Top

RECUNOAŞTEREA VECHIMII IN MAGISTRATURĂ ÎNAINTE DE INTRAREA IN VIGOARE A LEGII NR. 7/2007

Decizia civilă nr. 529 din 11 mai 2009

Prin sentinţa civilă nr. 110 din 24.10.2008, pronunţată de Curtea de apel Bacău, în dosarul nr. 559/103/2008 a fost admisă acţiunea promovată de reclamanta V.C.V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamţ, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

S-a constatat că perioada 17 octombrie 2005 – 31 iulie 2006 constituie vechime în magistratură şi în funcţia de magistrat şi în consecinţă;

Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Neamţ să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferenţa dintre sporul de vechime cuvenit conform dispoziţiilor art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 şi cel efectiv acordat, despăgubire actualizată cu indicele de inflaţie la data executării.

A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să asigure fondurile necesare efectuării plăţii drepturilor acordate.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamţ să facă menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanta V.C.V. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că perioada 17 10.2005 – 31 iulie 2006 cât a fost în concediu pentru creşterea copilului constituie vechime în magistratură şi să fie obligaţi pârâţii la plata unei despăgubiri ce reprezintă diferenţa dintre sporul de vechime cuvenit şi cel acordat efectiv.

Prin decizia civilă nr. 271/1.11.2005 Curtea de Apel Bacău a dispus suspendarea activităţii reclamantei în baza art. 51 lit. „a” din Codul Muncii iar prin Decizia nr. 161 din 4.08.2006 a aceleiaşi instituţii s-a dispus încetarea măsurii suspendării activităţii.

Concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, de care a beneficiat reclamanta în perioada 17.10.2005 – 31 .07.2006, este reglementat prin art.51 lit. a din Codul Muncii dar şi prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

În raport de situaţia de fapt constată în cauză, Curtea a constatat că are a se pronunţa asupra modului de aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementează concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani şi nu a crea noi norme în materie astfel încât să se dea eficienţă deciziilor Curţii Constituţionale privitoare la neconstituţionalitatea unor dispoziţii din OG nr.137/2000.

Art. 51 lit. a din Codul Muncii, reglementează doar condiţiile în care se suspendă din iniţiativa salariatului, contractul de muncă, în timp ce OUG nr.148 din 3 noiembrie 2005, constituie actul normativ special de reglementare a tuturor facilităţilor acordate pentru susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

O.U.G. nr.148/2005, prevede la art.18 alin. 7 că „perioada concediului, pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă şi în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta”.

Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede deasemeni că aliniatul 7 al art.18 al OUG nr.148/2005 va avea următorul cuprins: „perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă şi în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta” .

Curtea, a constatat că normele legale în materie sunt clare şi nu lasă loc de interpretare, în sensul că perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, constituie vechime în muncă.

Suspendarea raporturilor de serviciu astfel cum este reglementată de art.51 lit.a din Codul Muncii operează numai în ceea ce priveşte obligaţia de prestare a muncii şi cea corelativă de plată a salariului, care este înlocuită cu îndemnizaţia specială prevăzută de OUG nr. 158/2005, însă curgerea vechimii nu este întreruptă sau suspendată prin acordarea concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Referitor la Statutul special al magistraţilor, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.422/2007, în vigoare începând cu 25 iunie 2007, se recunoaşte deasemeni vechimea în magistratură cât şi în funcţia de judecător sau procuror persoanelor care s-au aflat în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Dreptul în discuţie, recunoscut atât prin OUG nr.158/2005 cât şi prin HGSM nr. 422/2007 face parte din categoria drepturilor câştigate astfel încât nu poate fi reţinut în cauză, principiul neretroactivităţii legii civile.

Pentru considerentele ce preced, Curtea a admis acţiunea şi a constatat că perioada 17 octombrie 2005 – 31 iulie 2006, constituie vechime în magistratură şi în funcţia de magistrat şi a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Neamţ să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferenţa dintre sporul de vechime cuvenit conform dispoziţiilor art.4 alin.1 din OUG nr. 27/2006 şi cel efectiv acordat.

Pentru o justă despăgubire, diferenţa cuvenită reclamantei va fi reactualizată cu indicele de inflaţie, la data executării.

Pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost obligat să asigure sumele necesare efectuării plăţii drepturilor băneşti acordate iar Tribunalul Neamţ să facă menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.

Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate au declarat în termen legal recurs pârâţii Curtea de apel Bacău şi Ministerul Justiţiei, care au arătat în motivele de recurs că, în perioada cât reclamanta se află în concediu pentru creşterea copilului, perioada 17.10.2005 – 13.07.2006, nu i se recunoaşte vechimea în magistratură şi în funcţia de magistrat, întrucât la acea dată nu exista o normă legală care să prevadă acest drept şi legea civilă nu retroactivează.

Analizând motivele de recurs invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:

Reclamanta V.C.V. a beneficiat în perioada 17.10.2005-13.07.2006, de concediu pentru creşterea copilului până la 2 ani care, era reglementat prin art.51 lit.a din Codul muncii şi prin O.U.G. nr. 148/2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, arată la art.79 că judecătorii au dreptul la concedii pentru creşterea copilului până la 2 ani, respectiv până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, fără să precizeze că, această perioadă constituie vechime în magistratură şi în funcţia de magistrat.

Aşa fiind, în perioada în care magistratul reclamant s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului nu a existat nici un text de lege care, să stabilească că, perioada respectivă constituie vechime în serviciu, respectiv vechime în funcţia de judecător.

Ulterior acestei perioade prin Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, în vigoare de la 20.01.2007, a stabilit prin dispoziţiile art. 12 al. 7 că, perioada concediului pentru creşterea copilului până la 2 ani sau până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă şi în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.

De asemenea Hotărârea C.S.M. nr.422/14.06.2007, prin care s-a modificat şi completat Regulamentul privind concediile magistraţilor, aprobat prin Hotărârea 325/2005, a prevăzut la art. 241 că, perioada în care judecătorul şi procurorul se află în concediu pentru creşterea copilului, constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură, cât şi în funcţia de judecător sau procuror.

Dispoziţiile legislative mai sus arătate, stabilesc că în perioada concediului de creşterea copilului, magistraţilor să li se recunoască dreptul la vechimea în magistratură şi în funcţia de judecător sau procuror, dar numai din momentul intrării în vigoare a Legii nr.7/2007, neexistând o referire expresă pentru perioada anterioară intrării în vigoare.

Întrucât la data când se afla reclamanta în concediu de creşterea copilului nu exista un text legal care să îi recunoască dreptul pretins, iar legea civilă nu retroactivează, instanţa de fond a reţinut greşit că se consideră vechime în magistratură perioada 17.10.2005 – 31.07.2006, în care reclamanta s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului.

Totodată, instanţa de fond a reţinut greşit că reclamanta se află într-o situaţie de discriminare faţă de judecătorii şi procurorii care beneficiază de noua reglementare a Lg.7/2007 şi a Hotărârii C.S.M. nr.422/2007, întrucât pentru situaţii reglementate diferit de dispoziţiile legale, discriminarea nu poate fi recunoscută, în raport de jurisprudenţa C.E.D.O., decât în situaţii identice şi comparabile.

Având in vedere situaţia menţionată, Curtea de Apel a apreciat ca fiind fondat recursul declarat de pârâtă, în temeiul art. 304 pct. 9 cu art. 312 din Codul de procedură civilă, şi s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentinţa recurată în sensul ca s-a respins acţiunea ca nefondată.

Etichete: