Top

Indemnizaţie. Magistrat pensionat anterior adoptării Legii nr. 142/1997.

Tip: Decizie
Nr./Dată: 527 (01.03.2006)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

Legea nr. 92/1992 republicată – art. 104 alin. 1

Constituţie – art. 15 alin. 2

Potrivit principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituţie, magistraţii pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997 nu pot beneficia de indemnizaţia prevăzută de art. 104 din acest act normativ.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă– complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 527 din 1 martie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 3193 din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea intentată de reclamantul B.I. împotriva pârâţilor Tribunalul Caraş-Severin şi Ministerul Justiţiei Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.

Recursul declarat de reclamant a fost motivat în drept cu prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 C . pr. civ. şi art. 3041 C. pr. civ., iar în fapt s-a susţinut, în esenţă, că pârâtul Tribunalul Caraş-Severin a procedat la ordonanţarea plăţii indemnizaţiei prin dispoziţia de plată nr. 435 din 27 octombrie 2005, întrucât prin adresa nr. 85040/16.09.2005 copârâtul Ministerul Justiţiei Bucureşti i-a adus la cunoştinţă că magistraţii pensionari sunt îndreptăţiţi să primească indemnizaţii de pensionare reprezentând echivalentul a cinci salarii de bază nete, situaţie în care recunoaşterea pretenţiilor formulate a fost în măsură să întrerupă cursul prescripţiei.

Ca atare, în mod greşit instanţa de fond a considerat prescris dreptul la acţiune, în speţă fiind incidente prevederile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.

În urma examinării cauzei prin prisma motivelor invocate în scris şi în limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. s-a constatat că recursul nu este fondat, întrucât susţinerile formulate nu se încadrează în cerinţele art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Prin acţiunea introductivă reclamantul a pretins ca pârâţii Tribunalul Caraş-Severin şi Ministerul Justiţiei Bucureşti să fie obligaţi în temeiul art. 1041 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 să îi plătească indemnizaţia de pensionare reprezentând echivalentul a 5 salarii nete apreciind că, deşi a fost pensionat anterior modificării actului normativ menţionat este îndreptăţit la acordarea acestor drepturi băneşti în raport de prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 89/1999.

Reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin Decizia nr. 151561 din 10 aprilie 1996, emisă de fostul Oficiu de Pensii de Stat Reşiţa, dată la care Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 nu reglementa dreptul dedus judecăţii.

Ulterior acest act normativ a fost modificat şi completat prin Legea nr. 142/1997, iar prevederile art. 103 alin. 5 au fost examinate de Curtea Constituţională, care prin decizia nr. 89/1999 a apreciat că sunt neconstituţionale în măsura în care nu asigură şi magistraţilor pensionaţi anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997 actualizarea pensiei în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.

În consecinţă, decizia invocată în sprijinul susţinerilor din acţiune nu este incidentă în speţă.

Indemnizaţia de pensionare a fost prevăzută prin modificările aduse ulterior Legii nr. 92/1992, însă dispoziţiile art. 104 care reglementează acordarea acestui drept nu stabilesc că şi magistraţii pensionari sunt îndreptăţiţi să primească echivalentul a 5 salarii de bază, situaţie în care, reţinându-se principiul neretroactivităţii legii civile, s-a apreciat – cu substituirea motivării instanţei de fond – ca nefondat recursul declarat în cauză.

Etichete: