Top

Recurs. Obligaţia angajatorului de a înregistra concediile medicale ale angajaţilor în evidenţele contabile. Procedura prealabilă acestei operaţiuni şi dovedirea parcurgerii sale; sarcina probei.

Prin sentinţa civilă nr. 796/C/21.11.2008 pronunţată de Tribunalului Neamţ în dosar 3000/279/2008, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. P.M. S.R.L. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să înregistreze în evidenţele contabile certificatele de concediu medical seria CCMAA nr. 9531242 pentru perioada 22.02.200-26.02.2008 şi seria CCMAB nr. 0006303 pentru perioada 7.03.2008-10.03.2008. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizaţiile corespunzătoare pentru incapacitate temporară de muncă aferente certificatelor de concediu medical menţionate.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată de reclamanta CA. pârâta S.C. P.M. SRL a fost chemată în judecată pentru a fi obligată a înregistra în contabilitatea societăţii două concedii medicale precum şi a-i plăti drepturile corespunzătoare acelor concedii medicale. în motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 2008 a beneficiat de două concedii medicale în perioadele 22.02.2008 – 26.02.2008 şi 07.03.2008 -11.03.2008, concedii medicale care nu au fost înregistrate în evidenţele societăţii şi nu au fost plătite deşi certificatele medicale s-au adus la cunoştinţa şefului de magazin. A mai arătat că a observat neoperarea concediilor medicale din menţiunea dintr-o adeverinţă ce i s-a eliberat la cerere cum că în anul 2008 nu beneficiase de concedii medicale.

În susţinerea cererii au fost depuse în copie: adeverinţa nr.1404/Ol.04.2008 şi certificatele medicale seria CCMAB nr. 0006303 şi seria CCMAA nr. 9531242.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că reclamanta a fost pontată ca fiind în concediu de odihnă şi, mai mult de cât atât, aceasta nu a depus la sediul intimatei vreun certificat medical prin care să justifice incapacitatea temporară de muncă. S-a mai arătat că reclamanta figurează în data de 11.03.2008 atât în concediu medical – conform certificatului medical – cât şi pontată la serviciu fiind prezentă, că pontarea în concediu de odihnă este mai avantajoasă pentru reclamantă decât a fi pontată în concediu medical în ceea ce priveşte indemnizaţia ce se acordă salariatului.

În fapt şi în drept instanţa de fond a reţinut că:

Reclamanta este angajată a societăţii intimate, iar în perioadele 22.02.2008 – 26.02.2008 şi 07.03.2008 – 11.03.2008 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă conform certificatelor medicale depuse la dosarul cauzei. Cu toate acestea, pârâta a pontat, în aceste perioade, salariata ca fiind în concediu de odihnă încălcându-se astfel o serie de obligaţii prevăzute de disciplina muncii în sarcina sa – respectiv obligaţia de a reliefa în mod corect şi exact situaţia salariatului la locul de muncă, precum şi toate datele în ceea ce priveşte pe salariat. Astfel, salariata nu putea fi trecută în concediu de odihnă atâta timp cât aceasta nu-şi manifestase o astfel de voinţă prin efectuarea unei cereri de acordare a dreptului legal la concediu de odihnă.

Cu privire la ziua de 11.03.2008, faţă de recunoaşterea reclamantei că a fost la muncă întrerupându-şi concediul medical şi de lista de pontaj ce atesta prezenţa reclamantei la serviciu, instanţa a apreciat că acţiunea nu poate fi primită reclamanta optând prin prezenţă să nu dea eficienţă certificatului medical pentru data respectivă.

Au fost înlăturate susţinerile societăţii cum că pontarea în concediu de odihnă ar fi mai benefică din punct de vedere material pentru reclamantă cu motivarea că pontarea în concediu de odihnă şi efectuarea concediului de odihnă este la latitudinea salariatului şi nu poate fi impusă de către societatea angajatoare. În caz contrar s-ar încălca tocmai prevederile ce garantează dreptul la concediu de odihnă, fapt inacceptabil pentru raporturile legale de muncă.

Instanţa a obligat pârâta şi la plata drepturilor cuvenite reclamantei pe perioada concediilor medicale, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 cu modif. împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâtă, criticile de nelegalitate invocate vizând:

– omisiunea de a se reţine că reclamanta nu a probat faptul că a prezentat la resurse umane vreun certificat medical în original;

– neacordarea de eficienţă semnăturii reclamantei în lista de pontaj lunară – în care se menţiona că a beneficiat de zile libere în cele pretins a fi fost în concediu medical, iar pentru 11.03.2008 că a lucrat -, fără obiecţiuni, fapt considerat ca o însuşire a realităţii astfel consemnate.

Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, precum şi faţă de dispoziţiile art. 304/1, 312 C.pr.civ., Curtea de Apel Bacău a constatat caracterul său nefondat şi 1-a respins în consecinţă reţinând următoarele:

Întrucât acţiunea vizând ziua de 11.03.2008 a fost respinsă de către prima instanţă, criticile din recurs privitoare la această soluţie nu se mai justifică a fi analizate apărând ca lipsite de interes;

Sub aspectul limitelor admiterii acţiunii, trebuie pornită analiza temeiniciei şi legalităţii soluţiei de la susţinerile reclamantei din acţiune cum că a depus originalele celor două concedii medicale la punctul de lucru al intimatei din Piatra Neamţ, str. G. D., nr. 2, predându-le personal şefului de magazin M. G., şi că a constatat neînregistrarea lor la 1.04.2008 când i s-a eliberat adeverinţa 1404/2008.

Formulând întâmpinare, pârâta nu a răspuns acestor susţineri, ci s-a limitat a afirma că reclamanta nu a dovedit nici că a fost în concediu medical, nici că societatea a pontat-o abuziv în concediu de odihnă, din moment ce la departamentul resurse umane nu a fost prezentat nici un certificat medical.

Ori reclamanta a dovedit incapacitatea sa temporară de lucru şi existenţa celor două concedii medicale cu copiile certificatelor depuse; în paralel însă, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia instituită de art. 287 C.muncii – în sensul că nu a dovedit neprezentarea certificatelor la resurse umane sau la persoana împuternicită a le primi, şi nici măcar existenţa unei proceduri interne (conform art. 258 lit.”d, h” C.muncii) pentru înregistrarea unor astfel de cereri pe care reclamanta să nu o fi respectat, deşi sarcina probei îi revenea.

De altfel, în recurs, s-a confirmat faptul că reclamanta a parcurs procedura uzitată în teritoriu la punctele de lucru ale recurentei şi că nu avea posibilitatea de a fi în posesia vreunei probe a depunerii certificatelor cu care să facă ulterior dovada acestei operaţiuni. Astfel, la solicitarea instanţei, reprezentantul recurentei a precizat că procedura de facto de înregistrare a unor asemenea certificate constă în prezentarea lor către titular la reprezentantul de zonă (ceea ce a susţinut şi reclamanta), reprezentant care are obligaţia de a le înregistra doar în sistem computerizat, sediul central dându-le număr şi confirmare de primire, confirmare care nu se eliberează angajatului. A mai arătat că nu s-a verificat dacă în cauză reprezentantul zonal a efectuat aceste operaţiuni, dar până acum nu s-a mai întâmplat să apară o astfel de problemă.

Prin urmare, recurenta şi-a întemeiat apărările pe propria sa culpă organizatorică şi procesuală, fapt ce nu poate rămâne nesancţionat.

În ceea ce priveşte modul cum a fost pontată intimata reclamantă, aşa cum s-a reţinut şi de către prima instanţă, recurenta nu a dovedit motivul pentru care reclamanta a fost pontată în zilele de 22,23, 25, 26.02.2008 şi 7.03.2008 în concediu de odihnă deşi nu exista o manifestare de voinţă a titularei în acest sens; de asemenea, pentru zilele de 24.02.2008 şi 8-10.03.2008, în contextul atâtor dubii – care operează în favoarea reclamantei – şi a lipsei unei dovezi a întreruperii concediului medical pentru a beneficia de zile libere, corect s-a reţinut că nu au fost pontate în mod corect. De asemenea, nu s-a prezentat un pontaj pe luna martie 2008 care să fi fost semnat de către reclamantă.

Şi nu în ultimul rând, nu trebuie omis un aspect hotărâtor în cauză, neglijat de recurentă, dar susţinut de intimata reclamantă la fond, chiar dacă într-o altă formă, cum că relaţiile dintre angajaţi şi angajatori trebuie să întemeieze pe buna credinţă reciprocă, fapt ce exclude, printre multe altele, şi obligaţia primilor de a verifica înregistrările din fişele colective de prezenţă.

Faţă de toate aceste considerente, constatând şi că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul a fost respins ca nefondat.

Etichete: