Reorganizare judiciara si faliment. Posibilitatea creata de lege lichidatorului de a încheia acte juridice

Reorganizare judiciara si faliment. Posibilitatea creata de lege lichidatorului de a încheia acte juridice

Desi legea nu prevede în mod expres posibilitatea preluarii unor bunuri în contul datoriilor debitoarei, o asemenea masura poate fi luata daca se dovedeste a fi necesara si oportuna, fiind întrunite conditiile prevazute de art.1704 Cod comercial si urmatoarele precum si ale art.26 lit.j din Legea nr.64/1995 republicata.

Prin sentinta civila nr.848/COM/10.03.2005 pronuntata de judecatorul sindic în dosar nr.2565/COM/2001 al Tribunalului Constanta a fost respinsa cererea formulata de lichidatorul debitoarei S.C.F. S. H.SRL, d-na C.C. de confirmare a tranzactiei încheiate cu creditoarea S.C.R. SA Constanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca lichidatorul a încheiat la data de 18.07.2004 cu S.C.R.SA Constanta tranzactia în care se consemneaza ca bunurile apartinând debitoarei, depozitate în spatiul creditoarei situat în zona Libera Agigea, bunuri evaluate la suma de 235.400.000 lei sa fie preluate de creditoare în contul taxelor de depozitare în valoare de 87.000 USD calculate de la data deschiderii procedurii falimentului, 18.02.2002.

A motivat judecatorul sindic ca, desi lichidatorul a sustinut ca tranzactia a fost confirmata de creditori, o parte din acestia nu au fost convocati în sedinta în care a fost analizata oferta S.C.R.SA.

De asemenea, s-a retinut ca lichidatorul nu a prezentat documente din care sa rezulte modul de calcul al sumei de 87.000 USD,, reprezentând taxe depozitare datorate pentru perioada 18.02.2002-18.07.2004 si nici nu a facut dovada ca a efectuat toate demersurile pentru vânzarea bunurilor depozitate în spatiile creditoarei.

A mai retinut instanta ca tranzactia a carei confirmare se solicita nu cuprinde nici o referire cu privire la suportarea din suma de 235.400.000 lei (7.342,26 USD) a retributiilor lichidatorului, evaluatorului, cheltuieli care ar fi avute în vedere în cazul vânzarii bunurilor debitoarei si distribuirii sumelor obtinute conform art.106 si 108 din Legea nr.64/1995.

Cheltuielile ocazionate de derularea procedurii trebuie mentionate în rapoartele prezentate de lichidator, dovedite cu documente justificative si incluse în planurile de distribuire a sumelor rezultate din lichidare. Numai în aceste conditii, creditorii îsi pot exercita dreptul de a formula obiectiuni la raport si planul de distribuire, în cazul în care cheltuielile nu sunt dovedite. Ori, suma de 87.000 USD nu este evidentiata în nici unul din rapoartele prezentate de lichidator, acesta neprezentând documente care sa ateste modul de calcul al sumei si perioada pentru care a fost calculata.

Împotriva sentintei mentionate au declarat recurs creditoarea S.C.R.SA Constanta si lichidatorul debitoarei S.C.F. S. H.SRL, d.na C.C.

Recurenta S.C.Romned SA Constanta a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala, invocând dispozitiile art.3041 Cod pr.civila.

A sustinut recurenta ca tranzactia este explicita în privinta calculului sumei de 87.000 USD, iar lichidatorul a depus la dosar numeroasele anunturi publicitare pentru valorificarea bunurilor, inclusiv corespondenta cu D.V. care i-a comunicat ca pentru a scoate bunurile din Zona Libera trebuie platite taxele vamale.

A mai aratat recurenta ca este vorba de o tranzactie încheiata în conditiile art.23 lit.j din Legea nr.64/1995, iar nu a unei distribuiri de pret în baza art.108 din lege. Bunurile debitoarei au o valoare foarte mica în raport cu creanta sa în valoare de 108.000 USD (art.106 al.1 pct.2 din Legea nr.64/1995 R) si cheltuieli legate de conservarea bunurilor acumulate dupa dupa data deschiderii procedurii de 87.000 USD pentru perioada 18.02.2002-18.07.2004 (art.108 pct.1 din Legea nr.64/1995).

A sustinut recurenta, de asemenea, ca solutia preluarii bunurilor în contul cheltuielilor de depozitare este oportuna având în vedere stingerea unor cheltuieli lunare de 3.000 USD si evitarea suportarii unor taxe vamale pe care nici lichidatorul si nici creditorii nu le-au achitat.

Recurenta C.C., în calitate de lichidator al debitoarei, a criticat solutia judecatorului sindic ca nelegala si netemeinica.

A sustinut recurenta ca a precizat temeiul juridic pe care s-a întemeiat tranzactia, respectiv art.23 lit.j din Legea nr.64/1995, suma de 87.000 USD a fost stabilita de judecatorul sindic prin sentinta civila nr.9693/22.12.2003, în baza contractului de închiriere încheiat de debitoare cu depozitarul S.C.Romned S.A., iar creanta va fi platita în ordinea prev. de art.106 al.1 pct.2, diferenta urmând a fi achitata conform art.108 pct.9 din lege.

În ceea ce priveste demersurile facute pentru vânzarea bunurilor depozitate, lichidatorul a aratat ca s-au întocmit numeroase anunturi de vânzare la licitatie publica, saptamânala, însa datorita perioadei mari de depozitare (1995) ce a dus la uzura fizica si morala a acestora si neachitarii taxelor vamale si de import, demersurile facute au ramas fara rezultat.

A mai aratat recurenta ca cererea creditoarei de preluare a bunurilor a fost supusa aprobarii Consiliului Creditorilor, fiind acceptata de creditorii prezenti la sedinta din 01.04.2004.

Referitor la suportarea din suma de 235.400.000 lei a retributiilor lichidatorului, evaluatorului, sume ce ar fi fost avute în vedere în cazul distributiei sumelor obtinute din vânzarea bunurilor, a sustinut recurenta ca prevederile legale în materie nu fac nici o mentiune referitoare la înscrierea în cuprinsul tranzactiei a acestor retributii întrucât ele sunt acordate dupa vânzarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, conform ordinii de prioritate prev. de Legea nr.64/1995, din sumele aflate în contul deschis pe numele debitoarei.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursurile sunt fondate.

Astfel, între lichidatorul debitoarei S.C.Freedom Star Holding SRL Constanta si creditoarea S.C.R. SA Constanta s-a încheiat la data de 18.07.2004 tranzactia prin care creditoarea a preluat bunurile debitoarei evaluate la suma de 235.400.000 (7.342,26 USD) în contul cheltuielilor (taxelor) de depozitare calculate de la 18.02.2002 la 18.07.2004 la suma de 87.000 USD.

În ceea ce priveste cuantumul cheltuielilor de depozitare lichidatorul a prezentat modul de calcul al acestor cheltuieli datorate de debitoare în baza contractului de închiriere încheiat cu creditoarea S.C.R. S.A.

Cu privire la posibilitatea lichidatorului de a încheia o astfel de tranzactie, Curtea apreciaza ca, desi legea nu prevede în mod expres preluarea unor bunuri în contul datoriilor debitoarei, o asemenea masura poate fi luata daca se dovedeste a fi necesara si oportuna.

În cauza, bunurile se afla în depozitul creditoarei înca din anul 1995, fiind supuse uzurii fizice si morale, iar demersurile facute de lichidator în scopul valorificarii lor au ramas fara rezultat.

De asemenea, având în vedere ca bunurile sunt grevate de taxe vamale si alte taxe de import pe care nici unul dintre creditori nu a fost de acord sa le avanseze pentru a le putea scoate din Zona Libera, iar depozitarea în continuare genereaza cheltuieli suplimentare de 3000 USD pe luna ce greveaza patrimoniul debitoarei, masura luata de lichidator apare ca fiind întemeiata.

Referitor la acordul creditorilor, Curtea constata ca în afara de AVAS, nici unul dintre acestia nu a contestat masura lichidatorului.

În orice caz, tinând seama de faptul ca bunurile în litigiu, pe lânga faptul ca nu au putut fi valorificate, determina cheltuieli de depozitare ce afecteaza patrimoniul debitoarei si, implicit, posibilitatea de recuperare a creantelor celorlalti creditori, o eventuala opozitie a acestora ar fi lipsita de interes.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca în cauza sunt întrunite conditiile prev. de art.1704 Cod comercial si urm.precum si art.26 lit.j din Legea nr.64/1995, urmeaza a admite recursurile în baza art.312 al.1 si art.3041 Cod pr.civila, a modifica în tot încheierea atacata în sensul admiterii cererii si a confirmarii tranzactiei, conbcluzioneaza Curtea.

Decizia civila nr.589/12 iulie 2005

Tags: Reorganizare judiciara si faliment

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere de deschidere a procedurii.Contestatie creanta.Stare insolventa.

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere de deschidere a procedurii.Contestatie creanta.Stare insolventa.

Insolventa sau încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata, fiind evident ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat.

Instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, în conceptia Legii nr.64/1995 republicata.

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si înregistrata sub nr.595/COM/01.03.2005 creditoarea Fundatia „S.M.” a solicitat aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata fata de debitoarea S.C.A. S.A. înmatriculata la Registrul Comertului sub nr.J13/3587/1992.

Motivând cererea creditoarea învedereaza în esenta ca, are împotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila, izvorâta din sentinta civila nr. 8802/COM/30.12.2004, pronuntata de Tribunalul Constanta si pe care debitoarea nu a achitat-o mai mult de 30 zile de la scadenta.

La data de 07.03.2005 debitoarea S.C.Antrecon SA a formulat contestatie împotriva starii de insolventa la care face trimitere creditoarea reclamanta sustinând în esenta ca hotarârea judecatoreasca invocata drept izvor al creantei sale de catre creditoare, desi are caracter executoriu, nu este irevocabila, împotriva acesteia formulându-se apel.

Se mai arata ca, reclamanta creditoare Fundatia „S. M.”, cu rea credinta a solicitat deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 si nu a procedat la executarea silita pentru ca nu are o creanta certa si exigibila,hotarârea judecatoreasca nefiind definitiva, iar interesul creditoarei nelegitim.

Sustine debitoarea ca, nu se afla în stare de insolventa, întrucât a efectuat operatiuni comerciale prin intermediul bancii la care are deschis contul, având resurse financiare care sa acopere plata datoriei.

Prin sentinta civila nr.1115/COM/11.04.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia comerciala, s-a respins contestatia formulata de debitoarea S.C.A SA ca nefondata admitându-se cererea formulata de creditoarea Fundatia „S.M.”, cu consecinta dispunerii deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoare, iar în baza art.39 din Legea nr.64/1995 debitorul a fost obligat sa depuna la dosar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii actele si informatiile prevazute de art.33 al.1 din lege.

Prin aceeasi hotarâre, instanta a facut cunoscute debitorului persoana fizica sau administratorului/directorului sau reprezentantului legal al debitorului prevederile art..145 din Legea nr.64/1995 republicata, iar în temeiul art.76 al.1 din lege s-a fixat termen limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor asupra averii debitorului la data de 10.06.2005, iarctermenul de verificare a acestora si întocmire a tabelului preliminar a fost stabilit pentru 04.07.2005, urmând ca termenul de definitivare a tabelului creantelor sa fi fost sabilit pentru data de 01.08.2005.

Sedinta de întrunire a adunarii creditorilor s-a dispus a fi convocata la data de 08.08.2005 si conform art.44 din lege, instanta dispune prin aceeasi hotarâre asupra împrejurarii ca, deschiderea procedurii supenda orice termen de prescriptie a actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art.45 din lege, s-a stipulat asupra imposibilitatii adaugarii vreunei dobânzi, majorare sau penalitate de orice fel la creantele nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate, atragându-se atentia administratorului asupra disp.art.46 al.1 din lege – nulitatea înstrainarii – si asupra disp.art.50 al.1 referitoare la ridicarea dreptului de administrare debitorului.

În temeiul art.41 din lege prin hotarâre instanta a desemnat în calitate de administrator judiciar pe numitul P.G.S. dispunând asupra onorariului cuvenit si asupra obligatiilor referitoare la notificarea si îndeplinirea atributiilor ce-i revin conform legii.

Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta a retinut în esenta ca, în speta sunt aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 care prezuma ca, debitoarea este în insolventa din cauza încetarii platilor fata de creditorul care introduce cererea de declansare a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995.

Împotriva acestei hotarîri în termen a promovat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie,cu indicarea temeiurilor de drept prev. de art.304 pct.8,9,10 Cod pr.civila, precum si ale art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivare în esenta:

– gresit instanta de fond a stabilit ca actele depuse de debitoarea recurenta nu ar fi suficiente pentru dovedirea disponibilitatilor banesti ale societatii, acte din care rezulta ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.3 din Legea nr.64/1995, în sensul ca debitoarea nu se afla „într-o vadita incapacitate” de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile;

– instanta nu a examinat si nu a apreciat buna credinta a debitoarei în ceea ce priveste refuzul de a plati sumele solicitate de creditor, atât timp cât, debitoarea contesta plata veunei sumei de bani în favoarea creditoarei – incertitudine debit .

Prin întâmpinare, administratorul judiciar P.G.S. desemnat prin hotarârea recurata, solicita a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat apreciaza Curtea urmând a fi admis conform art.312 Cod pr.civila pentru urmatoarele considerente în esenta:

Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca, reclamanta-intimata Fundatia „S.M.” reclama existenta unei creante certe , lichide si exigibile fata de recurenta pârâta S.C.A. SA în cuantum de 4.194.793.515 lei constatata prin sentinta civila nr.8802/COM/30.12.2004 pronuntata de Tribunalul Constanta.

Prin hotarârea recurata s-a retinut de catre instanta de fond ca, fata de dispozitiile art.7208 Cod pr.civila hotarârea este executorie, iar exercitarea în termen a apelului nu suspenda de drept executarea, astfel încât Legea nr.64/1995 republicata reglementeaza o procedura speciala de executare colectiva si de acoperire a pasivului unui comerciant – debitor care se afla în stare de insolventa, astfel cum este definit în art.1 al.2 din lege.

În speta, debitoarea contesta creanta învederând în esenta ca, reclamanta creditoare cu rea credinta, ar fi procedat la deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, atât timp cât starea de insolventa nu este dovedita în speta nefiind aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995.

Procedând la examinarea sus mentionatelor sustineri, instanta se afla în situatia de a statua asupra notiunii de insolventa sau încetare de plati, atât timp cât în conceptia Legii nr.64/1995 republicata, încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata datoriilor în cauza.

Este cunoscut ca, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este un ansamblu de reguli, în majoritate de procedura, ce urmaresc – ca scop principal – plata pasivului debitorului comerciant aflat în încetare de plati, prin intermediul a doua mecanisme realizate sub controlul justitiei, reorganizarea societatii si activitatii debitorului ori, lichidarea unor bunuri din averea lui pâna la acoperirea pasivului sau falimentul, adica lichidarea întregii averi si transformarea ei în bani, în cazul în care reorganizarea nu este posibila.

Cele doua proceduri sunt independente desi contin unele reguli comune, incidenta legii reorganizarii judiciare si a falimentului fiind conditionata de întrunirea unor cerintele prealabile legate, pe de o parte de persoana debitorului, iar, pe de alta parte de natura creantei reclamate.

Cu alte cuvinte, reclamanta creditoare se afla în situatia de a proba faptul ca debitoarea recurenta i-ar datora suma pretinsa, cât si caracterul exigibil al creantei invocate, ca de altfel si starea de încetare de plati a debitorului, ce constituie fundamentul aplicarii legii si care trebuie dovedita pâna la momentul deschiderii procedurii.

Încetarea platilor sau insolventa comerciala poate fi definita ca acea stare a patrimoniului debitorului, care exprima neputinta acestuia de a plati datoriile comerciale scadente din cauza lipsei de lichiditati, insolventa deosebindu-se de insolvabilitate ce poate fi definita ca o stare de dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, în care valoarea elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active.

Este de retinut ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat, cu buna credinta, pe anumite exceptii pe care debitorul le opune creditorilor sai,nu constituie încetare de plati, fiind posibil ca debitorul sa aibe lichiditatile necesare platii datoriilor scadente, însa sa refuze aceste plati, deoarece considera ca în realitate nu datoreaza sumele de bani ce i se pretind.

În conceptia legii nr.64/1995 republicata, instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, care ramîne sa fie validata sau nu pe calea unei actiuni principale, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, ea netrebuind sa depinda de cauze accidentale sau pasagere, ci trebuind sa fie consecinta unui declin al creditorului debitor, cu caracter de durata, de o anumita stabilitate.

Probatoriul administrat în cauza, extrasele de cont depuse la dosar de debitor conduc instanta la concluzia ca, debitoarea nu se afla în starea de insolventa, din cauza încetarii platilor pentru care creditoarea intimata sa poata introduce o cerere împotriva sa si prin care sa se prezume asupra insolventei fata de faptul neplatii de cel putin 30 de zile a debitului reclamat ca fiind cert, lichid si exigibil, astfel cum se prevede în continutul art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata.

Pentru toate considerentele sus expuse, si vazând si disp.art.312 Cod pr.cviila, instanta admite recursul dispunând modificarea în tot a sentintei civile nr.115/COM/2005 pronuntata de judecatorul sindic în dosar nr.595/COM/2005, în sensul ca, admite contestatia formulata de debitoare si respinge cererea de deschidere a procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, împotriva debitoarei, ca nefondata.

Decizia civila nr.588/COM/12 iulie 2005

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere de deschidere a procedurii.Contestatie creanta.Stare insolventa.

Insolventa sau încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata, fiind evident ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat.

Instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, în conceptia Legii nr.64/1995 republicata.

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si înregistrata sub nr.595/COM/01.03.2005 creditoarea Fundatia „S.M.” a solicitat aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata fata de debitoarea S.C.A. S.A. înmatriculata la Registrul Comertului sub nr.J13/3587/1992.

Motivând cererea creditoarea învedereaza în esenta ca, are împotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila, izvorâta din sentinta civila nr. 8802/COM/30.12.2004, pronuntata de Tribunalul Constanta si pe care debitoarea nu a achitat-o mai mult de 30 zile de la scadenta.

La data de 07.03.2005 debitoarea S.C.Antrecon SA a formulat contestatie împotriva starii de insolventa la care face trimitere creditoarea reclamanta sustinând în esenta ca hotarârea judecatoreasca invocata drept izvor al creantei sale de catre creditoare, desi are caracter executoriu, nu este irevocabila, împotriva acesteia formulându-se apel.

Se mai arata ca, reclamanta creditoare Fundatia „S. M.”, cu rea credinta a solicitat deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 si nu a procedat la executarea silita pentru ca nu are o creanta certa si exigibila,hotarârea judecatoreasca nefiind definitiva, iar interesul creditoarei nelegitim.

Sustine debitoarea ca, nu se afla în stare de insolventa, întrucât a efectuat operatiuni comerciale prin intermediul bancii la care are deschis contul, având resurse financiare care sa acopere plata datoriei.

Prin sentinta civila nr.1115/COM/11.04.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia comerciala, s-a respins contestatia formulata de debitoarea S.C.A SA ca nefondata admitându-se cererea formulata de creditoarea Fundatia „S.M.”, cu consecinta dispunerii deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoare, iar în baza art.39 din Legea nr.64/1995 debitorul a fost obligat sa depuna la dosar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii actele si informatiile prevazute de art.33 al.1 din lege.

Prin aceeasi hotarâre, instanta a facut cunoscute debitorului persoana fizica sau administratorului/directorului sau reprezentantului legal al debitorului prevederile art..145 din Legea nr.64/1995 republicata, iar în temeiul art.76 al.1 din lege s-a fixat termen limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor asupra averii debitorului la data de 10.06.2005, iarctermenul de verificare a acestora si întocmire a tabelului preliminar a fost stabilit pentru 04.07.2005, urmând ca termenul de definitivare a tabelului creantelor sa fi fost sabilit pentru data de 01.08.2005.

Sedinta de întrunire a adunarii creditorilor s-a dispus a fi convocata la data de 08.08.2005 si conform art.44 din lege, instanta dispune prin aceeasi hotarâre asupra împrejurarii ca, deschiderea procedurii supenda orice termen de prescriptie a actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art.45 din lege, s-a stipulat asupra imposibilitatii adaugarii vreunei dobânzi, majorare sau penalitate de orice fel la creantele nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate, atragându-se atentia administratorului asupra disp.art.46 al.1 din lege – nulitatea înstrainarii – si asupra disp.art.50 al.1 referitoare la ridicarea dreptului de administrare debitorului.

În temeiul art.41 din lege prin hotarâre instanta a desemnat în calitate de administrator judiciar pe numitul P.G.S. dispunând asupra onorariului cuvenit si asupra obligatiilor referitoare la notificarea si îndeplinirea atributiilor ce-i revin conform legii.

Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta a retinut în esenta ca, în speta sunt aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 care prezuma ca, debitoarea este în insolventa din cauza încetarii platilor fata de creditorul care introduce cererea de declansare a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995.

Împotriva acestei hotarîri în termen a promovat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie,cu indicarea temeiurilor de drept prev. de art.304 pct.8,9,10 Cod pr.civila, precum si ale art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivare în esenta:

– gresit instanta de fond a stabilit ca actele depuse de debitoarea recurenta nu ar fi suficiente pentru dovedirea disponibilitatilor banesti ale societatii, acte din care rezulta ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.3 din Legea nr.64/1995, în sensul ca debitoarea nu se afla „într-o vadita incapacitate” de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile;

– instanta nu a examinat si nu a apreciat buna credinta a debitoarei în ceea ce priveste refuzul de a plati sumele solicitate de creditor, atât timp cât, debitoarea contesta plata veunei sumei de bani în favoarea creditoarei – incertitudine debit .

Prin întâmpinare, administratorul judiciar P.G.S. desemnat prin hotarârea recurata, solicita a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat apreciaza Curtea urmând a fi admis conform art.312 Cod pr.civila pentru urmatoarele considerente în esenta:

Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca, reclamanta-intimata Fundatia „S.M.” reclama existenta unei creante certe , lichide si exigibile fata de recurenta pârâta S.C.A. SA în cuantum de 4.194.793.515 lei constatata prin sentinta civila nr.8802/COM/30.12.2004 pronuntata de Tribunalul Constanta.

Prin hotarârea recurata s-a retinut de catre instanta de fond ca, fata de dispozitiile art.7208 Cod pr.civila hotarârea este executorie, iar exercitarea în termen a apelului nu suspenda de drept executarea, astfel încât Legea nr.64/1995 republicata reglementeaza o procedura speciala de executare colectiva si de acoperire a pasivului unui comerciant – debitor care se afla în stare de insolventa, astfel cum este definit în art.1 al.2 din lege.

În speta, debitoarea contesta creanta învederând în esenta ca, reclamanta creditoare cu rea credinta, ar fi procedat la deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, atât timp cât starea de insolventa nu este dovedita în speta nefiind aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995.

Procedând la examinarea sus mentionatelor sustineri, instanta se afla în situatia de a statua asupra notiunii de insolventa sau încetare de plati, atât timp cât în conceptia Legii nr.64/1995 republicata, încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata datoriilor în cauza.

Este cunoscut ca, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este un ansamblu de reguli, în majoritate de procedura, ce urmaresc – ca scop principal – plata pasivului debitorului comerciant aflat în încetare de plati, prin intermediul a doua mecanisme realizate sub controlul justitiei, reorganizarea societatii si activitatii debitorului ori, lichidarea unor bunuri din averea lui pâna la acoperirea pasivului sau falimentul, adica lichidarea întregii averi si transformarea ei în bani, în cazul în care reorganizarea nu este posibila.

Cele doua proceduri sunt independente desi contin unele reguli comune, incidenta legii reorganizarii judiciare si a falimentului fiind conditionata de întrunirea unor cerintele prealabile legate, pe de o parte de persoana debitorului, iar, pe de alta parte de natura creantei reclamate.

Cu alte cuvinte, reclamanta creditoare se afla în situatia de a proba faptul ca debitoarea recurenta i-ar datora suma pretinsa, cât si caracterul exigibil al creantei invocate, ca de altfel si starea de încetare de plati a debitorului, ce constituie fundamentul aplicarii legii si care trebuie dovedita pâna la momentul deschiderii procedurii.

Încetarea platilor sau insolventa comerciala poate fi definita ca acea stare a patrimoniului debitorului, care exprima neputinta acestuia de a plati datoriile comerciale scadente din cauza lipsei de lichiditati, insolventa deosebindu-se de insolvabilitate ce poate fi definita ca o stare de dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, în care valoarea elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active.

Este de retinut ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat, cu buna credinta, pe anumite exceptii pe care debitorul le opune creditorilor sai,nu constituie încetare de plati, fiind posibil ca debitorul sa aibe lichiditatile necesare platii datoriilor scadente, însa sa refuze aceste plati, deoarece considera ca în realitate nu datoreaza sumele de bani ce i se pretind.

În conceptia legii nr.64/1995 republicata, instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, care ramîne sa fie validata sau nu pe calea unei actiuni principale, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, ea netrebuind sa depinda de cauze accidentale sau pasagere, ci trebuind sa fie consecinta unui declin al creditorului debitor, cu caracter de durata, de o anumita stabilitate.

Probatoriul administrat în cauza, extrasele de cont depuse la dosar de debitor conduc instanta la concluzia ca, debitoarea nu se afla în starea de insolventa, din cauza încetarii platilor pentru care creditoarea intimata sa poata introduce o cerere împotriva sa si prin care sa se prezume asupra insolventei fata de faptul neplatii de cel putin 30 de zile a debitului reclamat ca fiind cert, lichid si exigibil, astfel cum se prevede în continutul art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata.

Pentru toate considerentele sus expuse, si vazând si disp.art.312 Cod pr.cviila, instanta admite recursul dispunând modificarea în tot a sentintei civile nr.115/COM/2005 pronuntata de judecatorul sindic în dosar nr.595/COM/2005, în sensul ca, admite contestatia formulata de debitoare si respinge cererea de deschidere a procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, împotriva debitoarei, ca nefondata.

Decizia civila nr.588/COM/12 iulie 2005

Tags: Reorganizare judiciara si faliment