Contencios administrativ – Legea nr. 9/1998

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 1075/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 164
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 1075/88/2008 reclamanta ……… a solicitat, pe calea contestaţiei, anularea deciziei nr. 455/23.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor privind respingerea contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 1722/05.09.2007 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea, ca nelegală.

În motivare, reclamanta a arătat că situaţia de avere imobilă rurală întocmită de Comisia mixtă româno-bulgară precizează faptul că antecesorul ei ………, a deţinut 10 ha teren agricol, o casă cu dependinţe, 2.000 m.p. teren intravilan (curte) precum şi o cultură abandonată de 0,6 ha porumb şi 0,4 ha floarea soarelui.

A mai precizat reclamanta că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român în anul 1948, antecesorul ei a primit 10 ha teren arabil, o casă cu dependinţe, la care se adaugă 1000 m.p. teren intravilan (curte).

Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998  Tulcea urmare a cererii ei, se arată, a emis Hotărârea nr. 1722/05.09.2007 ce stabileşte că bunurile pentru care trebuie să fie acordate compensaţii băneşti sunt următoarele : 0,1 ha teren arabil – valoare 868,8 lei; beci 4 x 5 m.p.; bucătărie chirpici acoperită cu stuf; magazie 4 x 5 m.p. din scândură cu stuf , păiere din lemn acoperită cu stuf – valoare 14.714 lei ; 0,6 ha teren porumb; 0,4 ha floarea – soarelui – valoarea 383,32 lei

A mai precizat reclamanta că împotriva hotărârii nr. 1722/05.09.2007 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea a formulat contestaţie care i-a fost respinsă prin Decizia nr. 455/25.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor motivat de împrejurarea că antecesorul ei a primit la recolonizare, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948, curte în suprafaţă de 1.000 m.p., iar prin urmare, diferenţa de 1000 m.p. se va acorda în echivalent agricol şi nu ca teren intravilan.

Se mai arată că este cu totul falsă această susţinere şi denotă o aplicare superficială, eronată şi care eludează textele legale în materie; procedura prevăzută de Legea nr. 9/1998 şi de normele metodologice, referitor la acordarea compensaţiilor cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, este aceea de diferenţiere, pe de o parte, între bunurile imobile deţinute de foştii proprietari şi, pe de altă parte, bunurile primite în compensare prin recolonizare de la satul român.

Se mai arată că potrivit art. 12 din H.G. nr. 753/26.10.1998 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 terenurile aferente locuinţelor, respectiv terenul de sub construcţie şi curtea se limitează la suprafeţele înscrise în Legea nr. 50/1991 republicată privind autoritatea executării construcţiilor în funcţie de localitatea (urbană sau rurală); diferenţa de teren se compensează cu teren agricol în condiţiile art. 8 din normele metodologice.

Se mai arată că Legea nr. 50/1991, republicată menţionează ca limită suprafaţa de 1.000 m.p. teren intravilan în localităţile rurale şi 300 m.p. în localităţile urbane.

S-a mai apreciat că pârâta interpretează în mod greşit art. 12 din Normele metodologice în sensul că, în situaţia recolonizării, dacă antecesorii ei au primit teren intravilan, orice diferenţiere de teren intravilan se acordă ca echivalent agricol şi nu ca teren intravilan, deoarece consideră că principiul diferenţierii între aceleaşi categorii de bunuri deţinute în Cadrilater şi cele primite prin recolonizare a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea actului normativ, întrucât o aplicare distorsionată a art. 12 din H.G. nr. 7532/26.10.1998 (adică necompensarea cu despăgubiri pentru teren intravilan, în cazul în care coloniştii au fost recolonizaţi de statul român cu o anumită suprafaţă de teren intravilan, sau compensarea diferenţei de teren, în situaţia depăşirii limitelor precizate de Legea nr. 50/1991) nu ar corespunde ideii de reparaţie a legiuitorului.

Se mai susţine că în astfel de condiţii art. 12 din H.G. nr. 753/26.10.1998 nu ar fi avut sens şi nici conţinut limitarea referindu-se numai la compensarea suprafeţelor de teren intravilan care constituie diferenţa între terenul intravilan deţinut în Bulgaria şi cel cu carte antecesorii beneficiarilor Legii nr. 9/1998 au fost recolonizaţi de statul român.

În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 8 H.G. nr. 753/1998 şi pe dispoziţiile art.8 alin. 2 din Legea nr. 1998.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile.

Examinând cauza în raport de probele administrate, instanţa reţine următoarele :

Prin hotărârea nr. 1722 din 05.09.2002 privind acordarea de compensaţii în baza cererii formulată de ……… din Judeţul Tulea, aemisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea, a fost admisă cererea formulată de reclamanta ……… prin care aceasta a saolicitat, în calitate de moştenitoare a defunctului ……… despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998 pentru bunurile abandonate de acesta în Bulgaria, valoarea totală a compensaţiilor stabilite în baza rapoartelor Comisiei tehnice de evaluare aprobate şi însuşite de Comisia Judeţeană pentru apolicarea Legi nr. 89/1998 fiind de 15.967,12,lei reprezentând ; 869,8 lei compensaţii pentru 0,1 ha teren arabi; 14.714 lei compensaţii pentru construcţii : beci 4 x 5 m; bucătărie chirpici acoperit cu stuf; magazie 4 x 5 m din scândură cu stuf; porumbar din scândură cu stuf; păerie din lemn acoperită cu stuf; 383,32 lei compensaţii pentru recolta de 0,6 ha teren, 0,4 ha floarea – soarelui,

Prin decizia nr.455 din 25.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a fost respinsă contestaţia formulată de ….. împotriva hotărârii nr. 1722 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că potrivit prevederilor art.15 lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii în localităţile rurale pentru o locuinţă se acordă doar 1.000 m.p. teren intravilan, diferenţa compensându-se ca teren agricol aşa cum prevede art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 753/1998; astfel diferenţa de curte de 1.000 m.p. i s-a calculat de către Comisia Judeţeană Tulcea în echivalent agricol.

S-a mai reţinut că la emiterea hotărârii nr. 1722/05.09.2007 Comisia Judeţeană Tulcea a avut în vedere şi prevederile art. 3 din Legea nr. 9/1998 potrivit cărora în cazul în care, anterior, cei îndreptăţiţi au fost despăgubiţi parţial în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceştia au dreptul la compensaţie, proporţional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2.

Referitor la suprafaţa de 1.000 m.p. teren intravilan pentru are se pune problema acordării de compensaţii băneşti, în baza Legii nr. 9/1998, se cuvine a fi observat faptul că art. 12.alinl 2 şi 3 din H.G. nr. 753/1998 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, stipulează, pentru un atare caz, că terenurile aferente locuinţelor, respectiv terenul de sub construcţie şi curtea, se limitează la suprafeţele înscrise în Legea nr. 50/1991, în funcţie de localitate, iar diferenţa de teren se compensează cu teren agricol, în funcţie de gradul de folosinţă şi de fertilitate.

Or, Legea nr. 50/1991 menţionează ca limită suprafaţa de 1.000 m.p. teren intravilan în localităţile rurale şi 300 m.p. în localităţile urbane.

În opinia instanţei, limita de suprafaţă impusă de H.G. nr. 753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensaţii conform Legii nr. 9/1998, prin urmare, o situaţie prezentă, pentru că tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ menţionat, respectiv modalitatea de acordare a compensaţiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar şi pentru care cetăţenii români beneficiază de măsuri compensatorii.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă în tocmit în cauză, valoarea suprafeţei de 1000 m.p. teren intravilan, potrivit criteriilor Legii nr. 9/1998 este de 188.292 lei.

În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să admită contestaţia, să anuleze decizia nr. 455/25.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi să oblige pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 188.292 lei reprezentând compensaţii băneşti.

Tags: contencios administrativ, fond funciar, H.G. nr. 753/1998, Legea nr. 50/1991, Legea nr.9/1998

Contencios administrativ – Retrocedare – Legea nr. 9/1998

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2583/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 163
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2583/88/2008, contestatoarea ……… a formulat contestaţie în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor, împotriva deciziei nr. 1594/15.09.2008, solicitând anularea deciziei, validarea hotărârii nr. 1953/18.056.2006 emisă de Comisia Judeţeană Tulcea de aplicare a Legii nr. 9/1998 şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să actualizeze despăgubirile stabilite de comisia competentă la data de 18.05.2006.

În motivare, contestatoarea a arătat că îndeplinindu-şi atribuţiile legale, Comisia Judeţeană Tulcea, de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis hotărârea nr. 416/04.04.2002 prin care a stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin şi celorlalţi beneficiari pentru averea abandonată de bunicul ei în urma aplicării tratatului semnat la 07.09.1940 la Craiova de România şi Bulgaria; prin ordinul nr. 295/17.01.2006, şeful Cancelariei Primului Ministru, a invalidat hotărârea comisiei judeţene invocând patru motive pe care, după ce le-a îndepărtat, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis o nouă hotărâre înregistrată sub nr. 1053/18.05.2009 prin care a stabilit din nou cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin.

Se mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, pârâta avea obligaţia de a se pronunţa prin decizie asupra hotărârii Comisiei judeţene în termen de 60 de zile; întrucât acest termen a fost cu mult depăşit, a fost obligată să solicite concursul instanţei de judecată competente – Tribunalul Tulcea, care, prin sentinţa civilă nr. 1868/14.08.2008 a obligat pârâta să se pronunţe asupra hotărârii comisiei judeţene.

Se mai precizează că pârâta s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată şi invocând un nou motiv – dosarul se va completa cu acte de la Arhivele Naţionale privind situaţia bunurilor primite de autor la recolonizare – invalidează din nou hotărârea comisiei judeţene, hotărâre emisă în urma unei invalidări a primei hotărâri a comisiei judeţene; se consideră că atitudinea pârâtei este total neprofesionistă şi dovedeşte rea credinţă manifestată prin abuz din partea unei persoane juridice cu atribuţii unice la nivel naţional.

Se mai precizează că potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 9/1998 dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor pentru care se solicită compensaţii se face cu înscrisuri, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 din H.G. nr. 753/1998 ; prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înţelege orice dovadă eliberată de instituţii arhive, primării, instanţe judecătoreşti – în legătură cu fostele proprietăţi cum ar fi ; chitanţe de plată a impozitelor extrase din cărţile de imobil, planuri şi autorizaţii de construcţii, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătoreşti şi orice alte documente care se referă la existenţa bunurilor rămase în judeţele cedate inclusiv listele anexă la tratat ; respectând dispoziţiile legale, contestatoarea arată că a solicitat Arhivelor Naţionale Istorice eliberarea înscrisurilor prevăzute de Legea nr. 9/1998 care condiţionau existenţa sau inexistenţa calităţii sale de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 prin cerere scrisă – cerere în urma căreia i-au fost comunicate înscrisurile necesare şi suficiente pentru acordarea despăgubirilor în speţă copiile legalizate de pe „Declaraţia” şi „situaţia de avere imobiliară rurală” ale autorului său.

Se mai arată că aceste înscrisuri eliberate de arhivele naţionale istorice au fost ataşate alături de celelalte înscrisuri solicitate de Legea nr. 9/1998 – dosarului constituit la Comisia Judeţeană Tulcea de aplicare a Legii nr. 9/1998, cu care, îndeplinindu-şi atribuţiile legale prevăzute în sarcina sa la art.7 alin. 1, din Legea nr. 9/1998 şi art. 34 din H.G. nr. 753/1998 a stabilit valoarea despăgubirilor prin hotărârea nr. 1053/18.05.2006.

Se mai susţine că atribuţiile pârâtei sunt prevăzute la art. 35, 351 şi 352 din H.G nr. 753/1998 şi constau în primul rând în: verifică condiţiile prevăzute de lege referitoare la calitatea de beneficiar al Legii nr. 9/1998, calitatea de moştenitor a solicitantului, existenţa documentelor întocmite şi verificate de Comisia mixtă româno-bulgară emise de Arhivele Naţionale şi Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, care atestă situaţia bunurilor pentru care se solicită compensaţii; analizează hotărârile şi contestaţiile, poate solicita noi acte şi relaţii în vederea emiterii deciziei de plată sau de invalidare precum şi în vederea soluţionării contestaţilor, comunică celor îndreptăţiţi deciziile de invalidare cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acesteia.

Se mai arată că dând o interpretare greşită dispoziţiilor art. 351 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 753/1998 pârâta invalidează hotărârea comisiei judeţene invocând prezumţia conform căreia autorul său ar fi primit despăgubiri în România după deportarea forţată a acestuia din Bulgaria; or, se arată, după cum este cunoscut, cine face o afirmaţie trebuie să o şi probeze; în speţă, pârâta ar fi trebuit să ataşeze dosarului administrativ înscrisul doveditor cu care să probeze că autorul său a fost despăgubit la revenirea sa în România şi apoi să invalideze hotărârea comisiei judeţene.

Se mai arată că dispoziţia mai sus menţionată permite pârâtei să solicite noi acte dar nu altele decât cele prevăzute de lege şi numai în condiţiile prevăzute de lege şi anume în vederea emiterii deciziei de invalidare, nicidecum nu poate solicita noi acte prin decizia de invalidare.

Se mai menţionează că potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 753/1998 a făcut dovada faptului că autorul său nu a primit nici o despăgubire de la statul român astfel că invalidarea hotărârii comisiei judeţene este ilegală, sarcina probării prezumţiei invocate de pârâtă ca motiv de invalidare – potrivit căreia autorul ei a fost despăgubit de statul român – căzând exclusiv în sarcina pârâtei.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 82 şi 112 Cod pr. civilă, art. 5, art. 7 alin. 4 şi art. 87 alin. 2 din Lege nr. 9 /1998, art.6 din O.U.G. nr. 25/2997, art. 4, art. 6, art. 351 din H.G. nr.753/1998.

S-au ataşat cererii o serie de înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin hotărârea nr. 1053 din 7.04.2006 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 1998 Tulcea a fost admisă cererea formulată de ……… şi ……… în calitate de moştenitoare ale defunctului ……… pentru bunurile abandonate statului bulgar şi dovezile pe bază de înscrisuri; s-a reţinut că valoarea totală a compensaţiilor stabilite în baza rapoartelor Comisiei Tehnice de evaluare aprobate şi însuşite de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este de 237.722,6 lei reprezentând ; 1.365,7 lei compensaţii pentru recolte neculese de pe suprafaţa de 4 ha cultivată cu porumb şi 0,4 ha cu bumbac; 135.331 lei compensaţii pentru 1.000 m.p. teren intravilan; 81.982,9 lei compensaţii pentru 10,05 ha teren intravilan; 19.043 lei compensaţii pentru construcţii 1 casă, magazie, şopron, porumbar.

Prin decizia nr. 1594 din 15.09.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor a fost invalidată Hotărârea nr. 1053 pentru următoarele motive : se va completa dosarul cu acte de la Arhivele Naţionale privind situaţia bunurilor primite de autor la recolonizare şi cu declaraţia notarială a beneficiarilor privind bunurile primite prin reconstituire la Legea nr. 18/1991.

Conform art.351 alin . 1 lit. d din H.G. nr. 753/1998 Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor poate solicita noi acte şi relaţii în vederea emiterii de plată sau de invalidare, precum şi în vederea soluţionării contestaţiilor.

Or. în cauză, pârâta a procedat la invalidarea contestaţiilor fără a îndeplini obligaţia mai sus amintită, aceea de a solicita respectivele înscrisuri.

Susţinerile reclamantei potrivit cărora, motivele invocate de pârâtă în vederea invalidării ar fi trebuit avute în vedre la data primei invalidări dacă ar fi constituit motive reale de invalidare, sunt pertinente şi urmează a fi primite.

În raport de toate aceste considerente, cum hotărârea emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea este legală şi temeinică urmează a ca instanţa să admită contestaţia şi să dispună anularea Deciziei nr. 1594/15.09.2008 emisă de Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor.

Totodată, instanţa va obliga pârâta să valideze Hotărârea nr. 1053/18.05.2006 emisă de comisia Judeţeană Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Tags: contencios administrativ, fond funciar, H.G. nr. 753/1998, Legea nr.9/1998