Top

Drepturi băneşti

Prin acţiunea formulată se solicită de către reclamanta F.R., în contradictoriu cu pârâta S.C.”P.”S.A. – MEMBRU OMV GRUP – Dep. E&P – Dir. Managementul Materialelor – P.L. „HUB D.” – plata drepturilor salariale restante, neacordate conform CCM negociate cu patronatul şi sindicatul valabile 1997-2007 precum şi plata de daune – reprezentând beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a drepturilor după cum urmează : pentru perioada 2005, 2006, 2007 –

Potrivit art.50/2007 „angajatorul trebuia să-i plătească pentru o vechime de peste 10 ani, o indemnizaţie minimă de concediere de 5 salarii medii nete”, ori suma primită urmare a concedierii în sumă de 22630 lei nu este concludentă.

Potrivit art.137 din CCM/ramură trebuia să primească un „premiu anual pentru stimularea salariaţilor din fondul de premiere constituit, de până la 10% din fondul de salarii plătit” ;

Potrivit art.139 CCM, trebuia să beneficieze de cota de participare la profitul anual în condiţiile stabilite prin negociere între părţile contractante ;

Potrivit art.168 CCM/1997 – în luna octombrie trebuia să primească ajutorul pentru aprovizionarea toamnă – iarnă, respectiv un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe P. – sumă ce trebuia inclusă în salariu după un mod de calcul ce urma să facă obiectul unui act adiţional la CCM iniţial ;

Potrivit art.168 CCM, începând cu anul 1997 şi continuând cu ultimii trei ani de la disponibilizare 2004, 2005, 2006 – „ în situaţia trecerii la o formă de privatizare, salariaţii parte în contract vor beneficia de un număr de acţiuni negociate de F.S.L.I. şi P. acordate gratuit şi de participare directă la privatizare ;

Potrivit art.167 CCM – „ începând cu 01.06.1997 trebuia să primească un ajutor material, respectiv contravaloarea a 4000 mc gaze naturale anual, sumă ce se va include în salariu după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adiţional la CCM”.

Susţine reclamanta că sumele menţionate nu s-au acordat.

În ceea ce priveşte salariul de bază minim, în cazul, societăţii acesta a fost potrivit dispoziţiilor art.128 din toate CCM – de minim 1,76 ori mai mare decât cel minim pe economie indexat şi comunicat prin scrisori fiecărui punct de lucru.

În concluzie se solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor solicitate corectate cu coeficientul de inflaţie pentru perioada arătată.

În dovedirea acţiunii la dosar s-au depus decizia de concediere, extrase CCM/P./ramură incidente pentru perioada dedusă judecăţii, extras CM, copie B.I..

Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune raportat la dispoziţiile art.283 lit. e Codul muncii, excepţia lipsei calităţii procesuale active raportat la cererea privind plata sumelor cu titlu de premii, excepţia prematurităţii capătului de cerere privind plata cotei de profit întrucât părţile care au încheiat CCM nu au negociat modalitatea concretă de acordare a acestora sume fiecărui salariat.

Pe fond se solicită respingerea acţiunii întrucât drepturile privind cota gaze, aprovizionarea toamnă – iarnă au fost incluse în salarii începând cu 1997.

În ceea ce priveşte acordarea unui număr de acţiuni gratuite în cadrul procesului de privatizare, intimata arată că această procedură este în curs de desfăşurare, reclamanta primind prin dispoziţia nr.32770/26.10.2010 emisă de Depozitarul Central S.A. un număr de acţiuni 100 gratuite.

În dovedirea acţiunii la dosar s-au depus acte.

Acţiunea s-a depus în termen, motivată, legal scutită de plata taxei de timbru.

Instanţa având în vedere dispoziţiile art.137 Cod procedură civilă urmează să soluţioneze excepţiile invocate :

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei acţiunii, instanţa urmează să o respingă întrucât în speţă drepturile solicitate reprezintă venituri salariale fapt ce atrage incidenţa dispoziţiilor art.283 litera e – care se referă la termenul de prescripţie de 3 ani, împrejurare în care excepţia prescripţiei cu referire la art.283 lit. e va fi respinsă.

Instanţa în condiţii de procedură completă a pus în discuţie excepţia prescripţiei având în vedere dispoziţiile art.283 lit. e Codul muncii pentru anul 2005, urmând a fi admisă, raportat la data promovării acţiunii şi în consecinţă se va respinge acţiunea pentru drepturile solicitate pentru anul 2005.

În ceea ce priveşte, excepţiile prematurităţii şi lipsei calităţii procesuale active, instanţa va respinge excepţia prematurităţii, întrucât aceasta este practic o apărare de fond, urmând ca instanţa să o respingă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa o va respinge întrucât reclamanta are un interes legitim în promovarea acţiunii.

În ce priveşte fondul cauzei se reţin următoarele aspecte :

Reclamanta a avut calitatea de salariat la societatea pârâtă până la data concedierii când prin decizia nr.386/10.01.2007 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în condiţiile art.65, 66 CCM., reclamanta primind un pachet compensatoriu în sumă de 22630 RON (fila 11 dosar).

1. În ce priveşte cuantumul indemnizaţiei de concediere prevăzută de art.50 CCM/ramură, instanţa reţine că, reclamanta în mod greşit susţine că suma acordată cu titlu de indemnizaţie de concediere trebuia cumulată cu sumele prevăzute de la art.50, respectiv un număr de salarii funcţie de vechimea fiecărui salariat.

Plăţile compensatorii au un singur izvor, respectiv CCM/unitate/ramură pentru a cărei aplicare s-a adoptat Planul social împreună cu amendamentele la acesta şi potrivit căruia voinţa comună a părţilor a fost aceea de a modifica art.50 din CCM, în sensul instituirii unor condiţii mai avantajoase de concediere şi nu de a crea drepturi cumulative la plata unor sume de bani cu acelaşi titlu, respectiv „indemnizaţie de concediere”.

Apreciază instanţa că atât planul social cât şi amendamentul din 13.09.2006 – reprezintă acte de completare, modificări ale CCM, dispoziţiile acestora fiind obligatorii pentru părţi, acestea neînţelegând să cumuleze cele două sume.

Raţionamentul modificării CCM a fost acela ca prevederile art.50 alin.1 CCM – prevedea un cuantum al acesteia mai mic decât cel prevăzut de O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor al căror contracte vor fi desfăcute urmare a concedierilor colective.

2. În ce priveşte dreptul reclamantei la fondul de premiere, se reţin următoarele :

Potrivit dispoziţiilor CCM la nivelul fiecărei structuri teritoriale se va constitui un fond de premiere de 3,5% aplicat asupra fondului de salarii….fond care se distribuie numai pentru stimularea angajaţilor cu performanţe apreciabile.

Instanţa constată că aceasta nu constituie o obligaţie a angajatorului faţă de fiecare salariat ci o obligaţie generală de a pune la dispoziţie o anumită sumă din care urmează să fie premiaţi anumiţi salariaţi care îndeplinesc anumite criterii de performanţă, urmând ca aceştia să fie nominalizaţi de unitate, condiţii pe care reclamanta nu le-a dovedit în cauză.

De asemenea, sumele constituite ca fond de premiere se distribuie „numai pentru stimularea angajaţilor cu performanţe apreciabile”.

Se apreciază de instanţă că cererea trebuie respinsă având în vedere considerentele expuse.

În ce priveşte cererea pentru acordarea unei cote din profitul anual, instanţa urmează să respingă cererea din următoarele considerente :

O condiţie a acordării acestui drept potrivit art.137, art.139 CCM o reprezintă negocierea care trebuie realizată anterior realizării dreptului – constituirii fondului, stabilirii condiţiilor de acordare.

Se apreciază de instanţă că este vorba mai mult de o vocaţie a salariaţilor care trebuie analizată nu numai prin prisma dispoziţiilor contractului CCM, ci şi a legilor în vigoare care reglementează regimul juridic al profitului.

Astfel potrivit dispoziţiilor Legii nr.31/1990 cu modificările ulterioare privind societăţile comerciale, vocaţia salariaţilor de a primi o cotă parte din profitul unei societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost înlăturată întrucât se aducea atingere regimului juridic al proprietăţii private, singurul organ îndreptăţit să decidă în acest sens fiind A.G.A., hotărâre care la dosar nu există.

În ceea ce priveşte aprovizionarea toamnă – iarnă consacrat de dispoziţiile art.176 CCM se reţine că : „…pentru aprovizionare toamnă – iarnă salariaţii vor primi anual o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, textul fiind preluat şi în CCM/unitate şi în cele ulterioare”.

Instanţa va înlătura susţinerile pârâtei potrivit cărora această suplimentare a fost inclusă în salariu întrucât unitatea nu a făcut dovada potrivit dispoziţiilor art.287 Codul muncii care prevede „sarcina probei”.

În ce priveşte acordarea unui număr de acţiuni gratuite în cadrul trecerii la o formă de privatizare, se reţine faptul că unitatea şi-a îndeplinit această obligaţie prevăzută de art.168 alin.6 CCM conform actelor depuse la dosar, reclamanta primind un număr de 100 acţiuni gratuite potrivit dispoziţiei nr.32770/2010 emisă de Depozitarul Central – prin care s-a operat transferul de proprietate.

În ce priveşte plata daunelor solicitate, instanţa urmează să respingă cererea întrucât reclamanta nu a făcut dovada suportării unui prejudiciu nedovedind condiţiile existenţei acestuia.

Faţă de considerentele expuse, instanţa având în vedere dispoziţiile Legii nr.130/1996, art.50, art.128, art.139, art.168, art.167 contractul colectiv de muncă/P., art.40, art.270, art.281-287 Codul muncii, urmează să admită în parte acţiunea, raportat la perioada lucrată de către reclamantă.

Etichete: