Top

Violare de domiciliu si vatamare corporală

Tip speţă: sentinta penală

Titlu: infracţiunii de violare de domiciliu (art.192 C.p.), vătămare corporală.

Data speţă: 28.04.2010

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 898/P/2008 înregistrat la această instanţă cu nr. 191/199/2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor L.I., L. S., R. I. şi R. D., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală şi violare de domiciliu, prev. de art.181 al.1 C.pen. cu aplicarea art.75 lit.a C.pen. şi art.192 al.2 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut în esenţă următoarele: În seara zilei de 20.09.2008 la discoteca din sat a avut loc un conflict între partea vătămată şi fiii acesteia, M. C. şi V. N.-A., pe de o parte şi inculpatul R. I., pe de altă parte.

Inculpatul R. I. a depus la dosar un certificat medico-legal eliberat la data de 26.09.2008, din care rezultă că a suferit leziuni vindecabile în 4-6 zile îngrijiri medicale, susţinând că acestea i-au fost cauzate de partea vătămată în seara zilei de 20.09.2008, însă nu a depus plângere împotriva părţii vătămate.

În dimineaţa zilei de 21.09.2008 inculpaţii L.I. şi L. S., fraţi, s-au deplasat împreună cu verişorii lor, R. I. şi R. D. la locuinţa părţii vătămate pentru a-i cere acesteia socoteală pentru conflictul din seara zilei precedente. Inculpaţii se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.

Toţi inculpaţii au pătruns în curtea părţii vătămate, după care inculpatul L.S. a pătruns în locuinţa în care partea vătămată şi fiul acesteia, M. C., dormeau.

Partea vătămată s-a trezit din somn fiind lovită cu pumnii de către inculpatul L. S.. În ajutorul părţii vătămate a intervenit M. C., dar inculpatul l-a lovit şi pe acesta.

În acest timp partea vătămată a reuşit să fugă în curte, unde a fost însă lovită de toţi inculpaţii. Inculpatul L. S. a lovit partea vătămată cu o rangă din fier, iar R. D. cu o sapă. Partea vătămată a căzut lângă poarta sa, aici fiind lovit şi cu picioarele de toţi inculpaţii. Aceştia au fugit din curtea părţii vătămate la strigătele martorei M. M., care se afla în curtea sa, vecină cu cea a părţii vătămate.

Această martoră a declarat că i-a văzut pe învinuiţi când ieşeau din curtea părţii vătămate, după ce l-a văzut pe inculpatul L.S. lovind-o pe aceasta cu ranga din fier, partea vătămată rămânând la pământ în stare de inconştienţă.

La scurt timp partea vătămată a fost transportată la Spitalul or.Buhuşi cu ambulanţa, unde a fost internată în perioada 21.09 – 25.09.2008 la Secţia Chirurgie.

Conform certificatului medico-legal nr.1794A/02.102.008 – fl.9 partea vătămată V. I.a prezentat diagnosticul de contuzie toracică stângă cu fracturi costale C4, C7, şi C8 stânga, plagă tăiată cot stâng, gamba dreaptă şi torace.

Toţi inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei, mai puţin inculpatul R. I., însă din declaraţiile celorlalţi învinuiţi şi în urma confruntărilor dintre ei, a rezultat că şi acesta a lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele.

Partea vătămată V. I. a fost legal citată, s-a prezentat în instanţă, a fost audiată, arătând că nu se constituie parte civilă şi că s-a împăcat cu inculpaţii.

Legal citat, inculpaţii s-au prezentat în instanţă şi au fost audiaţi, fiind asistaţi de apărători din oficiu. Inculpaţii a arătat că nu recunosc săvârşirea faptei de violare de domiciliu. Toţi au arătat însă că s-au împăcat cu partea vătămată pentru infracţiunea de vătămare corporală.

De aceea nici inculpaţii şi nici partea vătămată nu au solicitat probe. Instanţa a administrat proba cu martori dispunând audierea martorei din lucrări D.A.-C.. În privinţa celorlalţi martori din lucrări M. M. şi V. N.-A. instanţa a constatat imposibilitatea audierii acestora şi a dat citire declaraţiilor acestora de la urmărirea penală.

Din actele şi lucrările dosarului, analizând probatoriul administrat in cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

În seara zilei de 20.09.2008 la discoteca din sat a avut loc un conflict între partea vătămată şi fiii acesteia, M.C. şi V. N.-A., pe de o parte şi inculpatul R. I., pe de altă parte.

Inculpatul R. I. a depus la dosar un certificat medico-legal eliberat la data de 26.09.2008, din care rezultă că a suferit leziuni vindecabile în 4-6 zile îngrijiri medicale, susţinând că acestea i-au fost cauzate de partea vătămată în seara zilei de 20.09.2008, însă nu a depus plângere împotriva părţii vătămate.

În dimineaţa zilei de 21.09.2008 inculpaţii L.I. şi L. S., fraţi, s-au deplasat împreună cu verişorii lor, R. I. şi R. D. la locuinţa părţii vătămate pentru a-i cere acesteia socoteală pentru conflict din seara zilei precedente. Inculpaţii se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.

Partea vătămată s-a trezit din somn fiind lovită cu pumnii de către inculpatul L.S.. În ajutorul părţii vătămate a intervenit M. C., dar inculpatul l-a lovit şi pe acesta.

În acest timp partea vătămată a reuşit să fugă în curte, unde a fost însă lovită de toţi inculpaţii. Inculpatul L.S. a lovit partea vătămată cu o rangă din fier, iar R. D. cu o sapă. Partea vătămată a căzut lângă poarta sa, aici fiind lovit şi cu picioarele de toţi inculpaţii. Aceştia au fugit din curtea părţii vătămate la strigătele martorei M. M., care se afla în curtea sa, vecină cu cea a părţii vătămate.

Această martoră a declarat că i-a văzut pe învinuiţi când ieşeau din curtea părţii vătămate, după ce l-a văzut pe inculpatul L.S. lovind-o pe aceasta cu ranga din fier, partea vătămată rămânând la pământ în stare de inconştienţă.

La scurt timp partea vătămată a fost transportată la Spitalul or.Buhuşi cu ambulanţa, unde a fost internată în perioada 21.09 – 25.09.2008 la Secţia Chirurgie.

Conform certificatului medico-legal nr.1794A/02.102.008 – fl.9 partea vătămată V. I. a prezentat diagnosticul de contuzie toracică stângă cu fracturi costale C4, C7, şi C8 stânga, plagă tăiată cot stâng, gamba dreaptă şi torace.

Situaţia de fapt este aceea că între părţi a existat un conflict din care partea vătămată a suferit leziuni vindecabile după 25-30 de zile îngrijiri medicale. De altfel această fapta a fost recunoscută de toate părţile. Cum însă prin declaraţiile date de inculpaţi şi partea vătămată în faţa instanţei rezultă că aceştia s-au împăcat instanţa va lua act de manifestarea acestora de voinţă.

Legea penală română nu permite în momentul actual împăcarea decât la infracţiunea de vătămare corporală nu şi la infracţiunea de violare de domiciliu alineat 2.Probabil că între părţi a intervenit o stingere completă a diferendului însă instanţa nu poate lua act de acest fapt şi în privinţa infracţiunii de violare de domiciliu.

Având în vedere împăcarea intervenită între părţi pentru vătămare corporală instanţa va analiza doar infracţiunea de violare de domiciliu.

Conform codului penal infracţiunea prevăzută la art.192 se săvârşeşte fie prin pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau prin refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.

În primul rând,din declaraţia dată în faţa instanţei aflată la filele 40-41 partea vătămată V. I.arată că el însuşi i-a strigat şi chemat în curte pe inculpaţi în ziua conflictului.

De asemenea,în faţa instanţei de judecată,singurul martor al acuzării ce a putut fi audiat D. A.-C. la fila 156 a arătat că nu a văzut personal conflictul şi că tot ce a relatat şi la urmărirea penală sunt auzite de la partea vătămată socrul acesteia. Apoi a mai arătat că inculpaţii au intrat în curtea părţii vătămate la solicitarea acestuia. Ulterior aceştia au părăsit-o fără a opune rezistenţă la solicitarea lui V. I.. A mai arătat că scrisul din declaraţiile de la urmărirea penală nu-i aparţin.

Din declaraţia martorei M. M. aflată la filele 13-14 dosar de urmărire penală,decedată în cursul procesului penal,rezultă,în privinţa infracţiunii de violare de domiciliu,că aceasta ar fi văzut doar momentul când inculpaţii ieşeau din curtea părţii vătămate. Nu se precizează în această declaraţie cum au intrat în curte aceştia şi nici modul în care au ieşit. În mare măsură declaraţia martorei M. M. se referă la infracţiunea de vătămare corporală.

Nici din declaraţia de la urmărire penală de martorul V. N.-A. aflată la fila 18 verso dosar de urmărire penală,fiul părţii vătămate,aflat în prezent în Spania,nu rezultă cum au intrat inculpaţii în curtea părţii vătămate. Acesta mai arată că ei au părăsit-o la strigătele martorei M.M.. Nici în această declaraţie nu se precizează foarte multe elemente despre infracţiunea de violare de domiciliu.

Instanţa reţine că tragerea la răspundere penală a unei persoane presupune în mod necesar stabilirea pe baza unor probe de necontestat a existenţei faptei şi a săvârşirii ei cu vinovăţie de către persoana căreia i se impută. În cauza de faţă probele administrate nu au fost de natură a forma instanţei,în mod indubitabil,convingerea că inculpaţii au săvârşit fapta de violare de domiciliu, în baza probatoriului înfăţişat şi analizat mai sus.

În cauza de faţă trebuie făcută aplicare principiului „in dubio pro reo” în favoarea inculpaţilor. Din probatoriul administrat nemijlocit în faţa instanţei de judecată în condiţiile oralităţii,publicităţii şi contradictorialităţii nu se poate afirma fără putere de tăgadă că inculpaţii ar fi săvârşit şi infracţiunea de violare de domiciliu.

Mai mult,nici din declaraţiile de la urmărirea penală,date în condiţiile specifice ale acestei faze a procesului penal,nu rezultă în mod indubitabil că inculpaţii ar fi pătruns fără drept sau că ar fi refuzat să părăsească curtea sau locuinţa părţii vătămate.

Este cert,conform probatoriului administrat,că inculpaţii au fost în curtea părţii vătămate însă nu se poate spune cu certitudine cum au intrat acolo şi nici cum au părăsit această curte.

În aceste condiţii,trebuie avute în vedere si prev.art.181 Cod penal potrivit cărora “ Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplică una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91. “

Aşa fiind, instanţa apreciază că acuzarea nu a reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor prevăzută de art. 52 şi art. 66 C.p.p., art. 23 al. 11 din Constituţie şi art. 6 pct. 2 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, având in vedere scopul urmărit si de împrejurările in care fapta a fost comisa,precum si faptul ca pentru infracţiunea principală părţile s-au împăcat, astfel ca o pedeapsa pentru o infracţiune mai putin importanta fata de urmarea produsa, ar înrăutăţi si mai mult relaţiile dintre părţi,instanţa apreciază că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind suficienta pentru îndeplinirea funcţiei preventive-educative aplicarea unei amenzi administrative pentru fiecare inculpat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b şi al art. 10 lit. h Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpaţii L. I., L. S., R. I. şi R.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prev. şi ped. de art. 181 al.1 C.pen.cu 75 lit.a Cod penal,parte vătămată fiind V. I., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art.11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art.10 lit. b1 C.p.p., cu aplicarea art. 181 C.p., va dispune achitarea inculpaţilor L. I., L.S., R. I. şi R. D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.192 al. 2 C.pen. şi conform art. 181 al.3 C.p. raportat la art. 91 lit. c) C.p. va aplica inculpaţilor sancţiunea amenzii administrative orientată spre mediu,in cuantum de 500 lei.

Conform art. 998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi pentru prejudiciul cauzat prin imprudenţa sau neglijenţa sa.

Fapta inculpaţilor de a agresa pe partea vătămată V. I., provocându-i acestuia leziuni traumatice necesitând zile de îngrijiri medicale, a fost de natură să-i cauzeze acestuia evidente suferinţe fizice.

Totodată, instanţa apreciază că acţiunile civile exercitate de către părţile civile Spitalul Orăşenesc Buhuşi şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău sunt întemeiate în baza înscrisurilor depuse la dosar. În plus,atât pe parcursul întreg procesului penal inculpaţii L. I., L.S., R. I. şi R. D. au recunoscut faptul că au lovit-o pe partea vătămată V. I., fapt confirmat şi de către martorii M. M., V. N.-A. şi D. A.-C. audiaţi la urmărirea penală, iar dovada faptului că inculpaţii ar fi achitat cheltuielile de spitalizare sau de transport nu a fost făcută.

Pentru aceste motive, în temeiul ar. 14 şi 346 al.1 C.pr.pen., art. 998, 999 C.civ. şi art. 313 din L.95/2006 cu modificările ulterioare, va admite aceste acţiuni şi va obliga pe inculpaţii L. I., L. S., R. I. şi R. D. să plătească Spitalului Orăşenesc Buhuşi suma de 536,53 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar Serviciului de Ambulanţă Judeţean Bacău suma de 305,6 lei reprezentând cheltuieli de transport şi asistenţă medicală.

În temeiul art. 189 şi 192 pct. 1 lit.d şi 192 pct.2 lit. b C.pr.pen. va obliga pe inculpaţii L. I., L. S., R. I. şi R. D. la câte 750 lei fiecare şi pe partea civilă V. I.să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1600 lei reprezentând onorariul avocaţilor din oficiu,câte 400 lei pentru avocat A. A.,C. S.,S. A. şi M. A. va fi avansată din fondurile MJLC către Baroul Bacău.

Etichete: