Top

Arestare preventivă. Condiţii. Dovedirea stării de pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică, la care se referă art.148 alin.1 lit. f c.pr.pen. nu trebuie probat prin administrarea unor dovezi

ÎNCHEIERE:- ROŞ V.

Arestare preventivă. Condiţii. Dovedirea stării de pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică, la care se referă art.148 alin.1 lit. f c.pr.pen. nu trebuie probat prin administrarea unor dovezi, ci poate rezulta din împrejurărrile şi natura faptei, din elementele care caracterizează persoana inculpatului.

Prin Încheierea din data de 15.04.2008, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 928/113/2008, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Brăila, iar în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f c.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.G.cercetat fiind pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 197 alin.1-3 c.pen. şi art.211 alin.1, alin.21 lit.b c.pen. cu aplic. art.33 lit.a c.pen., pe o durată de 29 de zile.

S-a reţinut că inculpatul în datele de 21.o1.2008, 18.02.2008, 17.03.2008 şi 09.04.2008, a întreţinut prin ameninţare cu un cuţit, raporturi sexuale cu patru minore cu vîrste cuprinse între 12 şi 14 ani, a sustras suma de 3 lei şi un telefon mobil de la două părţi vătămate.

Ca temei al arestării preventive s-a reţinut incidenţa art. 148 alin.1 lit.f c.pr.pen., respective inculpatul a săvîrşit o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În speţă pentru faptele pentru care inculpatul este cercetat, pedeapsa prev. de lege este mai mare de 4 ani ( 10- 20 ani ) Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, s-au avut în vedre atît datele ce caracterizează persoana inculpatului dar şi cele rezultate din împrejurările în care faptele au fost comise.

Desigur, pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei .

În această apreciere instanţa a avut în vedere faptul că deşi elev ( avînd cursuri după- amiaza ), inculpatul, în intervalul orar 18-19 ( cînd trebuia să fie la cursuri ) a săvîrşit infracţiunile pentru care este cercetat.

Pericolul faptelor rezultă şi din modalitatea de comitere: inculpatul îşi urmărea vitimele, alegîndu-le din rîndul elevelo ( 12-14 ani ), iar cînd acestea intrau în lift, inculpatul recurgea la violenţă folosid cuţitul pentru ale determina să întreţină relaţii sexuale.

Toate aceste aspecte ce rezultă practice din însuşi pericolul social al faptei pentru care inculpatul este cercetat, denotă că lăsarea în libertate a inculpatului pe parcursul cercetărilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atît mai mult cu cît faptele inculpatului sînt de natură a crea în opinia publică şi în rîndul elevilor în special un sentiment de insecuritate.

Tags: