Particularităţile constituirii societăţii comerciale bancare
- Acţiunile societăţii bancare
- Particularităţile acţionariatului bancar
- Capitalul social al societatii bancare
- Conducerea şi organizarea societăţii comerciale bancare
- Particularităţile constituirii societăţii comerciale bancare
- Drept bancar: noţiuni privind cenzorii şi auditorul independent al băncii
- Drept bancar: secretul profesional
- Activitati ce pot fi desfasurate de banci vs activitati interzise
[tab: Autorizarea constituirii]
§1. Precizări prealabile
Faptul că activitatea bancară este o activitate economică de interes public justifică instituirea unui statut juridic special pentru instituţiile de credit din sistemul bancar românesc, precum şi a unui control public al acestora, exercitat de Banca Naţională a României în calitate de autoritate administrativă de specialitate, cu atribuţii în materia autorizării şi supravegherii prudenţiale bancare[1].
Activitatea bancară, cuprinzând atragerea de depozite şi acordarea de credite ca operaţiuni bancare principale, precum şi serviciile bancare (operaţiuni conexe şi accesorii), este o activitate economică de interes public[2].
Legea bancară prevede o serie de proceduri care preced, respectiv succed, constituirii propriu-zise a societăţii comerciale bancare în temeiul Legii societăţilor comerciale bancare nr. 31/1990, şi, totodată, impune anumite condiţii de fond pe care societatea comercială bancară trebuie să le îndeplinească.
Pentru a funcţiona ca bancă, însă, nu este suficientă înfiinţarea unei societăţi comerciale pe acţiuni care să aibă ca obiect de activitate operaţiunile bancare. Doctrina juridică franceză[3] împarte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească societăţile bancare pentru a putea fi constituite şi a funcţiona în:
– condiţii de procedură (autorizarea constituirii şi funcţionării băncii de către o autoritate administrativă de specialitate)
– şi condiţii care privesc societatea însăşi (forma juridică, obiectul de activitate, capitalul social, condiţii privind conducătorii, administratorii, cenzorii, acţionarii).
§2. Autorizarea constituirii băncilor persoane juridice române
Constituirea efectivă a societăţii comerciale bancare este precedată de autorizarea constituirii băncii de către B.N.R şi urmată de autorizarea funcţionării băncii, cele două proceduri speciale fiind reglementate de Legea bancară în capitolul III, intitulat „Autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române” şi de Normele nr. 10/2004, privind autorizarea băncilor[4], emise de Banca Naţională a României în aplicarea Legii bancare.
Procedura de aprobare a constituirii societăţii bancare urmăreşte verificarea de către Banca Naţională a României a întrunirii garanţiilor financiare, de competenţă şi moralitate prevăzute de Legea bancară, în scopul asigurării securităţii clientelei, a terţilor şi a sistemului bancar însuşi. Prin urmare, verificarea are ca obiect posibilitatea îndeplinirii de către viitoarea bancă a condiţiilor de fond impuse de Legea bancară.
Potrivit acestor reglementări, procesul de autorizare a băncilor de către B.N.R. cuprinde două etape:
1) aprobarea constituirii băncii, în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990, privind societăţile comerciale, ale Legii bancare O.U.G. 99/2006, şi ale normelor B.N.R.;
2) autorizarea funcţionării băncii.
Ambele faze ale procedurii sunt iniţiate pe baza unei cereri adresate de fondatorii băncii centrale, însoţită de documentaţia justificativă, şi se încheie cu emiterea de către B.N.R., în calitate de autoritate administrativă autonomă, a unor acte administrative de autoritate: aprobarea de constituire şi autorizaţia de funcţionare.
Verificarea îndeplinirii cerinţelor legale se efectuează de către B.N.R. în cadrul primei etape a procesului de autorizare: aprobarea constituirii societăţii bancare.
§3. Constituirea legală
Efectul obţinerii aprobării de constituire din partea Băncii Naţionale a României constă în iniţierea de către fondatorii sau acţionarii băncii a procedurii de constituire legală a societăţii comerciale bancare.
Constituirea propriu-zisă a societăţii comerciale bancare este reglementată de dispoziţiile referitoare la societatea pe acţiuni din Titlul II, intitulat „Constituirea societăţilor comerciale“, al Legii nr.31/1990, privind societăţile comerciale.
Finalitatea acestei etape o constituie obţinerea certificatului de înregistrare emis de registrul comerţului, fără de care viitoarea societate bancară nu ar putea obţine autorizaţia de funcţionare. Certificatul de înregistrare cuprinde menţiuni privind: forma societăţii, sediul social, activitatea principală şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor Publice. Codul unic de înregistrare atribuit trebuie utilizat în mod obligatoriu în toate sistemele informatice privind pe comercianţi, precum şi în relaţiile societăţii comerciale cu terţii. La certificatul de înregistrare se anexează avizele, autorizaţiile şi/sau acordurile obţinute iar eliberarea acestora se face în termen de 20 de zile de la înregistrarea cererii.
Normele BNR nr. 10/2004 interzic expres îndeplinirea, înainte de obţinerea de la Banca Naţională a României a aprobării de constituire, formalităţilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 şi de Legea nr. 359/2004. De asemenea, conform art. 4 din norme aprobarea constituirii instituţiei de credit nu garantează obţinerea autorizaţiei de funcţionare, aceasta indicând doar permisiunea dată fondatorilor de a proceda la constituirea instituţiei de credit potrivit dispoziţiilor legale şi în conformitate cu modalităţile prevăzute în documentaţia prezentată.
3.1 Dobândirea personalităţii juridice
Dobândirea personalităţii juridice de către comercianţi are loc o dată cu înmatricularea în registrul comerţului, urmată de autorizarea funcţionării[6].
Înmatricularea în registrul comerţului se efectuează pe baza unei cereri tip (al cărei conţinut este stabilit de guvern) prin care se solicită efectuarea acestei operaţiuni cu scopul exercitării unei activităţi comerciale. Cererea poate fi făcută de către fondatori sau de persoanele desemnate ca administratori ai societăţii ori ca împuternicit al acestora şi se adresează judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului.
Constituirea societăţii comerciale trebuie adusă la cunoştinţa celor interesaţi. Prin urmare, un extras în forma solemnă a încheierii judecătorului delegat privind înregistrarea societăţii se comunica, din oficiu, Regiei Autonome a Monitorului Oficial, spre publicare, pe cheltuiala societăţii.
Extrasul vizat de judecătorul delegat cuprinde în mod obligatoriu următoarele menţiuni: data încheierii, elementele de identificare a asociaţilor, denumirea şi dacă există, emblema societăţii, sediul, forma societăţii, obiectul de activitate pe scurt, capitalul social, durata societăţii şi codul unic de înregistrare. La cererea şi pe cheltuiala societăţii, încheierea judecătorului delegat se poate publica integral în Monitorul Oficial, Partea a IV-a. De asemenea, la solicitarea societăţii, suportând cheltuielile corespunzătoare, se poate publica în Monitorul Oficial, integral sau în extras, actul constitutiv vizat de judecătorul delegat.
§4. Obţinerea autorizaţiei de funcţionare
Aceasta este ce-a de-a doua fază a procedurii de autorizare a băncilor. Constituirea societăţii bancare, chiar precedată de aprobarea de constituire, emisă de Banca Naţională a României, nu este suficientă pentru o bancă să obţină dreptul de a efectua operaţiuni bancare. Pentru a putea utiliza denumirea de „bancă” şi de a desfăşura activităţi bancare, societatea legal constituită trebuie să primească autorizarea de funcţionare din partea Băncii Naţionale a României.
Principale documentele care trebuie prezentate în vederea obţinerii autorizării de funcţionare sunt enumerate în art. 29-31 din Normele 10/2004 B.N.R.. Acestea sunt următoarele:
– actul constitutiv[7] (copie legalizată)
– scrisoare din partea depozitarului fondatorilor care să confirme suma vărsată de fiecare acţionar într-un cont special deschis pentru colectarea capitalului social, blocat până în momentul înmatriculării băncii;
– dovada deţinerii, cu titlu legal, a spaţiului aferent sediului social;
– informare cu privire la repartiţia capitalului social;
– identitatea auditoriului independent, însoţită de documentaţie care să dovedească îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege;
– copii de pe cererea de înmatriculare şi de pe certificatul eliberat de oficiul registrul comerţului, din care rezultă înmatricularea băncii;
– comunicare privind existenţa reglementărilor proprii referitoare la desfăşurarea activităţii.
§5. Registrul bancar
După modelul registrului comerţului, Banca Naţionala a României va înmatricula într-un registru, numit “registrul bancar”, băncile, persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine care au fost autorizate să funcţioneze pe teritoriul României. Această evidenţă cu caracter special faţă de cea ţinută de oficiul registrului comerţului, va fi permanent accesibilă publicului, la sediul central al Băncii Naţionale a României şi la sucursalele acesteia.
Registrul bancar a luat fiinţă în urma elaborării normele B.N.R. nr.1/1999. Introducerea şi actualizarea datelor din registrul bancar se realizează de către Direcţia generală de autorizare, reglementare şi supraveghere prudenţială a societăţilor bancare.[8]
Registrul bancar cuprinde următoarele rubrici: numărul şi data înmatriculării în registrul bancar; denumirea băncii, însoţită de forma juridică sau, după caz, de menţiunea sucursală; adresa sediului social; numărul şi data înmatriculării în registrul comerţului; data autorizării funcţionării băncii de către B.N.R. ; seria, numărul şi data autorizaţiei emise de B.N.R. ; data radierii înregistrării; observaţii (situaţiile de retragere a autorizaţiei, reorganizare, lichidare, faliment, fuziune, schimbarea denumirii şi alte situaţii similare).
Înmatricularea băncilor în registrul bancar se va face în ordinea cronologică a autorizării acestora de către B.N.R.[9].
[1] L. Bercea, Drept bancar, în Revista de drept comercial, Anul XIII, nr. 7-8, 2003, p.356.
[2] L. Bercea, Constituirea societăţilor bancare, în Revista de drept comercial, Anul XI, nr. 12, 2001, p.100.
[3] Defossez-Dekeuwer, Françoise, Droit bancaire, Editions Dalloz, Paris, 1999, p. 12.
[4] Normele nr.10/2004 privind autorizarea băncilor, instituţiilor emitente de monedă electronică, altele decât băncile, a caselor de economii pentru domeniul locativ şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit străine au fost publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 945 din 15/10/2004
– Modificate prin normele 10/2006 Monitorul Oficial, Partea I nr. 604 din 12/07/2006
[5] Pentru documentaţia completă a se vedea Anexa I
[6]„Persoanele juridice prevăzute la art.2 (societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, precum şi sucursalele înfiinţate de acestea – n.a.) dobândesc personalitate juridică de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat, prin care se dispune autorizarea constituirii sau înmatricularea în registrul comerţului, dacă legea nu dispune altfel.” -Art. 6 alin (4) – Legea nr. 359/2004 privind privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.
[7] În cazul societăţilor comerciale bancare, actul constitutiv este elaborat sub forma unui proiect din faza de aprobare a constituirii. Faţă de proiectul de act constitutiv înaintat Băncii Naţionale în vederea obţinerii aprobării constituirii, actul final constitutiv poate suferi anumite modificări, dar orice modificare de esenţă va avea ca efect retrimiterea proiectului spre aprobare.
[8]Normele nr.1/1999 au fost publicate in Monitorul Oficial nr.12 din 19 ianuarie 1999, abrogându-se Normele nr.4/1992 privind registrul societăţilor bancare, publicate în Monitorul Oficial al României nr.60/7 aprilie 1992.
[9] Ori data de înfiinţare prevăzută în hotărârea Guvernului pe baza căreia s-a constituit societatea comercială bancară. De exemplu, B.C.R S.A., Banca de Export Import a României – EXIMBANK S.A.
[tab: Docum. necesara pentru obtinerea aprobarii de constituire]
Documentaţia necesară pentru obţinerea aprobării de constituire a băncii
Normele 10/2004 sub titulatura de „Documentaţia necesară pentru obţinerea aprobării de constituire a bănci” dedică o secţiune separată pentru a reglementa în detaliu documentaţia necesară ce trebuie înaintată B.N.R. în vederea aprobării constituirii.
Sintetizând cerinţele art. 21 – 28 din norme solicitanţii trebuie să prezinte următoarea documentaţie[5]:
1. cererea de autorizare tip;
2. procura autentică, prin care fondatorii desemnează una sau mai multe persoane pentru a-i reprezenta în relaţia cu Banca Naţională a României pe parcursul instrumentării dosarului de autorizare (nume, adresa, telefon, fax);
3. proiectului actului constitutiv
4. repartiţia acţiunilor şi a dreptului de vot pentru fondatori.
5. studiul de fezabilitate, însuşit de conducătorii propuşi ai băncii, care va cuprinde:
– obiectivele, politicile şi strategiile băncii, însuşite, în afara conducătorilor şi administratorilor propuşi ai băncii, şi de fondatorii acesteia;
-tipul, denumirea şi descrierea principalelor produse şi servicii prevăzute a fi oferite de către bancă;
-clientela căreia i se adresează banca şi modalităţile de atragere a acesteia;
-studiul segmentului de piaţă în care banca intenţionează să îşi desfăşoare activitatea;
-natura resurselor financiare utilizate;
-proiectul structurii organizatorice a băncii şi atribuţiile fiecărui compartiment, cu precizarea numărului şi repartiţiei personalului pe funcţii;
-estimări ale bilanţului şi ale contului de profit şi pierderi pentru următorii trei ani, întocmite conform normelor metodologice în materie, emise de Banca Naţională a României;
-estimarea costurilor de constituire.
5. comunicare privind identitatea conducătorilor băncii, pentru care urmează să se transmită:
-chestionarul completat de aceste persoane, din care să rezulte onorabilitate, calificarea şi experienţa profesională, care să fie compatibile cu funcţia pentru care au fost desemnate;
-certificatul de cazier judiciar, în original sau copie legalizată;
-declaraţie din care să rezulte că, pe perioada îndeplinirii funcţiei pentru care au fost numite, vor exercita exclusiv această funcţie şi vor avea reşedinţa în România (localitatea în care banca îşi are sediul), identitatea cenzurilor;
6. în cazul constituirii unei filiale a unei bănci străine, declaraţia autorităţii de supraveghere bancară din ţara de origine privind viabilitatea băncii străine respective;
7. denumirea băncii sau denumirea sucursalei băncii străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, la care se va deschide contul de colectare a capitalului social. Contul de capital va fi blocat până la înmatricularea băncii în registrul comerţului;
8. orice alte informaţii pe care fondatorii le consideră de natură să susţină viabilitatea proiectului prezentat.
În plus, pentru fondatorii-persoane juridice se vor prezenta:
– extras din registrul comerţului din ţara de origine, care să ateste data înmatriculării, reprezentanţii statuari, obiectul de activitate şi capitalul social, ultimele trei bilanţuri contabile, înregistrate la autoritatea fiscală (pentru persoane juridice române), respectiv verificate de auditori independenţi (persoane juridice străine), şi cele mai recente situaţii financiar-contabile ale fondatorului, precum şi ale societăţii a cărei filială este.
Pentru fondatori-persoane fizice se vor mai prezenta: curriculum vitae, certificatul de cazier juridic, în original sau în copie legalizată; declaraţie de venit, întocmită în conformitate cu legislaţia din ţara de origine, vizată de autoritatea fiscală.