Top

Îcălcarea dreptului la apărare al inculpatului. Nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 317/R/1.06.2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1969/44/2006, a fost admis recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 150/20.01.2006 a Tribunalului Vrancea (sentinţa penală nr. 3892/8.12.2005 a Judecătoriei Focşani).

Au fost casate hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză şi trimisă cauza spre rejudecare la prima instanţă, Judecătoria Focşani.

Au fost menţinute actele de procedură îndeplinite în faţa primei instanţe până la termenul de judecată din 8.12.2005.

S-a dispus asupra cheltuielilor judiciare în sensul avansării acestora din fondul Ministerului Justiţiei.

Instanţa de recurs a reţinut ca temei al casării faptul că din conţinutul părţii introductive a sentinţei penale nr. 3892/2005 a Judecătoriei Focşani, cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la data de 8.12.2005, inculpatul S.C. deşi a fost prezent nu i s-a dat ultimul cuvânt, încălcându-se prevederile art. 341 Cod procedură penală.

S-a considerat că prevederea în lege a ultimului cuvânt al inculpatului reprezintă o formă de manifestare a dreptului la apărare în măsură să garanteze exercitarea deplină a unui drept procesual fundamental dar şi o modalitate la îndemâna instanţei pentru a putea dispune reluarea cercetării judecătoreşti când sunt relevate împrejurări noi şi esenţiale pentru soluţionarea cauzei.

În condiţiile în care garantarea dreptului la apărare şi aflarea adevărului reprezintă reguli de bază ale procesului penal, îndeplinirea dispoziţiei legale prevăzută de art. 341 Cod procedură penală se impune iar instanţa de judecată este obligată să asigure îndeplinirea sa.

Totodată, s-a constatat că la dezbateri nici apărătorul inculpatului nu a luat cuvântul, o asemenea împrejurare reprezentând o altă încălcare a dreptului la apărare al inculpatului.

Sancţiunea aplicabilă într-o asemenea situaţie este cea a nulităţii absolute, fiind prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, care se referă la prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător când sunt obligatorii potrivit legii.

Este evident că o asemenea situaţie devine operantă în cauză, textul de lege referindu-se nu doar la simpla prezenţă a inculpatului şi apărătorului său în proces ci şi la asigurarea condiţiilor necesare deplinei exercitări de părţi a drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului lor fundamental la apărare.

Aflându-se în faţa unei prezumţii absolute – jures et de jure- de vătămare, consecinţa unui atare caz de nulitate o constituie inaptitudinea actului procedural reprezentat de hotărârea judecătorească de a-şi produce efectele juridice, impunându-se casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă – Judecătoria Focşani.

Etichete: