Top

Finalizare procedură de vânzare-cumpărare spaţii comerciale conform Lg.550/2002. Condiţii. Calitate procesuală pasivă.

Prin acţiunea în contencios administrativ introdusă la Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A.F.G.M., P.F. L.L., SC „S.M.”SRL Botoşani, A.F S., A.F. O., SC „B.” SRL Botoşani, A.F. B.A., SC „D” SRL Botoşani, SC „C”SRL Botoşani, A.F. P.S., SC „P.D” SRL Botoşani, SC „S” SRL Botoşani, în contradictoriu cu C.L. Botoşani, Municipiul Botoşani – prin primar, SC „L” SA Botoşani şi Primarul municipiului Botoşani, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii:

– la definitivarea procedurii prealabile şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a spaţiilor comerciale şi de prestări servicii menţionate în anexa la prezenta acţiune, prin negociere directă, în condiţiile menţionate prin art. 1 al. 2 din legea nr. 550/2002.

– la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data îndeplinirii obligaţiei, anterior menţionate.

– la plata unor penalităţi de întârziere de 50 lei pe zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii şi până la îndeplinirea obligaţiei de a face.

– la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii în contencios administrativ, reclamantele au arătat că au calitatea de chiriaşi, pentru spaţiile comerciale prevăzute în anexa la acţiune, că au depus în termen legal cererile de cumpărare a acestora în temeiul Legii nr. 550/2002 şi că deşi procedura de vânzarea a fost demarată, fiind întocmit raportul de evaluare a spaţiilor, vânzarea a fost oprită în mod nejustificat.

Au mai arătat reclamantele că au solicitat în scris Primăriei Botoşani să procedeze la rezolvarea cererilor de cumpărare a spaţiilor închiriate, însă aceasta le-a comunicat că procedura a fost suspendată, deoarece în zona spaţiilor comerciale există mai multe cereri de retrocedare formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Au apreciat reclamantele că acest răspuns nu poate constitui o justificare a refuzului de a vinde aceste spaţii, atâta timp cât nu se indică în mod exact care spaţiu este revendicat, de către cine anume şi în ce fază se află procedura la legea nr. 10/2001.

Pârâţii Municipiul Botoşani – prin primar şi C.L. Botoşani – prin întâmpinare au invocat excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Botoşani şi a Municipiului Botoşani, justificat de faptul că disp. art. 4 lit. a din Legea nr. 550/2002 indică în calitate de vânzător doar pe Consiliul Local.

Pe fond, pârâţii au invocat disp. art. 24 al. 1 din Legea nr. 550/2002 şi au solicitat respingerea acţiunii deoarece în zona spaţiilor comerciale solicitate a fi vândute sunt cereri de retrocedare formulate în baza Legii nr. 10/2001, aflându-se în imposibilitatea de a identifica cu exactitate imobilele respective.

Pârâta, SC „L” SA Botoşani, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, justificat de faptul că Legea nr. 550/2002 nu instituie obligaţii pentru administratorul acestor spaţii, calitate pe care o deţine în prezent.

La cererea reclamanţilor, Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 21 mai 2007 a introdus în cauză Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi prestări servicii a municipiului Botoşani, precum şi evaluatorul, respectiv SC „S” SRL Bacău, având în vedere disp. art. 10 şi 8 al. 3 din legea nr. 550/2002.

Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 984 din 30.08.2007 a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamante, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Botoşani şi a Primarului municipiului Botoşani, a admis excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei SC „L” SA Botoşani, faţă de care a respins acţiunea ca inadmisibilă şi a obligat pe ceilalţi pârâţi să finalizeze procedura de vânzare a spaţiilor comerciale şi de prestări de servicii enumerate prin anexa cererii de chemare în judecată şi să încheie contractul de vânzare cumpărare pentru aceste spaţii potrivit Legii nr. 550/2002.

Totodată, prima instanţă a obligat pârâtul Municipiul Botoşani să plătească reclamantelor penalităţi de întârziere de câte 50 lei pe zi de întârziere, pentru fiecare reclamant, începând de la data rămânerii irevocabile a acestei sentinţe şi până la data îndeplinirii efective a obligaţiei anterior menţionate.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere din acţiune cu privire la plata de daune cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Botoşani şi a Primarului municipiului Botoşani nu pot fi admise, atâta timp cât potrivit art. 6 din Legea nr. 550/2002 în vederea îndeplinirii procedurii de vânzare a spaţiilor comerciale care cad sub incidenţa acestei legi, în fiecare municipiu se constituie o comisie de vânzare prin dispoziţia primarului, care în acest caz este şi preşedintele acesteia.

Mai mult decât atât, această comisie de vânzare constituită la nivelul primăriei are o serie de atribuţii stabilite prin art. 7 din lege pe parcursul întregii proceduri şi doar la finalul acesteia, după întocmirea procesului verbal prevăzut de art. 9 din lege, urmează a fi înaintată documentaţia către consiliul local, în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

În ceea ce priveşte însă pe pârâta SC „L” SA Botoşani, care are calitatea de administrator al imobilelor, prima instanţă a reţinut că nu are calitate procesuală pasivă deoarece prin Legea nr. 550/2002 nu s-au stabilit nici un fel de atribuţii ale acesteia în cadrul procedurii de vânzare, motiv pentru care acţiunea promovată de reclamanţi este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamantele folosesc imobilele arătate în anexa cererii introductive în baza unor contracte de închiriere şi că în temeiul art. 16 din Legea nr. 550/2002 au dreptul să solicite cumpărarea lor prin metoda negocierii directe şi că deşi procedura de vânzare a fost declanşată, în mod nejustificat Primăria Botoşani a dispus suspendarea procedurii în conformitate cu art. 24 al. 1 din Legea nr. 550/2002 deoarece în cauză nu s-a făcut dovada revendicării în temeiul Legii nr. 10/2001 a vreunui spaţiu comercial pentru care s-a declanşat procedura vânzării în temeiul Legii nr. 550/2002.

Cu privire la cererea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor la plata unor daune cominatorii, prima instanţă în temeiul art. 18 şi 24 din Legea nr. 554/2002 a respins această cerere şi a obligat pe pârâtul Municipiul Botoşani la plata unor penalităţi de întârziere de câte 50 lei pe zi pentru fiecare reclamant începând cu data rămânerii irevocabile a sentinţei şi până la data îndeplinirii efective a obligaţiei.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Primarul municipiului Botoşani, Municipiul Botoşani şi C.L.Botoşani, arătând că hotărârea este nelegală, pentru motivul că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cât şi dispoziţiile Legii nr. 550/2002 interzic vânzarea imobilelor solicitate în baza Legii nr. 10/2001, atunci când în cauză s-au formulat cereri de retrocedare a respectivelor imobile.

Un al doilea motiv de recurs a vizat reiterarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului Botoşani şi a Municipiului Botoşani, motivat de faptul că Legea nr. 550/2002 defineşte noţiunea de vânzător pe consiliul judeţean, consiliul local al comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti sau regia autonomă de interes local care are în administrare, respectiv în patrimoniu, spaţii comerciale sau de prestări servicii – în speţă C.L.Botoşani.

Ulterior, recurentele prin precizările sub nr. 23999 din 30.10.2007 au arătat că sunt de acord cu vânzarea spaţiilor comerciale în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 550/2002, cu excepţia a patru spaţii ce fac parte din proiectul Phare – 2004-2006 ce vizează Reabilitarea Centrului Istoric şi a Zonei Pietonale a Municipiului Botoşani şi anume: cel din str. 1 Decembrie nr. 34, solicitat de AF S; cel din str. 1 Decembrie nr. 6 solicitat de AF O, cel din Piaţa 1 Decembrie nr. 3 solicitat de SC „D” SRL şi cel situat în Piaţa 1 Decembrie nr. 34, solicitat de SC „P.D” SRL .

Au motivat recurentele refuzul de a proceda la vânzarea spaţiilor comerciale deţinute în chirie de către reclamante, a celor patru spaţii enumerate mai sus, deoarece aceste spaţii fac parte din domeniul public al municipiului Botoşani, situaţie în care acestea nu pot fi vândute deoarece nu fac parte din proprietatea privată a statului, aflată în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale.

Recursul formulat, a cărui motivare face trimitere la prevederile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă a fost apreciat nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenţii nu au făcut dovada că pentru cele patru spaţii comerciale situate în mun. Botoşani şi anume cel din str. 1 Decembrie nr. 34 deţinut în chirie de AF S.; cel din str. 1 Decembrie nr. 6 deţinut în chirie de AF O, cel din Piaţa 1 Decembrie nr. 3 deţinut în chirie de SC „D” SRL şi cel situat în Piaţa 1 Decembrie nr. 34, deţinut în chirie de SC „P.D”SRL s-au formulat cereri de retrocedare a imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că invocarea dispoziţiei legale potrivit căreia este interzisă vânzarea acestora conform Legii nr. 550/2002 nu are suport legal.

Curtea nu a primit nici motivul de recurs potrivit căruia Primarul municipiului Botoşani şi Municipiul Botoşani nu au calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 550/2002, în vederea îndeplinirii procedurii de vânzare a spaţiilor comerciale care cad sub incidenţa acestei legi, în fiecare municipiu se constituie o comisie de vânzare prin dispoziţia primarului, care în acest caz este şi preşedintele acesteia.

Mai mult decât atât, această comisie de vânzare constituită la nivelul primăriei are o serie de atribuţii stabilite prin art. 7 din lege pe parcursul întregii proceduri şi doar la finalul acesteia, după întocmirea procesului – verbal prevăzut de art. 9 din lege, urmează a fi înaintată documentaţia către Consiliul Local în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

Aşa fiind, în mod legal prima instanţă a reţinut că în cauză poate fi chemat în judecată pentru îndeplinirea procedurii de vânzare prevăzută de Legea nr. 550/2002, şi toate celelalte autorităţi locale care au atribuţii stabilite expres de această lege, pe parcursul întregii proceduri şi până la finalizarea acesteia în modalitatea încheierii contractelor de vânzare cumpărare.

Nici ultimul motiv de recurs invocat de recurenţi cum că cele 4 spaţii comerciale nu pot fi vândute în temeiul Legii nr. 550/2002 deoarece aceste spaţii fac parte din domeniul public al municipiului Botoşani nu a fost primit şi acesta motivat de faptul că recurenţii nu au făcut dovada că prin hotărâre consiliul local a dispus trecerea în proprietatea publică a municipiului ( ca act pregătitor) iar Guvernul prin hotărâre de guvern a aprobat domeniul public cu indicarea spaţiilor în discuţie.

În lipsa acestor documente oficiale, însăşi recurentul Municipiul Botoşani a emis hotărârea nr. 288 din 28.11.2002 iar C.L. Botoşani prin hotărârea nr. 17 din 27.01.2005 a completat lista spaţiilor comerciale ce pot fi vândute în condiţiile Legii nr. 550/2002, liste în care sunt evidenţiate şi cele patru spaţii comerciale în discuţie.

De altfel, inventarul bunurilor care aparţine domeniului public al Municipiului Botoşani a fost aprobat prin HG nr. 972/2002 publicată în M.O. nr. 692 bis din 20.09.2002, printre aceste bunuri neregăsindu-se spaţiile ce recurenţii au invocat că fac parte din domeniul public.

În acest context, sentinţa pronunţată de prima instanţă fiind temeinică şi legală şi cum nici din oficiu nu s-au constatat motive care să ducă la casarea sentinţei recurate, curtea în baza art. 304 pct. 9 şi art. 3041 raportat la art. 3123(1) cod proc. civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Botoşani, Municipiul Botoşani şi C.L.Botoşani.

Critica adusă de recurenţi cu privire la obligarea pârâtului Municipiul Botoşani la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 50 lei pe zi, pentru fiecare reclamant, nu a fost primită, motivat de faptul că potrivit art. 18 al. 5 din Legea nr. 554/2002 în această fază de desfăşurare a procedurii în baza Lg. nr. 550/2002, legiuitorul a prevăzut acest lucru.

Instanţa a respins cererea formulată de reclamantele intimate de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, deoarece în timpul soluţionării recursului, recurenţii au fost de acord cu vânzarea spaţiilor comerciale, conform precizărilor din 30.10.2007, iar pe de altă parte potrivit art. 10 din Legea nr. 550/2002, în această fază de desfăşurare a procedurii de vânzare legiuitorul a prevăzut că nu-i este imputabilă recurenţilor neîncheierea contractelor de vânzare cumpărare.

Etichete: