L.I.” S.R.L. şi S.C. „E.F.” S.R.L. Huşi.
Analizând această notă de constatare şi datele pe care le conţinea, prima instanţă a apreciat că intimata – în momentul emiterii deciziei de sancţionare – nu a respectat termenele prevăzute de art.268 alin. 1 Codul muncii, de 30 de zile calendaristice, respectiv de 6 luni.
Primul termen (de 30 de zile calendaristice) curgea de la data la care reprezentantul angajatorului, persoană juridică abilitată să aplice sancţiuni disciplinare, a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii (printr-o notă de constatare, referat, proces-verbal, având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al unităţii). Termenul în discuţie se calculează în conformitate cu art.101 alin. 1 C.pr.civ., pe zile libere, neintrând în calcul ziua când a început, nici cea când s-a sfârşit.
Nota de constatare în discuţie, a fost înregistrată la D.S.-Vaslui sub nr.8068 din data de 25.07.2007, dată la care a început să curgă termenul de 30 de zile în vederea aplicării sancţiunii disciplinare persoanei vinovate de o eventuală încălcare a normelor privind disciplina muncii, tribunalul constatând astfel că decizia trebuia emisă cel mai târziu la data de 25.08.2007, fapt ce nu s-a petrecut. Curgerea termenului de 30 de zile calendaristice a condus la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancţiuni disciplinare.
Termenul de 6 luni curge de la un moment obiectiv: data săvârşirii abaterii disciplinare. În interiorul său, angajatorul trebuie să ia cunoştinţă de săvârşirea acestei abateri şi tot aici se va încadra şi termenul de 30 de zile. În mod normal, acest ultim termen va înceta anterior celui de 6 luni. Şi termenul de 6 luni se va calcula în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, adică se va sfârşi în luna corespunzătoare zilei de plecare (art.101 alin. 3). Evident că şi curgerea acestui termen are drept consecinţă prescrierea dreptului de a-l sancţiona disciplinar pe salariatul vinovat.
În Nota de constatare nr.8068/25.07.2007 se arăta că faptele s-au petrecut la data de 16.02.2007, depăşindu-se practic şi termenul de 6 luni prevăzut de art.268 alin. 1 Codul muncii.
La dosarul cauzei exista şi Rezoluţia nr.1189/P/2007 a Parchetului de pe lângă judecătorie, de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce-l privea pe L.E., raportat la presupusele neregularităţi privind încheierea celor două contracte de prestări servicii despre care făcea vorbire nota de constatare nr.8068/25.07.2007. Prin această Rezoluţie se reţinea că L.E. şi-a exercitat în mod legal atribuţiile de serviciu şi prin activitatea sa nu a produs o vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane, o pagubă sau o tulburare însemnată în cadrul instituţiei în care era angajat.
În ce priveşte Nota de constatare nr.7812/17.07.2007, tribunalul a constatat că despre aceasta conducerea unităţii a luat cunoştinţă în şedinţa din data de pe 31.08.2007, iar decizia de sancţionare a fost emisă pe data de 14.09.2007, deci în termenul prevăzut de art.268 alin. 1 Codul muncii.
La punctul 5 din această notă de constatare se făcea vorbire despre neoperarea în registrul de partizi a prevederilor A.P.V. din mai multe partizi. Aşa-zisa neoperare în registrul de partizi a prevederilor A.P.V. şi N.I.R. aveau ca dată intervalul cuprins între 26.03.2007 – 20.09.2007, deci în termenul de 6 luni de la constatarea faptelor. De asemenea şi avizele de expediţie de care făcea vorbire aceeaşi notă de constatare au fost emise în termenul de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, respectiv în intervalul cuprins între 28.03.2007-20.09.2007.
În ce priveşte Nota de constatare nr.9293/31.08.2007, prima instanţă a constatat că Comitetul Director al intimatei a luat cunoştinţă de aceasta în şedinţa din data de 31.08.2007, decizia de sancţionare fiind emisă la data de 14.09.2007, în termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.1 Codul muncii. Facturile şi plata făcută la acestea (menţionate în nota de constatare) au fost emise la plată în intervalul de 6 luni înaintea emiterii deciziei contestate.
Instanţa a reţinut că în ce priveşte Raportul nr.9260/31.08.2007, acesta a fost prezentat conducerii unităţii în şedinţa din data de 31.08.2007, iar prin urmare decizia de sancţionare a fost emisă legal în termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin. 1 Codul muncii.
Prin acest raport, intimata a constatat că lucrările de exploatare la partida nr.291, contract nr.2/31.01.2007, înregistrat la D.S.-Vaslui sub nr.1102/02.02.2007, nu au fost executate de prestatorul S.C. „S.” S.R.L., ci de salariaţi ai ocolului silvic, care au fost plătiţi pentru executarea acestor lucrări tocmai de ocolul silvic. Contestatorul – a susţinut intimata – în calitatea pe care o avea, a aprobat plata ilegală a statelor de plată (din 13.04.2007 şi 13.08.2007) pentru salariaţii unităţii care au lucrat la activitatea de exploatare forestieră în locul S.C. „S.” S.R.L. Instanţa de fond a apreciat că intimata a respectat şi în acest caz termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art.268 alin. 1 Codul muncii.
În ce priveşte faptele prevăzute şi imputate contestatorului prin Raportul nr.9308/31.08.2007, respectiv eliberarea de facturi cu alte specificaţii decât sortimentul de masă lemnoasă stabilit pentru comercializare, livrarea fără licitaţie sau negociere de masă lemnoasă, vânzarea de masă lemnoasă în afara perioadei contractate sau peste prevederile contractuale sau vânzarea de masă lemnoasă la preţuri care nu se regăseau în lista de preţuri a D.S.-Vaslui, prima instanţă a constatat, din actele depuse de intimată la dosarul cauzei, că aceasta a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.268 alin. 1 Codul muncii, respectând termenele de 30 de zile, respectiv termenul de 6 luni.
Faţă de cele arătate mai sus, tribunalul a admis în parte excepţia tardivităţii invocată de contestator şi, în consecinţă, a constatat ca tardiv emisă decizia nr.197/9906 din data de 14.09.2007 a D.S.-Vaslui pentru faptele constatate prin Nota de constatare nr.8086/25.07.2007, constând în încheierea la data de 16.02.2007, a contractelor de prestări servicii ambele cu nr.636 dintre Ocolul Silvic H. şi S.C.”L.I.” S.R.L. şi S.C. „E.F.” S.R.L.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin acţiunea introductivă, L.E. arăta că a fost sancţionat disciplinar abuziv, cu desfacerea contractului individual de muncă, potrivit art.61 lit.a din Codul Muncii, coroborat cu prevederile art.106 lit.f din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008, pentru abateri grave şi repetate de la regulile de disciplina muncii, stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern, fişa postului. Contestatorul a apreciat că susţinerile intimatei din decizia nr.197/9906/14.09.2007 erau nefondate, neavând un suport real.
Pentru lămurirea instanţei şi pentru a se verifica dacă L.E. se făcea vinovat de faptele imputate şi expuse în preambulul deciziei de sancţionare, în speţă au fost efectuate două expertize contabile.
Prima expertiză nu a fost luată în considerare de instanţă, deoarece s-a apreciat că expertul şi-a depăşit atribuţiile stabilite prin obiectivele reţinute, pronunţându-se asupra fondului cauzei.
A doua expertiză efectuată în cauză a constatat următoarele :
În decizia de concediere nr.197/9906/14.09.2007 se făcea referire la două facturi, respectiv la factura nr.241609(270)/30.10.2006 şi factura nr.241743(85)/22.06.2007. Prima factură, cumpărător fiind S.C. „T.” S.R.L. a fost emisă în baza avizelor de expediţie nr.1593032/18.10.2006, 1593038/19.10.2006 şi 159040/19.10.2008 şi a borderoului de justificare nr.5775/23.10.2006 întocmite de gestionar. Expertul a apreciat că din punct de vedere al sortimentului de masă lemnoasă şi al cantităţii factura a fost întocmită corect, dar în ceea ce priveşte temeiul legal în cazul acestei livrări nu exista contract şi nu a fost respectat preţul stabilit de Hotărârea Comitetului Director pentru acea perioadă. În ce priveşte a doua factură, cumpărător fiind S.C. „I.G.” S.R.L., aceasta a fost emisă în baza a cinci avize de expediţie din data de 15.06.2007 şi a borderoului de justificare nr.2622/18.06.2007, respectând sortimentul de masă lemnoasă şi cantitatea, dar nu avea la bază un contract, iar preţul nu corespundea listei de preţuri valabile pentru perioada respectivă. Expertul a reţinut că în ceea ce priveşte Situaţia gestionară a produselor lemnoase care cuprindea 4 capitole, pentru partida 91P nu au fost completate date de la capitolul I şi II, pentru partida 156P nu au fost completate date de la capitolele I, II şi IV, iar pentru partida 150P nu erau completate datele de la capitolele I, II şi IV. Însă, a susţinut acesta, evidenţa masei lemnoase a fost ţinută în sistem informatic prin adaptarea acestui registru într-o anexă ce cuprinde toate informaţiile cerute în acest act normativ.
Contractul de prestări servicii exploatare masă lemnoasă pe picior nr.2/31.01.2007 de care a făcut vorbire intimata în decizia de concediere a fost încheiat în urma licitaţiei din 28.01.2007, iar exploatarea materialului lemnos s-a executat în baza autorizaţiei de exploatare nr.304/15.02.2007. În cadrul acestui contract s-a constituit garanţie de bună execuţie în sumă de 5.819,15 lei şi s-au efectuat plăţi în valoare de 15.212,77 lei, rămânând prestaţii neachitate în sumă de 7.341,25 lei, iar din punct de vedere financiar contabil, a susţinut expertul facturile emise şi acceptate aveau suport legal, inclusiv plata acestora.
În privinţa Registrului de partizi sau a Situaţiei gestionare a produselor lemnoase, acesta se completează la compartimentul financiar-contabil, de contabilul-şef, la toate cele patru capitole pe baza actelor de punere în valoare şi a celorlalte documente primare privind fasonatul, vânzarea şi livrarea. Expertul a precizat că în ceea ce priveşte adaptarea acestuia în format electronic, conform Ordinului Ministrului Finanţelor nr.1850/2004 privind registrele şi formularele financiar contabile, având în vedere că este un formular specific în silvicultură nu s-a găsit un ordin intern sau un temei legal al Romsilva.
Analizând Procesul-verbal de control financiar-gestionar al Ocolului Silvic H. pentru perioada 2005-2007, expertul contabil a concluzionat că nu s-au găsit deficienţe majore în activitatea departamentului financiar contabil, realizându-se indicatori economico-financiari buni.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a reţinut că, potrivit deciziei nr.69/2006 emisă de intimată, contabilul-şef era împuternicit doar ca responsabil de contract cu obligaţia urmăririi tuturor prevederilor contractuale, neavând atribuţii cu privire la organizarea de licitaţii, încheierea de contracte sau aprobări de vânzare a materialului lemnos.
În ce priveşte evidenţa masei lemnoase în registrul de partizi, expertul a susţinut că aceasta a fost ţinută parţial, nefiind completate la majoritatea partizilor capitole privind „Actul de punere în valoare”, „Materiale fasonate-cantităţi” şi „Materiale livrate-expediate”.
În urma verificărilor jurnalului de vânzări, expertul a constatat că s-au efectuat livrări de masă lemnoasă fără contract şi implicit fără licitaţie sau negociere, pentru care s-au întocmit facturi fiscale, atât pentru instituţii bugetare, cât şi pentru agenţi economici.
Pe majoritatea facturilor aferente livrărilor de masă lemnoasă fără contract, a susţinut expertul, s-a înscris ca temei legal în ceea ce priveşte preţul, Hotărârea Consiliului Director nr.1602/20.02.2006 şi nr.1/2007, iar la unii agenţi economici s-a remarcat stabilirea de preţuri arbitrare la facturarea masei lemnoase.
În cazul livrărilor de masă lemnoasă la agenţii economici pe bază de contract, expertul a constatat că nu s-au respectat cantităţile contractate la livrare, depăşindu-se prevederile contractuale.
De asemenea, în cazul contractelor de livrare încheiate cu agenţii economici pentru masa lemnoasă licitată, expertul a apreciat că s-au făcut livrări de masă lemnoasă de alte sortimente decât cele contractate, în sensul că nu s-au respectat cantităţile pe sortimentele adjudecate. Având în vedere că s-au livrat sortimente de masă lemnoasă cu diametru mai mare şi preţurile se diferenţiază în funcţie de diametru, s-a constatat că a existat o diferenţă de valoare înregistrată mai mică decât cea reală.
Din verificări expertul a constatat că existau neconcordanţe între sortimentele din avizul de însoţire şi factură, precum şi livrări de sortimente de masă lemnoasă care nu aveau stabilite preţuri de vânzare prin hotărâri ale Comitetului Director al intimatei. S-au eliberat facturi cu alte specificaţii decât sortimentul de masă lemnoasă stabilit pentru comercializare, cazuri în care s-a specificat „lemn lucru declasat” în loc de „lemn de foc”.
În ce priveşte repararea obiectivelor V. şi district C., expertul a apreciat că nu s-au respectat prevederile legale privind efectuarea de investiţii.
Prima instanţă a constatat că în fişa postului contestatorului se prevedea la punctul 3 răspunderea contabilului-şef legată de aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privind folosirea resurselor materiale şi băneşti puse la dispoziţia ocolului silvic, precum şi verificarea modului în care erau respectate aceste dispoziţii, de cei care administrau sau gestionau valorile materiale şi băneşti, informând şeful de ocol asupra celor constatate. La punctul 4 era stabilită ca atribuţie de serviciu, în sarcina contestatorului, şi urmărirea şi aplicarea corectă a preţurilor cu ridicata şi cu amănuntul la facturile emise.
Din depoziţia martorului V.A., fost şef de ocol la H., a reieşit că toate contractele încheiate de ocolul silvic erau vizate de intimată. De asemenea, licitaţiile erau organizate de D.S.-Vaslui, iar preţurile erau stabilite prin negociere de intimată.
Martorul P.D., fost director al D.S.-Vaslui în perioada 2005-2007, a susţinut că L.E. nu se făcea vinovat de faptele care i s-au imputat prin decizia de concediere, în urma reviziilor efectuate în anii 2005-2006 neconstatându-se deficienţe în activitatea desfăşurată de acesta în calitate de contabil-şef.
În ce priveşte decizia de sancţionare nr.146/8506/09.08.2007, aplicată contestatorului şi invocată de intimată în preambulul deciziei nr.197/9906/14.09.2007, instanţa a constatat că la dosarul cauzei exista Decizia nr.99/26.02.2008 a Curţii de Apel Iaşi, prin care această decizie de sancţionare era desfiinţată, aceasta nemaiproducând nici un efect juridic.
Instanţa de fond a apreciat, analizând raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză coroborat cu actele şi depoziţiile martorilor audiaţi, că într-adevăr contestatorul L.E. se făcea vinovat de nerespectarea unor atribuţii prevăzute în fişa postului, respectiv punctele 3 şi 4, săvârşind o serie de abateri disciplinare, dar de o gravitate mai redusă decât sancţiunea maximă reglementată de art.61 litera a Codul muncii.
Tribunalul a constatat că sancţiunea aplicată contestatorului era prea severă, faţă de abaterile săvârşite care nu puteau rămâne nesancţionate şi, în realizarea scopului legii, a admis în parte contestaţia şi a dispus înlocuirea sancţiunii concedierii disciplinare aplicate prin decizia nr.197/9906/14.09.2007, cu sancţiunea prevăzută de art.264 Codul muncii, respectiv cea de la lit.d, reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10 %.
Articolul 78 Codul muncii prevede că în cazul concedierilor nelegale, la cererea salariatului, instanţa repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere şi totodată obligă angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
În baza dispoziţiilor articolului mai sus menţionat, prima instanţă a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv cel de contabil-şef în cadrul ocolului silvic şi a obligat intimata să-i achite drepturile salariale precum şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat indexate, majorate şi reactualizate de la data emiterii deciziei până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatorul L.E. şi R.N.P.-Romsilva – D.S.-Vaslui.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., contestatorul L.E. a arătat că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia tardivităţii deciziei în ceea ce priveşte nota de constatare nr.7812/17.07.2007, raportul nr.9308/31.08.2007 şi raportul nr.9260/31.08.2007 întocmit în urma verificărilor dispuse prin sesizare de directorul direcţiei, persoană ce a emis şi ordinul de deplasare din data de 03.07.2007. În privinţa acestora s-a împlinit termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii, acesta curgând, conform practicii de la data când s-a adus la cunoştinţă, printr-un referat, raport, nota de constatare înregistrată la registratura angajatorului.
A mai arătat recurentul contestator că nu s-a făcut vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare reţinute prin decizia de sancţionare, iar acest lucru a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi, din rapoartele de expertiză efectuate, precum şi din actele depuse la dosarul cauzei.
R.N.P.-Romsilva – D.S.-Vaslui a susţinut, în motivarea recursului, că în mod nejustificat instanţa a înlocuit măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă, cu sancţiunea reducerii salariului pe o perioadă de 3 luni, cu 10%. Înlocuirea măsurii se putea dispune dacă faptele săvârşite de contestator ar fi fost puţine şi de mică importanţă pentru angajator. Or, decizia de sancţionare cuprindea 10 acte de constatare a unor fapte săvârşite de contestator şi care erau de o gravitate extremă, prin faptul că au diminuat fraudulos patrimoniul R.N.P.
Chiar şi în situaţia în care tribunalul a ajuns la concluzia că faptele cuprinse în raportul 8086/25.07.2007 au fost constatate şi sancţionate cu întârziere şi, ca atare, în situaţia respectivă, era incidentă excepţia tardivităţii, au rămas faptele constatate prin celelalte 9 rapoarte şi note de constatare.
Faptele reţinute prin decizia de concediere au constat în:
– efectuarea de plăţi ilegale către societatea „S.” SRL L.B., care nu a efectuat lucrările asumate prin contractul de prestări servicii, aceste lucrări de tăiere de masă lemnoasă fiind realizate de angajaţii ocolului silvic;
– fapta descrisă la alin.2 în decizie contura profilul contestatorului, deşi nu mai putea fi analizată, ca urmare a prescrierii dreptului de sancţionare;
– neînregistrarea în registrul de partizi a actelor de punere în valoare şi a notelor de intrare recepţie, atribuţie ce era în sarcina contabilului-şef, potrivit normelor tehnice; faptul că registrul de partizi a fost completat în sistem informatic nu l-a exonerat pe contestator de ţinerea registrului şi în sistem clasic;
– verificarea superficială a documentelor de expediţie a masei lemnoase, documente care, deşi nu erau completate la toate rubricile, erau acceptate la plată de contestator, faptă reţinută şi în expertiză;
– neinventarierea sau nedispunerea inventarierii stocurilor de masă lemnoasă în parchetele 150 şi 156, faptă reţinută şi în expertiză;
– aprobarea valorificării masei lemnoase fără licitaţie sau negociere, permiţând astfel vânzarea de masă lemnoasă cu preţuri mai mici decât cele legale, precum şi de alte dimensiuni şi sortimente decât cele stabilite, fapt consemnat în expertiză;
– înregistrarea în contabilitate a proceselor-verbale de recepţie fictive la partizi;
– eliberarea de facturi de masă lemnoasă cu alte specificaţii decât cele admise la comercializare, de exemplu, lemn de lucru declasat, în loc de lemn de foc;
– dispunerea şi aprobarea efectuării de reparaţii şi apoi plata contravalorii acestora, la două cantoane silvice fără aprobarea legală a organelor ierarhice, schimbând în acest mod destinaţia fondurilor existente.
Recurenta a mai susţinut că depoziţia martorului P. trebuia privită cu rezerve, întrucât şi acesta a săvârşit numeroase abateri, iar declaraţia acestuia susţinea o persoană aflată în aceeaşi situaţie cu el.
În ceea ce priveşte dispoziţia de reintegrare, recurenta a arătat că, potrivit Hotărârii 229/04.03.2009, postul de contabil-şef presupunea o persoană cu studii superioare, ori contestatorul avea studii medii.
Examinând motivele de recurs invocate de recurenţi, apărările formulate în raport de probele cauzei şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.268 alin.1 din Codul muncii : „Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei”.
Prin decizia contestată s-a reţinut în sarcina contestatorului fapta de punere în valoare, autorizare şi valorificare a masei lemnoase din parchetele 91, 150 şi 158 S., produse principale – tăiere rasă plop, cota Nevoi Proprii 2006, la Ocolul Silvic H. Fapta a fost constată de comisia constituită ca urmare a sesizării nr.7133/29.06.2007, prin ordinul de serviciu nr.7257 din 03.07.2007, notă ce a dobândit dată certă la înregistrarea la registratura D.S.-Vaslui, sub numărul 7812 din 17.07.2007.
Prin urmare, data de 17.07.2007 a fost data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, termenul de 30 de zile de aplicare a sancţiunii fiind cu mult depăşit de angajator. În plus, nota releva că obiectul cercetării l-a constituit activitatea din anii 2005, 2006, până în iulie 2007, data controlului.
În această circumstanţă, curtea de apel a constatat că decizia nr.197/9906 din 14.09.2007, era tardiv emisă sub aspectul faptelor constatate prin nota nr.7812/17.07.2007, constând în punerea în valoare, autorizarea şi valorificarea masei lemnoase din parchetele 91, 150 şi 158 S., produse principale – tăiere rasă plop, cota Nevoi Proprii 2006, la Ocolul Silvic H.
Prin aceeaşi decizie s-a reţinut în sarcina contestatorului fapta de vânzare directă (fără licitaţie) a masei lemnoase către operatori economici, în perioada 2005-2007, în susţinere fiind invocat raportul nr.9260/31.08.2007.
Termenul de 30 de zile de aplicare a sancţiunii pentru această faptă curgea de la data înregistrării raportului nr.9260, respectiv de la data de 31.08.2007 şi nu de la data de 03.07.2007, când comisia de cercetare a fost constituită prin ordinul de serviciu nr.7257 din 03.07.2007, astfel cum a susţinut contestatorul. Acesta deoarece, desemnarea de angajator a persoanelor abilitate să analizeze activitatea contestatorului nu echivala cu sensul sintagmei de „cunoaştere despre săvârşirea abaterii disciplinare”. Numai data înregistrării referatului ce consemnează abaterea, la registratura generală a angajatorului, declanşează curgerea termenului de prescripţie a aplicării sancţiunii.
Prin aceeaşi decizie s-au reţinut în sarcina contestatorului faptele prevăzute şi imputate prin raportul nr.9308/31.08.2007, respectiv eliberarea de facturi cu alte specificaţii decât sortimentul de masă lemnoasă stabilit pentru comercializare, livrarea fără licitaţie sau negociere de masă lemnoasă, vânzarea de masă lemnoasă în afara perioadei contractate sau peste prevederile contractuale sau vânzarea de masă lemnoasă la preţuri care nu se regăseau în lista de preţuri a D.S.-Vaslui.
Curtea de apel a constatat, ca şi la fapta precedentă, că data înregistrării raportului nr.9308, 31.08.2007 era data de la care curgea termenul de 30 de zile de prescripţie a aplicării sancţiunii, angajatorul respectând prevederile art.268 alin. 1 Codul muncii.
Astfel, cu privire la faptele reţinute prin rapoartele nr.9260/31.08.2007 şi nr.9308/31.08.2007, curtea de apel a reţinut că în mod corect a fost soluţionată excepţia tardivităţii de judecătorii fondului.
În ceea ce priveşte fondul litigios, curtea a notat că abaterea disciplinară, în sensul art.263(1) din Codul muncii, „este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
Deci, obiectul abaterii disciplinare l-au constituit relaţiile de muncă, ordinea interioară în cadrul angajatorului, disciplina la locul de muncă. Pe planul raportului juridic de muncă, aceste relaţii se transpun în obligaţiile de serviciu ale salariatului asumate prin contractul individual de muncă.
În acest context, curtea a analizat faptele reţinute prin decizia de sancţionare şi în privinţa cărora nu a intervenit termenul de prescripţie, prin raportare la obligaţiile (de a face sau de a nu face) impuse acestuia prin contractul de muncă, fişa postului şi dispoziţiile legale aplicabile.
Unul dintre temeiurile deciziei de concediere l-a constituit raportul nr.9308/31.08.2007, în care s-a reţinut că în perioada 2005 – 2007 s-a aprobat vânzarea fără contract a materialelor lemnoase către agenţi economici, încălcându-se dispoziţiile H.G.85/2004 completată cu H.G. 1174/2006. În acest raport se făcea referire la două facturi, respectiv la factura nr.241609(270)/30.10.2006 şi factura nr.241743(85)/22.06.2007. În ceea ce priveşte prima factură, expertul a apreciat că din punct de vedere al sortimentului de masă lemnoasă şi al cantităţii factura a fost întocmită corect, dar că nu are fundament legal, în sensul că, în cazul acestei livrări, nu exista contract şi nu a fost respectat preţul stabilit de Hotărârea Comitetului Director pentru acea perioadă. Cumpărătorul masei lemnoase din această factură a fost S.C. „T.” S.R.L., documentul fiind emis în baza avizelor de expediţie nr.1593032/18.10.2006, 1593038/19.10.2006 şi 159040/19.10.2008 şi a borderoului de justificare nr.5775/23.10.2006 întocmite de gestionar.
În ce priveşte a doua factură, cumpărătorul masei lemnoase fiind S.C. „I.G.” S.R.L., a fost emisă în baza a cinci avize de expediţie din data de 15.06.2007 şi a borderoului de justificare nr.2622/18.06.2007. Expertul a concluzionat că aceasta respecta sortimentul de masă lemnoasă şi cantitatea, dar, de asemenea, nu avea la bază un contract, iar preţul nu corespundea listei de preţuri valabile pentru perioada respectivă.
Curtea de apel a notat că, potrivit fişei postului (pct.3) înregistrată sub nr.6582 din 27.05.2005, recurentul contestator L.E. „răspunde de aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privind folosirea resurselor materiale şi băneşti puse la dispoziţia ocolului silvic, secţiei şi controlează modul în care sunt respectate aceste dispoziţii de către cei care administrează sau gestionează valorile materiale şi băneşti, informând şeful de ocol, secţie asupra celor constatate.” Dispoziţiile de a căror aplicare corectă răspundea contabilul-şef (la momentul supus discuţiei) erau: H.G. nr.85/2004 pentru aprobarea Regulamentului de vânzare a masei lemnoase de către deţinătorii de fond forestier proprietate publică, către agenţii economici, Codul silvic, Normele privind circulaţia materialelor lemnoase şi controlul circulaţiei acestora şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund, aprobate prin H.G. nr.427/2004.
Potrivit art.1 din Regulamentului de vânzare a masei lemnoase de către deţinătorii de fond forestier proprietate publică, către agenţii economici: „Masa lemnoasă pe picior sau fasonată, care se valorifică anual, potrivit legii, din fondul forestier proprietate publică, se vinde agenţilor economici în condiţii specifice economiei de piaţă, prin licitaţie sau prin negociere directă”.
Licitaţia, potrivit aceluiaşi regulament, se organizează de comisia de licitaţie numită de conducerea unităţii silvice ca deţinător legal de fond forestier proprietate publică. Numai în cazul în care masa lemnoasă nu s-a vândut la licitaţie se procedează la vânzare directă.
Aceste dispoziţii se regăsesc şi în Codul silvic, aprobat prin Legea nr.26/1996 care în art.4 prevede că: „Produsele lemnoase ale pădurii se recoltează pe bază de autorizaţie de exploatare şi caiet de sarcini, eliberate de unităţile silvice. Estimarea acestor produse se face prin acte de punere în valoare întocmite de unităţile silvice şi se valorifică, potrivit legii, pe bază de licitaţie, cu excepţia celor exploatate în regie proprie. Masa lemnoasă care nu s-a putut valorifica prin licitaţie se poate vinde prin negociere directă.”
Aceasta însemna că, în momentul în care contabilul-şef a primit factura nr.241609(270)/30.10.2006 şi factura nr.241743(85)/22.06.2007, fără a fi însoţite şi de contractele de vânzare-cumpărare a masei lemnoase, încheiate în condiţiile legii, avea obligaţia de a încunoştinţa conducerea unităţii despre neregularităţile constatare. Curtea de apel a notat că prin inacţiunea sa, contestatorul-recurent a facilitat prejudicierea patrimoniului unităţii.
În expertiză s-a mai reţinut că pe majoritatea facturilor aferente livrărilor de masă lemnoasă fără contract s-a înscris ca temei legal în ceea ce priveşte preţul, Hotărârea Consiliului Director nr.1602/20.02.2006 şi nr.1/2007, iar la unii agenţi economici s-a remarcat stabilirea de preţuri arbitrare la facturarea masei lemnoase.
În cazul livrărilor de masă lemnoasă la agenţii economici pe bază de contract expertul a constatat că nu s-au respectat cantităţile contractate la livrare, depăşindu-se prevederile contractuale.
De asemenea, în cazul contractelor de livrare încheiate cu agenţii economici pentru masa lemnoasă licitată, expertul a apreciat că s-au făcut livrări de masă lemnoasă ale altor sortimente decât cele contractate, în sensul că nu s-au respectat cantităţile pe sortimentele adjudecate. Având în vedere că s-au livrat sortimente de masă lemnoasă cu diametru mai mare şi preţurile se diferenţiau în funcţie de diametru, s-a constatat că a existat o diferenţă de valoare înregistrată mai mică decât cea reală.
Din verificări, expertul a constatat că existau neconcordanţe între sortimentele din avizul de însoţire şi factură precum şi livrări de sortimente de masă lemnoasă, care nu aveau stabilite preţuri de vânzare prin hotărâri ale Comitetului Director al intimatei. S-au eliberat facturi cu alte specificaţii decât sortimentul de masă lemnoasă stabilit pentru comercializare cazuri în care s-a specificat lemn lucru declasat în loc de lemn de foc.
Curtea a constatat astfel că doar neinformarea conducerii putea constitui faptă în sarcina contestatorului (faptă de altfel destul de gravă) şi nu însăşi realizarea vânzării masei lemnoase fără licitaţie şi ca atare fără contract legal şi nici livrările de masă lemnoasă a altor sortimente decât cele contractate. Aceasta deoarece atribuţiile efective de încheiere a contractelor, de eliberare a autorizaţiei de exploatare şi de eliberare efectivă a facturilor cu alte specificaţii decât sortimentul de masă lemnoasă stabilit pentru comercializare, nu erau în sarcina directă a contabilului-şef.
Expertul a reţinut că în ceea ce priveşte Situaţia gestionară a produselor lemnoase care cuprinde 4 capitole, pentru partida 91P nu au fost completate date de la capitolul I şi II, pentru partida 156P nu au fost completate date de la capitolele I, II şi IV, iar pentru partida 150P nu au fost completate datele de la capitolele I, II şi IV. Însă, a susţinut acesta că evidenţa masei lemnoase a fost ţinută în sistem informatic prin adaptarea acestui registru într-o anexă ce cuprindea toate informaţiile cerute în acest act normativ.
În ceea ce priveşte fapta de neînregistrare a tuturor elementelor în registrul de partizi, prevăzută la art.1 alin.4, curtea de apel a reţinut că salariatul nu era vinovat de săvârşirea ei.
Ordinul nr.1850/2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile, emis de Ministerul Finanţelor, în vigoare la momentul supus analizei, prevede la pct.7 alin.7 că: „înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor”. Acest ordin vizează normele metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie (prin urmare şi în domeniul silviculturii) privind activitatea financiară şi contabilă.
Sunt aplicabile, în continuare şi dispoziţiile reglementate în „Sistemul informaţional în concepţie unitară pentru silvicultură”, art.2, în sensul că aceste documente se ţin de contabilul-şef. Din coroborarea celor două acte rezultă că registrul de partizi se întocmeşte de contabilul şef, manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor.
Un alt temei al deciziei de concediere l-a constituit nota de constatare nr.9293/31.08.2007, privind obiectivele de reparaţii capitale, modernizări, extinderi la sediul central al districtului C. a cantonului silvic V.
Curtea de apel a constatat că potrivit fişei postului (pct.4 şi 5) recurentul contestator L.E. avea stabilită ca atribuţie de serviciu, „urmărirea şi aplicarea corectă a preţurilor cu ridicata şi cu amănuntul la facturile emise, precum şi exercitarea controlului financiar preventiv asupra documentelor privind folosirea resurselor materiale şi băneşti din gestiunea ocolului silvic, direcţiei”. Analizarea faptelor reţinute în această notă s-a făcut şi prin prisma atribuţiilor evidenţiate la pct.3 din fişa postului, notate mai sus.
Cu privire la aceste fapte, expertul a reţinut că s-au executat lucrări de reparaţii, modernizare şi extindere la cantonul V. în valoare de 24.050 lei şi la sediul C. în valoare de 57.502 lei. Aceste lucrări au fost înregistrate în evidenţa financiar-contabilă pe baza facturilor privind aprovizionarea cu materiale. Lucrările au fost efectuate în regie proprie şi suportate din fondul de producţie. A mai arătat expertul că pentru cantonul V. nu exista deviz de reparaţii şi nici aprobarea Comitetului Director al D.S.-Vaslui. Pentru districtul C. devizul privind lucrările de reparaţii a fost respins de Comitetului Director al D.S.-Vaslui prin hotărârea nr.4 din 14.04.2006. Câtă vreme nu exista acordul scris şi toate documentele necesare pornirii investiţiilor, acceptul verbal al conducerii la demararea acestora, invocat de contestator şi susţinut de depoziţia martorului V.A., nu a prezentat relevanţă.
Împrejurarea că aceste lucrări au fost incluse şi raportate de D.S.-Vaslui în lista „Realizări – program investiţii fonduri proprii 2007 pe obiective”, înregistrată sub nr.532/07.01.2008, nu a fost de natură a şterge din sarcina contestatorului fapta de neîndeplinire a sarcinilor de serviciu anterior menţionate.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că L.E. se făcea vinovat de săvârşirea abaterii reţinute în nota de constatare nr.9293/31.08.2007, fapte cu implicaţii atât asupra patrimoniului unităţii silvice, cât şi asupra respectării regulilor de disciplină în organizarea mucii.
Un alt temei al deciziei de concediere l-a constituit raportul nr.9260/31.08.2007 privind derularea contractului de prestări servicii nr.2/28.01.2007 încheiat cu S.C. „S.” SRL L.B..
Contractul de prestări servicii exploatare masă lemnoasă pe picior nr.2/31.01.2007 de care făcea vorbire intimata în decizia de concediere a fost încheiat în urma licitaţiei din 28.01.2007, iar exploatarea materialului lemnos s-a executat pe partidele 291, 355, 362 şi 350, în baza autorizaţiei de exploatare nr.304/15.02.2007, a autorizaţiei de exploatare nr.294/01.02.2007, a autorizaţiei de exploatare nr.295/01.02.2007 şi a autorizaţiei de exploatare nr.317/14.05.2007.
Expertul a constatat că au fost acceptate la plată şi înregistrate în evidenţa contabilă facturile nr.6009026/02.03.2007, nr.6009032/31.05.2007, nr.6009029/05.04.2007, în valoare de 22 554.02 lei emise de S.C. „S.” SRL pentru serviciile prestate în cadrul acestui contract. Aceste facturi au ca suport procesele-verbale întocmite şi semnate de gestionar şi delegatul ocolului silvic. În cadrul acestui contract s-a constituit garanţie de bună execuţie în sumă de 5.819,15 lei şi s-au efectuat plăţi în valoare de 15.212,77 lei, rămânând prestaţii neachitate în sumă de 7.341,25 lei, iar din punct de vedere financiar-contabil, a susţinut expertul, facturile emise şi acceptate au avut suport legal, inclusiv plata acestora.
Prin această notă s-a reţinut că lucrările de exploatare a 471.683 mc, la partida 291 nu au fost efectuate de S.C. „S.” SRL, ci de muncitorii angajaţi ai oficiului silvic, care au utilizat moto-unelte şi utilaje din dotarea ocolului, imputându-i-se astfel contabilului-şef aprobarea ilegală a statelor de plată pentru muncitorii care au lucrat la exploatări forestiere în locul S.C. „S.” SRL.
Raportat la obligaţiile stabilite în sarcina contabilului-şef de D.S.-Vaslui, prin decizia nr.69/ 23.06.2006 şi prin fişa postului, recurentul şi-a îndeplinit parţial sarcinile relative la urmărirea respectării prevederilor contractuale, în sensul în care a acceptat pontajele şi a avizat statele de plată pentru munca prestată de salariaţii unităţii în locul beneficiarului contractului în discuţie.
D.S.-Vaslui a depus la dosar statele de plată pentru lunile martie 2004 şi iulie 2004, însoţite de fişele de pontaj cu orele lucrate de B.N. şi P.I. la exploatarea partidei 291 P, documente însoţite de anexa 1 la contractul nr.2/2007, ce reprezenta eşalonarea exploatării masei lemnoase şi recepţia lucrărilor, atestând că cei doi salariaţi au prestat şi au fost plătiţi pentru lucrările de exploatare în loc ca aceste lucrări să fie efectuate de societatea beneficiară a contractului.
Cu privire la acest aspect, recurentul-contestator nu a formulat nici un fel de apărări, ci a susţinut doar că printre atribuţiile sale nu se numărau şi activităţi ca delegarea muncitorilor ori derularea efectivă a contractelor.
S-a reţinut astfel că L.E. s-a făcut vinovat de fapta prevăzută în raportul nr.9260/31.08.2007, în sensul în care a acceptat pontajele şi a avizat statele de plată pentru munca prestată de salariaţii unităţii, în locul beneficiarului contractului în discuţie
Pentru considerente anterior expuse şi care au relevat săvârşirea de contestator a următoarelor fapte: neinformarea conducerii asupra vânzării masei lemnoase fără licitaţie şi ca atare fără contract legal asupra livrărilor de masă lemnoasă pe alte sortimente decât cele contractate; folosirea resurselor materiale şi băneşti puse la dispoziţia ocolului silvic prin plata facturilor pentru obiectivele C. şi V. fără avizul, documentaţia legală şi aprobarea conducerii; plata lucrărilor de exploatare a partidei 291 P de salariaţii unităţii, lucrări ce erau în sarcina S.C. „S.” SRL, curtea de apel a constatat, prin raportare la criteriile prevăzute de art.266 Codul muncii, că sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă a fost direct proporţională cu gravitatea abaterilor săvârşite. În această circumstanţă, înlocuirea sancţiunii disciplinare cu reducerea salariului cu 10 % pe 3 luni, dispusă de instanţa de fond, s-a vădit a fi neconformă cu gravitatea faptelor săvârşite.
Pentru aceste considerente, curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ şi art.304 ind.1 C.pr.civ., a admis recursul declarat de R.N.P. Romsilva – D.S.-Vaslui, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins contestaţia formulată de contestatorul L.E. împotriva deciziei nr.197/9906 din 14.09.2007.
În ceea ce priveşte recursul declarat de contestatorul L.E., curtea l-a respins. Chiar dacă decizia nr.197/9906 din 14.09.2007, a fost tardiv emisă sub aspectul faptelor constatate prin nota nr.7812/17.07.2007 şi a faptelor constatate prin raportul nr.8086/25.07.2007, această situaţie nu a schimbat cu nimic dispoziţia deciziei contestate, de desfacere a contractului de muncă pentru faptele reţinute anterior, ca fiind săvârşite de acesta.
Faţă de concluziile suplimentare depuse de L.E. la dosar, în termenul de pronunţare, curtea a notat că lipsa calităţii de reprezentant a apărătorului D.S.-Vaslui invocată de acesta, din perspectiva neregularităţilor împuternicirii avocaţiale şi a lipsei contractului de reprezentare nr.71/2009, trebuia invocată anterior concluziilor pe cererile de recurs, pentru a fi pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor, invocarea acesteia prin concluziile scrise, în termenul de pronunţare, făcând imposibilă analizarea acesteia.

Etichete: