Top

Constatare beneficiu spor de vechime în muncă. Proba cu martori.

Din înscrisurile administrate coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi de instanţă rezultă că intimata – reclamantă a încasat sporul de vechime în procentul prevăzut de lege. Atestarea unei asemenea împrejurări printr-o adeverinţă emisă de angajator nu mai este posibilă, însă acest lucru nu-i poate fi imputabil intimatei – reclamante, mijloacele de probă administrate în cauză demonstrând faptul că a beneficiat de sporul de vechime în muncă pe întreaga perioadă şi nu doar fracţionat, potrivit evidenţelor.

Decizia civilă nr. 293/R/16.03.2010 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea formulată şi înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 311/113/2.02.2009, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Brăila pentru a se constata că în perioada 1 aprilie 1992 – 1 februarie 1993 a încasat spor de vechime în muncă de 20% şi în perioada 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994 şi 1 aprilie 1997 – 1 decembrie 1999 a încasat spor de vechime în muncă de 25%.

Hotărârea de constatare a acestui drept îi este necesară pentru a fi avută în vedere la calcularea pensiei.

Reclamanta a susţinut în acţiune că a fost angajată la SC R. SA Brăila, societate care s-a desfiinţat. Arhiva de personal a fost predată la C.J.P. Brăila, dar pentru perioada arătată anterior, în arhiva societăţii angajatoare nu există date privind încasarea sporului de vechime.

Pârâta, prin întâmpinare a cerut să se constate că nu are calitate procesuală pasivă.

Ulterior, reclamanta şi-a restrâns acţiunea, cerând să se constate încasarea sporului de vechime în perioada 1 aprilie 1992 – 31 ianuarie 1993 şi 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994.

În cauză s-au administrat probe cu acte şi martori.

Prin sentinţa civilă nr. 1038/21.12.2009 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de intimata C. J.P. Brăila, a admis acţiunea restrânsă formulată de contestatoarea B.M. şi a constatat că în perioada 1 aprilie 1992 – 31 ianuarie 1993 şi 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994 contestatoarea a beneficiat de sporul de vechime prevăzut de lege corespunzător vechimii efective în muncă.

În motivare instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă la SC R. SA Brăila (societate care, anterior a purtat şi alte denumiri).

În baza încheierii pronunţată de judecătorul delegat în dosarul nr. 5607/2001 al Tribunalului Brăila s-a dispus închiderea procedurii de faliment şi radierea societăţii comerciale R. SA Brăila din evidenţa O.R.C. Brăila. Ca urmare, arhiva cu datele personale ale salariaţilor a fost predată iniţial la SC C. SRL Brăila, care la rândul ei a predat-o ulterior C.J.P. Brăila.

Din actele prezentate la dosar (copie de pe cartea de muncă), coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi, tribunalul a reţinut că reclamanta a încasat sporul de vechime în procentul prevăzut de lege, dar el nu a fost evidenţiat în cartea de muncă, iar atestarea lui printr-o adeverinţă din partea angajatorului nu mai este posibilă, ca urmare a radierii din evidenţa O.R.C., astfel cum s-a motivat anterior.

În temeiul art. 291 Codul muncii în referire la art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să ceară instanţei să constate existenţa sau inexistenţa unui drept.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept expusă, tribunalul a admis acţiunea restrânsă şi a constatat că în perioada 1 aprilie 1992 – 31 ianuarie 1993 şi 1 februarie 1993 – 5 decembrie 1994, reclamanta a încasat spor de vechime prevăzut de lege, corespunzător vechimii în muncă.

Cu privire la excepţia invocată de pârâtă instanţa a respins-o, întrucât, deşi nu există raporturi juridice între reclamantă şi C.J.P. Brăila, hotărârea urmează să-i fie opozabilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Brăila considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului se arată că potrivit art. 14 din Decretul nr. 92/1976 nu se pot reconstitui salariile primite sau alte drepturi salariale ci doar perioada în care o persoană a desfăşurat activitate în baza unui contract de muncă.

Recalcularea se face prin determinarea punctajelor anuale unde se utilizează salariile brute sau nete şi sporurile cu caracter permanent care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenţi cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive apreciem că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică pentru următoarele considerente:

Astfel, în baza încheierii pronunţată de judecătorul delegat în dosarul nr. 5607/2001 al Tribunalului Brăila s-a dispus închiderea procedurii de faliment şi radierea societăţii comerciale R. SA Brăila din evidenţa O.R.C. Brăila.

Arhiva cu datele personale ale salariaţilor din cadrul SC R. SA Brăila a fost predată iniţial la SC C. SRL Brăila.

La data de 01.06.2006 SC C. SRL Brăila a predat statele de plată ale salariaţilor din cadrul SC R. SA Brăila, C.J.P. Brăila încheindu-se un proces-verbal de predare-primire (aspect recunoscut şi de către recurentă).

Susţinerea recurentului că arhiva SC R. SA Brăila nu se mai află în posesia sa şi a fost predată începând cu data de 01.04.2008 la SC A. D. SRL punctul de lucru al acestuia nu este probată prin nici un mijloc de probă.

Ca urmare, calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea să fie opozabilă şi persoanei care deţine arhiva şi unde reclamanta şi-a desfăşurat activitatea.

Pe fondul cauzei, curtea apreciază că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii.

Astfel, din copia carnetului de muncă rezultă că în perioada 01.04.1992 – 05.12.1994 reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul R. SA Brăila.

Din actele depuse la dosar (copie de pe carnetul de muncă) coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi de instanţa de fond, rezultă că intimata-reclamantă a încasat sporul de vechime în procentul prevăzut de lege, iar atestarea lui printr-o adeverinţă emisă de angajator nu mai este posibilă, ca urmare a radierii SC R. SA Brăila din evidenţa O.R.C. Brăila.

Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005 s-a prevăzut ponderea recalculării sporurilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 23 şi anexa O.U.G. nr. 4/2005, sporul de vechime în muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, a făcut parte din baza de calcul a pensiilor se utilizează la determinarea punctajului mediu având anual.

Este adevărat că, potrivit legii, sporul de vechime utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverinţe.

Însă, în speţă, din probele administrate rezultă că sporul de vechime în muncă nu a fost evidenţiat în carnetul de muncă iar eliberarea unei asemenea adeverinţe pe perioada solicitată nu a fost posibilă datorită degradării arhivei sau statele de plată fiind incomplete sau lipsă.

O atare situaţie de fapt nu-i poate fi însă imputabilă intimatei-reclamante iar mijloacele de probă converg asupra faptului că a beneficiat de un atare spor de vechime pe întreaga perioadă şi nu doar fracţionat, potrivit evidenţelor.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, calificarea juridică a acţiunii este dată de dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, în scopul constatării existenţei unui drept salarial necesar în procesul de recalculare a pensiei din sistemul public.

În consecinţă, în cauza dedusă judecăţii nu devin aplicabile dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 care se referă strict la reconstituirea activităţii depusă pe baza unui contract de muncă funcţie de meserie sau specialitate.

A considera că intimata-reclamantă nu este îndreptăţită legal la recunoaşterea dreptului său ar însemna excluderea sa în mod nejustificat de la beneficiul legii, cu consecinţa şi asupra dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O.

În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C.J.P. Brăila.

Etichete: