Top

Procedură civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2673/14.10.2008, Judecătoria Oneşti a respins excepţia lipsei calităţi procesuale active şi a admis sesizarea formulată de reclamanta Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti şi C.C. împotriva pârâţilor M.N., M.A. şi R.A.. În baza art. 245 al. 1 lit. c/1 Cod procedură penală a desfiinţat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2686/21.11.2005 de către B.N.P. B.V. privind pe vânzătorii M.N. şi M.A. şi cumpărătoarea R. A..

Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, reclamantul C.C., domiciliat jud. Bacău a solicitat sesizarea Judecătoriei Oneşti cu privire la desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2686/21.11.2005, încheiat la B.N.P. B.V., întocmit între M.N., M.A., în calitate de vânzători şi R.A., în calitate de cumpărătoare, pentru suprafaţa de 1298 m.p. teren arabil intravilan.

În motivare se arată că reclamantul este fostul soţ al numitei R.A.M. şi prin sentinţa civilă 3636/2006 a Judecătoriei Oneşti s-a pronunţat divorţul. În timpul căsătoriei au decis să cumpere teren intravilan în scopul edificării unei locuinţe. În aces sens s-au înţeles cu vânzătorul M.N. să le vândă suprafaţa de 1298 m.p. teren. În vara anului 2006 a aflat că terenul şi construcţia ce se edifica erau pe numele fostei soacre R.A.. A formulat plângere penală şi prin ordonanţa din 17.03.2008 s-a constatat că actul autentic s-a întocmit pe baza declaraţiilor false ale numitei R.A.. Deşi organul de urmărire penală avea obligaţia să sesizeze instanţa pentru desfiinţarea actului, această măsură nu a fost luată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 245 al. 1 lit. c/1 Cod procedură penală.

Asupra excepţiei, instanţa a constatat că actul autentic s-a încheiat pe baza declaraţiei numitei R.A., dată în faţa notarului public, declaraţie ce nu corespunde adevărului, aceasta făcându-se vinovată de comiterea infracţiunii prev. de art. 292 Cod penal. Reclamantul are legitimitate procesuală să ceară desfiinţarea acestui act, care l-a prejudiciat. Prin urmare, excepţia va fi respinsă.

Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că: la data de 20.02.2007, petentul C.C. a formulat plângere penală împotriva numitelor R.A. şi R. A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 292 Cod penal şi respectiv art. 26 raportat la art. 292, Cod penal.

În motivarea plângerii petentul arată că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2686/21.11.2005 R.A. cu complicitatea lui R. A. a declarat că este cumpărătoarea a 6 prăjini de teren şi că ea a plătit preţul, deşi banii erau ai petentului şi ai fostei sale soţii.

Plângerea a formulat obiectul dosarului nr. 562/P/2007.

Prin rezoluţia dată de procuror la data de 03.04.2007, în temeiul art. 288 al. 6 şi art. 10 lit. a şi d Cod pr. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.A. şi R. A..

Se arată în considerentele rezoluţiei că nu există nici un indiciu care să conducă la existenţa infracţiunilor reclamate.

Împotriva acestei soluţii C.C. a formulat plângere care prin rezoluţia nr. 317/II/2/11.05.2007 a prim procurorului, a fost respinsă.

În termen legal, petentul a formulat plângere la instanţă care a format obiectul dosarului nr. 3199/270/2007.

Prin sentinţa penală nr. 727/05.09.2007 a Judecătoriei Oneşti rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1072/R/2007 a Tribunalului Bacău, plângerea a fost admisă şi s-au dispus următoarele:

– s-a desfiinţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 03.04.2007;

– cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva făptuitoarelor R.A. şi R. A., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii şi complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii prev. şi ped. de art. 292 Cod penal şi art. 26 raportat la art. 292, Cod penal;

Se arată în considerentele sentinţei că plângerea este întemeiată motivat de faptul că nu au fost audiate toate părţile implicate pentru a se stabili situaţia reală.

Prin procesul verbal din 05.02.2008, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de R.A. pentru infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal şi faţă de R. A. M. instigare la infracţiunea de fals în declaraţii, proces verbal confirmat de procuror prin rezoluţia din 05.03.3008.

Prin ordonanţa dată de procuror la data de 17.03.2008, s-a dispus, în temeiul art. 2491 Cod pr. pen., art. 11 pct. 1 lit. b Cod penal şi art. 10 lit. b1 Cod pr. pen., art. 90 şi 91 Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a celor două învinuite şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă de câte 600 lei în sarcina fiecăreia.

Se arată în considerentele ordonanţei următoarele:

R. A. M. fost căsătorită cu C.C., timp în care cei doi soţi au lucrat în străinătate pentru a realiza venituri. La propunerea lui C.C., C.A.M., în luna noiembrie 2005 a venit în ţară cu o sumă de bani din veniturile realizate împreună în străinătate şi a negociat cu soţii M.N. şi M.A. cumpărarea unei suprafeţe de teren intravilan de 1298 m.p.

Întrucât C. A. M. urma să se reîntoarcă la muncă în străinătate, a determinat-o pe mama sa, R.A., să se prezinte la notarul public B.V., împreună cu vânzătorii terenului şi să declare că ea este cumpărătoarea acestui teren.

La data de 21.11.2005 Biroul notarului public B.V. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2686/2005,care prevedere că M.N. şi M.A. vând lui R.A. terenul intravilan în suprafaţă de 1298 m.p..

În fapt, aşa cum rezultă din declaraţia vânzătorilor, cât şi din declaraţia secretarului Primăriei cei care au cumpărat terenul sunt C. A. M. şi soţul acesteia – C.C..

Declaraţia lui R.A., din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, dată în faţa notarului public, conform căreia ea este cumpărătoarea terenului, nu corespunde adevărului, învinuita făcându-se vinovată de comiterea infracţiunii prev. de art. 292 Cod pen.

Prin faptul că C. A. M., care după pronunţarea divorţului de C.C. şi-a reluat numele avut anterior, de R. A.-M., a determinat-o pe mama sa să participe la încheierea actului de vânzare cumpărare şi să se declare cumpărător al terenului sus-menţionat, aceasta a comis infracţiunea de instigare la comiterea unei fapte prev. de legea penală, respectiv a comis infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 292 Cod penal.

Având în vedere că ambele învinuite nu posedă antecedente penale, circumstanţele comiterii faptei s-a considerat că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este de natură a ne crea convingerea că acestea, pe viitor nu vor mai comite fapte penale.

Această soluţie a fost menţinută de prim procuror prin rezoluţia din 18.04.2008.

Împotriva soluţiei procurorului au formulat plângere cele două învinuite. Prin sentinţa penală nr. 430/19.05.2008 pronunţată în dosarul nr. 2176/2008 s-a respins plângerea ca neîntemeiată.

Prin sesizarea adresată Judecătoriei Oneşti, Parchetul a dat deplină eficienţă dispoziţiilor art. 245 al. 1 lit. c/1 Cod procedură penală care prevăd că: Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune, totodată, şi asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris. Aceste dispoziţii au caracter imperativ şi nu facultativ, astfel că sesizarea Parchetului este legală şi temeinică.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta R.A., pentru următoarele motive:

1. Sesizarea instanţei s-a făcut în mod nelegal de către Parchet printr-o simplă adresă de înaintare a dosarului. Ca urmare a nelegalei sesizări, – Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti şi C.C. nu aveau calitate procesuală activă.

2. Instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei.

În speţă, nu există o hotărâre definitivă a instanţei penale care să aibă autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. Judecătoria Oneşti ar fi trebuit să administreze probe pentru a verifica care este temeiul de drept civil care ar putea duce la anularea actului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că prin ordonanţa Parchetului nu s-a sesizat Parchetul Oneşti pentru anularea actului. Intimatul s-a adresat Parchetului solicitând să fie sesizată instanţa civilă pentru a fi desfiinţat contractul încheiat prin săvârşirea infracţiunii de fals, conform art. 245 al. 1 lit. c Cod procedură penală, aceasta fiind mijlocul procedural legal.

De asemenea, prin întâmpinare s-a arătat că instanţa de fond a administrat toate probele necesare soluţionării cauzei.

În această fază procesuală nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:

Atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, cât şi C.C. nu au avut calitate procesuală activă în cadrul litigiului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2673/14.10.2008.

Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti ar fi putut avea calitatea procesuală doar în două situaţii: fie ca urmare a sesizării instanţei civile prin însăşi ordonanţa de încetare a urmăririi penale conform articolului 245 al. 2 lit. C ind. 1 Cod procedură penală, fie ca urmare a introducerii unei acţiuni civile în condiţiile art. 45 Cod procedură civilă (cu condiţia ca Parchetul să intervină pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege).

Cum în speţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti a sesizat instanţa civilă printr-o simplă adresă de înaintare a dosarului în care s-a pronunţat ordonanţa de scoatere, tribunalul constată că această instituţie nu are calitate procesuală activă.

În ceea ce îl priveşte pe C.C., tribunalul constată că acesta ar fi putut avea calitate procesuală activă, în cauză doar dacă ar fi formulat el însuşi o cerere de chemare în judecată, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, această persoană ar fi avut calitate procesuală (dar nu activă) în cadrul procesului declanşat la sesizarea instanţei civile prin ordonanţa parchetului.

Deşi instanţa de fond a constatat în practicaua sentinţei că, C.C. nu are calitate procesuală activă în cauză, în dispozitivul hotărârii s-a admis sesizarea formulată de aceasta şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti.

Faţă de aceste considerente, tribunalul urmează să modifice în totalitate sentinţa civilă în baza art. 312 Cod procedură civilă, să admită excepţia lipsei calităţi procesuale active atât a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti cât şi a lui C.C. şi să respingă ca atare sesizarea.

Întrucât soluţionarea acestei excepţii face de prisos cercetarea fondului, instanţa nu va mai analiza şi celelalte motive de recurs.

În baza art. 274 Cod procedură civilă intimaţii vor fi obligaţi să-i plătească recurentei cheltuielile de judecată suportate în această fază procesuală (onorariu avocat).

Etichete: