Reducerea pedepsei nu poate fi realizata sub un anumit nivel intrucat, nu s-ar mai atinge scopul educativ preventiv al sanctiunii.

Drept Penal: Reducerea pedepsei nu poate fi realizata sub un anumit

nivel intrucat, nu s-ar mai atinge scopul educativ preventiv al sanctiunii.

Dosar nr 3655/121/2009

Prin decizia penală nr. 341/ 01.09.2009 a T r i b u n a l u l ui Galati,

definitiva la 22.09.2009

S-a hotarat:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M R V , cetăţenie română, studii 10

clase, fără antecedente penale, in prezent deţinut in Penitenciarul Galaţi, împotriva sentinţei penale

nr. 1014/29.05.2009 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 11225/233/2008.

Potrivit art. 383 alin 11 C.pr.pen în ref la art. 350 C.pr.pen menţine starea de arest a

inculpatului M R V.

În baza art. 383 alin 2 C.pr.pen deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

arestării preventive de la 19.09.2008 la zi (01.09.2009).

Conform art. 189 C.pr.pen, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei,

se va vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 192 alin 2 C.pr.pen obligă pe apelantul-inculpat să plătească către stat suma de 400

lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care 200 lei reprezintă onorariul de apărător

In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1014/29.05.2009 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr

11.225/233/2008 s-a dispus, în temeiul art. 334 C.pr.pen, schimbarea încadrării juridice a faptei

reţinute în sarcina inculpatului G G, din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin 1-

209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, în infracţiunea prevăzută de

art. 221 alin.1 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul G G la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a şi c

Cod penal, în referire la art. 76 alin.1 lit. e Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţIată a executării pedepsei pe

durata unui termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a teza a II-a şi lit b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni.

Potrivit art. 359 C.pr.pen i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de

art. 83 C.pen.

A fost condamnat inculpatul P I, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu

aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 alin.1 lit. c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. c şi art.

80 Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţIată a executării pedepsei pe

durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C.pr.pen i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de

art. 83 C.pen.

A fost condamnat inculpatul M R V, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru

săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod

penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 99 şi urm. Cod penal.

În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiţIate a

executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M R V prin sentinţa penală nr.

1218/08.07.2008 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de

pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta

cauză), astfel că s-a stabilit ca inculpatul să execute în final o pedeapsă totală de 3 ani închisoare.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a teza a II şi b Cod penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal, urmând ca

inculpatul să înceapă executarea pedepsei accesorii la împlinirea vârstei de 18 ani.

În temeiul art. 350 alin. 1 C.pr.pen, s-a menţinut starea de arest a inculpatului M R V, iar în

temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv

de la 19.09.2008 la zi.

Potrivit art. 14 şi 346 C.pr.pen, în referire la art. 998-999 Cod civil, inculpatul M R V a fost

obligat la plata de despăgubiri materiale în sumă de 2.100 lei către partea civilă M S.

S-a constatat că partea vătămată Colegiul Tehnic Traian Galaţi nu s-a constituit parte civilă

în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea lucrurilor.

În baza dispoziţiilor art. 189 C.pr.pen, s-a dispus ca onorariile apărătorilor desemnaţi din

oficiu pentru inculpaţi, în sumă de 1100 lei, să fie plătite către Baroul de Avocaţi Galaţi din fondurile

speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate

de stat.

În temeiul art. 191 alin. 1 şi 2 C.pr.pen, fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul M R V locuieşte în căminul Centrului de Plasament nr. 9, împreună cu inculpaţii

P I şi G G.

La data de 11/12 august 2008, inculpatul P I i-a propus inculpatului M R V să meargă

împreună la Colegiul Tehnic Traian din Galaţi, amplasat în apropierea Centrului de Plasament,

pentru a sustrage bunuri dintr-un birou aflat la parterul clădirii. Cei doi inculpaţi s-au deplasat la

Colegiul Tehnic Traian, unde prin forţarea ferestrei şi escaladarea pervazului au pătruns în biroul

directorului adjunct, de unde au sustras o unitate centrală, un monitor, o tastatură, boxe şi un

mouse optic.

După ce au depozitat bunurile sustrase într-o geantă, cei doi inculpaţi s-au îndreptat către

căminul unde locuiau.

Cunoscând faptul că intrarea în cămin este supravegheată cu ajutorul unei camere video,

în timp ce inculpatul P I a rămas în faţa căminului cu bunurile sustrase, inculpatul M R V a mers la

inculpatul G G să-i solicite ajutorul pentru a introduce bunurile în cămin.

Fiind de acord, inculpatul G G, care locuia la etajul al doilea al căminului, a aruncat pe

geam o funie, de care inculpaţii M R V şi P I au legat geanta cu bunurile sustrase, geantă care a

fost trasă în cameră de inculpatul G G.

Ulterior, cei doi inculpaţi au mers în camera inculpatului G G pentru a discuta cu privire la

valorificarea bunurilor sustrase. Potrivit înţelegerii dintre cei trei inculpaţi, de valorificarea bunurilor

sustrase urma să se ocupe inculpatul G G.

Bunurile sustrase de inculpaţii M R V şi P I au fost ridicate de organele de poliţie de la

inculpatul G G şi predate părţii vătămate Colegiul Tehnic Traian, motiv pentru care aceasta nu s-a

mai constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost ridicate mai multe fragmente de urme digitale, iar

în urma comparaţiilor dactiloscopice efectuate s-a stabilit că acestea au fost create de inculpaţii M

R V şi P I.

În ziua de 25 august 2008, cunoscând că partea vătămată M S şi concubinul acesteia sunt

plecaţi la serviciu între orele 8.00-17.00, inculpatul M R V s-a hotărât să sustragă bani din camera

de cămin unde locuiau aceştia.

În acest scop, în jurul orelor 8,00, inculpatul M R V s-a deplasat la căminul B al Colegiului

Tehnic, unde locuia partea vătămată. A verificat mai întâi dacă partea vătămată este acasă, bătând

la uşa camerei, moment în care a fost observat de martora P A, femeie de serviciu, care i-a

comunicat că partea vătămată este plecată la serviciu.

În jurul orei 11,00 inculpatul a revenit la locuinţa părţii vătămate, fiind observat din nou de

martora P EN. În jurul orelor 14,00 prin forţarea ferestrei şi escaladare, inculpatul M R V a pătruns

în locuinţa părţii vătămate şi a sustras dintr-un şifonier suma de 2.100 lei.

Ulterior, inculpatul M R V a mers în căminul Centrului de Plasament nr. 9 şi a restituit

asistentului social, martora V A, un împrumut în sumă de 200 lei.

Pe parcursul urmăririi penale partea vătămată M S s-a constituit parte civilă cu suma de

2.100 lei.

Pe baza probatoriului administrat, prima instanţă a reţinut că existenţa faptelor, săvârşirea

lor de către inculpaţi şi vinovăţia acestora sunt pe deplin dovedite.

Prima instanţă a reţinut în drept că fapta inculpatului minor M R V, de a sustrage în baza

aceleiaşi rezoluţii infracţIale, la data de 11/12.08.2008, împreună cu inculpatul P I, pe timp de

noapte şi prin efracţie, bunuri în valoare totală de 1996,72 lei de la Colegiul Tehnic Traian, iar, la

data de 25.08.2008, singur, prin forţarea ferestrei şi prin escaladare, suma de 2100 lei din locuinţa

părţii vătămate M S, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1

– 209 alin. 1 lit. a, g şi i C. pen, cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen, art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului major P I de a sustrage, la data de 11/12.08.2008, împreună cu

inculpatul minor M R V, pe timp de noapte şi prin efracţie, bunuri în valoare totală de 1996,72 lei de

la partea vătămată Colegiul Tehnic Traian, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii

prevăzute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod

penal.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză se impune reţinerea circumstanţei agravante

prevăzute de art. 75 lit. c Cod penal, întrucât din materialul probator rezultă că inculpatul P I

cunoştea vârsta inculpatului M R V, de vreme ce locuiau împreună în căminul de la Centrul de

Plasament nr. 9.

Cât priveşte fapta inculpatului G G de a primi şi de a înlesni valorificarea bunurilor sustrase

de inculpaţii M R V şi P I, în scopul obţinerii unui folos material, fără a avea o înţelegere prealabilă

cu aceştia, prima instanţă a apreciat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii

de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal, astfel că în baza art. 334 C.pr.pen, a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din

infracţiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1-209

alin.1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal în infracţiunea de tăinuire

prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal.

Sub acest aspect instanţa de fond a reţinut că pentru a putea fi reţinută în sarcina

inculpatului G G infracţiunea de complicitate la furt calificat, probele administrate în cauză trebuiau

să releve împrejurarea că inculpatul a avut o înţelegere prealabilă cu ceilalţi doi inculpaţi în sensul

de a-i ajuta la valorificarea bunurilor sustrase. Or, din analiza coroborată a declaraţiilor date de

inculpaţi, atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată,

rezultă, fără dubiu, că această înţelegere a intervenit ulterior, după ce inculpaţii M R V şi P I

sustrăseseră bunurile de la Colegiul Tehnic Traian şi deci infracţiunea de furt se consumase.

Totodată a reţinut că pentru existenţa infracţiunii de tăinuire este necesar ca inculpatul să

nu participe în nici un mod la săvârşirea infracţiunii, ci doar să primească sau să înlesnească

valorificarea unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea

penală, dacă prin aceasta a urmărit să obţină un folos material.

La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracţiunile deduse judecăţii, pericolul social concret al faptelor comise, atitudinea

inculpaţilor pe parcursul cercetării penale, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, valoarea

prejudiciului creat prin săvârşirea infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Poziţia procesuală sinceră şi de regret manifestată de inculpatul P I pe parcursul

procesului penal a fost valorificată drept circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod

penal, iar pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege, potrivit art. 76

alin. 1 lit. c Cod penal, în referire la art. 80 Cod penal.

De asemenea, lipsa antecedentelor penale şi poziţia procesuală sinceră şi de regret a

inculpatului G G pe parcursul procesului penal au fost valorificate drept circumstanţe atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a şi c Cod penal, iar pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub limita minimă

prevăzută de lege, potrivit art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M R V, prima instanţă a apreciat că nu se impune

reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante judiciare, chiar dacă inculpatul a

adoptat o poziţie parţial sinceră pe parcursul procesului penal.

Astfel, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul

Galaţi, fişa de antecedente penale a inculpatului, precum şi din înscrisurile aflate la filele 130-154

dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul a prezentat de-a lungul timpului un comportament

deviant, întrând în conflict cu legea penală de la o vârstă foarte fragedă. Pe fondul atracţiei faţă de

un stil de viaţă independent şi în lipsa unui suport din partea familiei, inculpatul minor şi-a însuşit

deprinderi negative care au condus la săvârşirea de fapte penale şi, în pofida contactului cu

autorităţile statului, nu a manifestat motivaţie pentru schimbare, continuând să promoveze acelaşi

comportament. Potrivit concluziilor referatului de evaluare, reinserţia socială a inculpatului se poate

realiza în condiţiile în care acesta îşi va continua cursurile şcolare, iar contactul minorului cu mediul

de detenţie îl poate ajuta să conştientizeze avantajele respectării legilor şi a normelor de

convieţuire socială.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor P I şi G G, s-a

apreciat că reeducarea acestora poate avea loc şi fără privarea de libertate, astfel că în temeiul art.

81 C.pen, s-a dispus suspendarea condiţIată a executării pedepselor pe durata unor termene de

încercare stabilite în condiţiile art. 82 C.pen.

Totodată prima instanţă a aplicat celor doi inculpaţi pedeapsa accesorie constând în

interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II şi lit b C.pen., iar în temeiul art. 71 alin. 5

C.pen, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata aceloraşi termene de

încercare stabilite pentru pedepsele principale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M R V s-a apreciat că scopul educativ preventiv poate fi

atins doar în regim de detenţie, astfel că i-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza II şi lit b C.pen, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.

71 C.pen şi, faţă de decizia nr. 60/2007 a ÎCCJ, a dispus ca executarea acesteia să înceapă la

împlinirea vârstei de 18 ani.

Întrucât inculpatul M a fost cercetat în stare de arest, iar temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor

art. 350 C.pr.pen şi a art. 88 C.pen.

Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată Colegiul Tehnic Traian nu s-a constituit

parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire, iar potrivit art. 14 şi art 346 C.pr.pen, în

ref la art. 998 – 999 C.civ, inculpatul M R V a fost obligat să plătească părţii civile M S suma de

2.100 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul M R V,

apreciind că pedeapsa stabilită, de 3 ani închisoare, este prea severă.

La termenul de judecată din data de 27.08.2009, apărătorul inculpatului a solicitat

reducerea pedepsei sub minimul special, prin reţinerea circumstanţei atenuante prev de art. 74 lit c

– 76 C.pen.

Apelul declarat este nefondat.

Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prev. de art.

371 alin. 2 C.pr.pen, tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi

temeinică.

Astfel, în baza unei analize temeinice a probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi

penale şi în faza cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt, dând

faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor încadrarea juridică corespunzătoare.

În acest sens au fost avute în vedere: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate M S,

procesul-verbal de conducere în teren, rapoartele de expertiză dactiloscopică, declaraţiile

martorilor P A, CV, V A şi S R, dovezile de predare a bunurilor sustrase, dar şi declaraţiile de

recunoaştere ale inculpaţilor P I şi G G, pe parcursul întregului proces.

Inculpatul M R V a recunoscut că în data de 11/12.08.2008 a mers împreună cu inculpatul

P I la Colegiul Tehnic Traian pentru a sustrage bunuri dintr-un birou aflat la parterul clădirii, însă a

încercat să-şi minimalizeze contribuţia la săvârşirea infracţiunii, susţinând că nu a intrat în birou

împreună cu inculpatul P, ci doar a preluat bunurile sustrase şi înmânate peste pervaz de celălalt

inculpat, împrejurare care este contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv

declaraţiile inculpatului P I şi concluziile raportului de expertiză dactiloscopică, aflat la filele 101-

104 dosar urmărire penală.

În privinţa celui de-al doilea act material, respectiv sustragerea sumei de 2100 lei de la

partea vătămată M S, inculpatul M R V a recunoscut că în data de 25.08.2008 a forţat sistemul de

închidere al ferestrei termopan de la camera de cămin unde locuia partea vătămată şi a pătruns în

incintă de unde a sustras dintr-un şifonier suma de 2100 lei.

Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că inculpatul M R V a sustras în baza

aceleiaşi rezoluţii infracţIale, în noaptea de 11/12.08.2008, împreună cu inculpatul P I, prin

efracţie, bunuri în valoare totală de 1996,72 lei de la Colegiul Tehnic Traian, iar la data de

25.08.2008, singur, prin forţarea ferestrei şi prin escaladare, a sustras suma de 2100 lei din

locuinţa părţii vătămate M S.

Faptele celor doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat

în formă continuată, prev de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen, cu aplicarea art. 41 alin.

2 C.pen şi art 99 C.pen, în cazul inculpatului minor M R şi respectiv ale infracţiunii de furt calificat,

prev de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen, cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen, în cazul

inculpatului major P I.

Probele administrate în cauză atestă şi că inculpatul G G a primit şi a înlesnit valorificarea

bunurilor sustrase de inculpaţii M R V şi P I, în scopul obţinerii unui folos material, fără a avea o

înţelegere prealabilă cu cei doi, fapta acestuia constituind infracţiunea de tăinuire, prev de art. 221

alin. 1 C.pen şi nu a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată (complicitate la furt calificat,

prev de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. a, g şi i C.pen, cu aplicarea art. 75 lit. c

C.pen), prima instanţă făcând în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 334 C.pr.pen, referitoare la

schimbarea încadrării juridice.

De asemenea, Tribunalul constată că prima instanţă a realizat şi o judicioasă

individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, cu respectarea criteriilor prev de art. 72 C.pen,

reţinând în mod justificat în favoarea inculpaţilor G şi P circumstanţele atenuante prev de art. 74 lit

a şi c C.pen şi respectiv prev de art. 74 lit c C.pen, având ca efect aplicarea unor pedepse sub

limitele minime prevăzute de textele incriminatoare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M R V, care nu se află la primul impact cu legea penală

şi a recunoscut parţial infracţiunea, tribunalul constată că instanţa de fond a apreciat în mod

corespunzător că în favoarea acestuia nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante, însă i-a

aplicat pedeapsa minimă, de 1 an şi 6 luni închisoare, prevăzută de lege pentru această

infracţiune.

Totodată, tribunalul constată că prima instanţă a soluţIat corect antecedentele penale ale

inculpatului-apelant, dispunând, în temeiul art. 83 C.pen, revocarea suspendării condiţIate a

executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1218/08.07.2008 a

Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 02.08.2008, (pentru care s-a dispus

suspendarea condiţIată pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni), având în vedere că

infracţiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost săvârşită în interiorul termenului de

încercare stabilit prin sentinţa penală anterior menţIată.

Pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor corespund gradului de pericol social concret al

faptelor comise, fiind de natură a asigura scopul educativ – preventiv stabilit de art. 52 C.pen.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepselor, Tribunalul apreciază de asemenea că

în mod corect instanţa de fond a dispus suspendarea condiţIată a executării pedepselor în cazul

inculpaţilor G şi P, câtă vreme sunt îndeplinite condiţiile prev de art. 81 şi 82 C.pen, iar pentru

inculpatul M s-a dispus executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.

Tribunalul constată că şi latura civilă a fost soluţIată în mod legal, luându-se act că partea

vătămată Colegiul Tehnic Traian nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin

restituire.

Cât priveşte prejudiciul cauzat de inculpatul M R V părţii civile M S, tribunalul constată că

şi sub acest aspect prima instanţă a procedat în mod legal, dispunând, în baza art. 14 C.pr.pen şi

art. 346 C.pr.pen în ref la art. 998 C.civ, obligarea doar a inculpatului la plata despăgubirilor

materiale în sumă de 2.100 lei, neantrenând răspunderea părinţilor inculpatului şi nici răspunderea

Centrului de Plasament nr. 9, prin D.G.A.S.P.C. Galaţi, având în vedere că din actele dosarului

rezultă că minorul a fost instituţIalizat într-un centru de plasament de la vârsta de 2 ani, în speţă

nefiind incident art. 1000 alin 2 C.civ.

Tags: Reducerea pedepsei