Opţiune succesorală.Acceptare tacită a succesiunii.
Prin sentinţa civilă nr.78/07.01.2009 a Judecătoriei Bacău, pronuntata în disarul nr. 1395/180/2008 al acestei instante, s-a admis, în fond, acţiunea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâta M.L. si s-a constatat că, de pe urma defunctului M.C. au rămas ca moştenitori reclamanta si pârâta, prima în calitate de colateral privilegiat si pârâta în calitate de sotie supravietuitoare.
S-a reţinut că masa succesorală se compune din cota de 1 / 2 din imobilul în valoare de 64.970 lei si că pârâţilor le revin cote de câte 1 / 2, respectiv 32485 lei.
Dispunându-se iesirea din indiviziune, apartamentul a fost atribuit pârâtei, reclamanta primind sultă de 32.485 lei.
Pentru a pronunta această sentintă si de asemenea IAP din 16.09.2008, instanta de fond a retinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei nu este incidentă deoarece, din decalartiile martorilor rezultă că reclamanta a acceptat tacit succesiune, implicându-se în organizarea funerariilor defunctului si totodată având în vedere discutiile purtate între părti privitoare la succesiune si relatate de martori.
Privitor la concluziile raportului de expertiză, instanta a reetinut valoarea de circulatie a apartamentului rezultată din metoda consturilor, valoare mai apropiată celei de tranzactionare la momentul pronuntării.
Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs în termen legal, ambele părti.
Recursurile au fost legal timbrate.
In motivarea recursului său, recurenta-reclamantă a arătat că instanta în mod gresit a respins excepţia lipsei calitătii procesuale active deoarece reclamanta nu a acceptat în termen legal de 6 luni succesiunea defunctului. Declaratiile martorilor privitoare la preluarea de bunuri din succesiune fac referire la momente ulterioare împlinirii termenului de 6 luni. Declaratia martorului P.D. coroborată şi cu înscrisurile depuse fac dovada neacceptării în termenul de 6 luni, participarea reclamantei la înmormântare si implicarea sa în organizarea înmormântării, neputând fi retinute drept acceptare a succesiunii.
In ceea ce priveste recursul promovat de recurenta-pârâtă, s-a arătat, în sustinerea lui, că în mod eronat, s-a retinut drept valoare a apartamentului 127525 lei si nu valoarea de circulatie a apartamentului care este de 174738 lei. S-a arătat că expertul a stabilit valoarea de circulatie si ea trebuia luată în calcul, motivarea instantei privind criza economică neputând fi primită.
Părtile nu au solicitat probe noi în recurs.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenta- reclamantă, tribunalul retine că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Rezultă din probatoriul administrat la instanta de fond că acceptarea succesiunii de catre reclamantă s-a făcut ulterior împlinirii termenului de optiune succesorală, respectiv în ianuarie 2008, în conditiile în care decesul a fost de 26.01.2007.
Rezultă chiar din declaratia martorului P.D., audiat la cererea reclamantei însăşi că, în februarie 2008, s-a produs eposodul invocat în sustinerea acceptării tacite a succesiunii, moment la care termenul de optiune succesorală de 6 luni de la deces, fusese implicit demult. Astfel arată martorul că, el însuşi, în februarie 2008, l-a adus pe soţul reclamantei la Bacău, acesta din urmă mergând la pârâtă unde a discutat despre succesiunea defunctului. Din declaratia martorului rezultă că acesta mnu a asistat la discutie dar martorul relatează faptul că sotul reclamantei a coborât având asupra sa o sabie, provenită de la defunct.
Declaratia martorului se coroborează si cu înscrisurile de la dosar – respectiv sesizarea de deschidere a succesiunii din 30.01.2008, declaratia de acceptare a succesiunii din 31.01.2008 si încheierea notarului din 24.01.2008.
Momentele la care s-au petrecut faptele consemnate în aceste înscrisuri sunt în ianuarie 2008 si declaratia martorului relatează episodul cu primirea unei săbii Soligen, în februarie 2008, rezultând astfel că abia la începutul anului 2008, reclamanta a initiat proceduri expuse de acceptare a succesiunii dar si actele din care s-ar deduce acceptarea tacită sunt tot din această perioadă.
Având în vedere că martorul P.D. l-a văzut el însuşi pe sotul reclamantei când a venit cu sabia data de pârâtă, tribunalul va da relevanţă acestei declaratii, care are un caracter direct, si nu declaraţiei martorului G.V. care relatează că sabia ar fi fost vazută la 3-4 săptămâni de la deces în casa familiei B.
Cât priveste celălalt aspect invocat din sustinerea acceptării tacite a succesiunii de reclamantă si anume plata taxelor de concesiune, tribunalul retine că acest element nu poate fi considerat un aspect relevant în ceea ce priveste acfceptarea succesiunii, deoarece contributia succesorilor la cheltuielile de înmormântare si pomeniri au un caracter profund moral sustinut de relatiile apropiate cu defunctul, ele neputând fi interpretate prin ele însele ca un element de dovadă a acceptării succesiunii deoarece, de regulă, succesorii contribuie la aceste cheltuieli, în considerarea relaţiei afective cu defunctul si nu atât, în considerarea succesiunii pe care o lasă acesta, de multe ori cei care contribuie la aceste cheltuieli neavând intentia acceptării succesiunii, acesta fiind si motivul pentru care, participarea la cheltuieli nu e considerată, prin ea însăşi, în practica judiciară, drept o dovadă a acceptării tacite a succesiunii.
Faţă de aceste aspecte, tribunalul, văzând si dispozitiile art.304 pct.9 cod procedură civilă si art.312 cod procedură civilă, va admite recursul recurentei-pârâte si va modifica IAP si sentinta recurată, în sensul admiterii excepţiei lipsei calitătii procesuale active a reclamantei, întrucat aceasta nu a acceptat, în termen, succesiunea.
Pe cale de consecintă, retinând lipsa calitătii procesuale active a reclamantei, tribunalul va respinge recursul promovat de aceasta, analizarea motivelor de recurs invocate de aceasta fiind inutile.
Faţă de dispozitiile art.274 alin.1 cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar.