Top

Angajarea răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere. Excepţia autorităţii de lucru judecat. Condiţii.

Conform art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, în caz de pluralitate, răspunderea este solidară şi analiza întrunirii condiţiilor angajării răspunderii patrimoniale se face în mod unitar, caracterul concursual şi colectiv al procedurii insolvenţei nefiind de natură să restrângă drepturile individuale ale creditorilor care urmăresc recuperarea propriilor creanţe.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 8661 din 23 octombrie 20091, creditorul S.C. „A.I.” INC prin S.C. „C” S.R.L. Bucureşti a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr..64/1995 împotriva debitoarei S.C. „E” S.R.L., aceasta datorându-i suma de 69.887 DEM.

Prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2001, judecătorul sindic a admis cererea şi a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar S.C. „I” S.R.L. Suceava.

Prin cererea din 19 octombrie 2004, creditorul M.E.F. – D.G.F.P. Suceava a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâţilor P.D., P.I. şi H.L.G., în calitate de foşti administratori ai debitoarei S.C. „E” S.R.L. şi obligarea acestora la plata sumei de 1.541.099.403 ROL, în temeiul art. 124 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 64/1995 (art. 138 alin. 1 lit. c şi d din Legea 85/2006).

Prin sentinţa nr. 624 din 20.11.2007, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii fostului administrator P.D. pentru autoritate de lucru judecat arătând că Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr. 113/13 martie 2007, a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea B.R.D. – Sucursala Suceava în contradictoriu cu pârâtul P.D., cerere care se întemeiază, în drept, pe dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 din legea nr. 85/2006), iar în expunerea motivelor de fapt se rezumă, practic, cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Suceava.

Prima cerere a fost respinsă, cu motivarea că în speţă, din actele dosarului şi rapoartele depuse de administratorul/lichidatorul judiciar, nu sunt incidente dispoziţiile art. 124 lit. c şi d din Legea nr. 64/1995 (art. 138 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 85/2006).

Ca urmare, în virtutea caracterului colectiv al procedurii insolvenţei, reţinând că cererea de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator, pârâtul P.D., a fost soluţionată în cadrul procedurii, prin sentinţa nr. 113/13 martie 2007, rămasă irevocabilă, în cauză, în raport de dispoziţiile art. 1201 Cod civil, judecătorul sindic a considerat dată autoritatea de lucru judecat cu privire la cazurile analizate în această hotărâre, respectiv art. 124 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 64/1995 (art. 138 alin.1 lit. c şi d din Legea nr. 85/2006).

În ce priveşte acţiunea formulată împotriva pârâţilor H.L. şi P.I., aceasta a fost respinsă ca nefondată reţinându-se că foştii administratori au depus eforturi pentru plata datoriilor restante, prin împrumuturi contractate de la persoane fizice şi restituirea celor cinci camioane ce făceau obiectul contractului de leasing încheiat cu S.C. „A” S.R.L.

Referitor la greşelile din contabilitate invocate de creditoarea D.G.F.P. Suceava, judecătorul sindic a constatat în baza rapoartelor depuse în cauză de lichidatorul judiciar, că acestea nu au cauzat starea de insolvenţă a debitoarei, aceasta datorându-se imposibilităţii recuperării creanţelor avute împotriva societăţilor G. M. şi E. F., intrate în faliment.

În consecinţă, constatând că lichidatorul judiciar E. SPRL Suceava, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei S.C. „E” S.R.L. Dumbrăveni, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei, pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare şi că nu s-au formulat obiecţiuni la raportul final, judecătorul sindic a închis procedura insolvenţei faţă de debitoare şi a dispus celelalte măsuri prevăzute de lege.

Împotriva sentinţei a declarat recurs D.G.F.P. Suceava, arătând că în mod greşit s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în condiţiile în care cererea soluţionată anterior a fost formulată de o altă parte în proces, caracterul concursual şi colectiv al procedurii nefiind de natură să restrângă drepturile individuale ale creditorilor care urmăresc să-şi recupereze propriile creanţe. Se arată de asemenea că în speţă sunt date condiţiile antrenării răspunderii, întrucât nu s-au respectat obligaţiile cu privire la ţinerea contabilităţii, nu s-au achitat impozitele şi taxele şi că nu s-au făcut verificări în legătură cu bunurile care figurează în evidenţele Primăriei Dumbrăveni.

Prin întâmpinare, intimatul P.D. a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că indiferent de creditorul care formulează cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, nu se pune problema recuperării prejudiciului înregistrat de un creditor anume, iar sumele obţinute prin aplicarea dispoziţiilor legale nu se plătesc creditorului reclamant, ci se varsă în contul de lichidare al debitoarei, după care se vor distribui de către practicianul în insolvenţă, prin planul de distribuire în ordinea stabilită de lege, respectiv de executorul judecătoresc, în aplicarea art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, depunând practică judiciară în acest sens. În fine, intimatul arată că în prezent debitoarea S.C. „E” S.R.L. apare ca fiind radiată din registrul Comerţului Suceava, menţiune datând din 24.08.2004.

Recursul a fost apreciat întemeiat şi admis pentru următoarele considerentele:

Acţiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului reglementată de art. 124 din Legea nr. 64/1995 şi preluată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este apreciată unanim în literatura de specialitate ca fiind o acţiune în răspundere civilă contractuală sau delictuală, condiţiile răspunderii şi probele admisibile fiind cele prevăzute de Codul de procedură civilă.

Natura juridică a unei acţiuni civile în răspundere atrage evident aplicabilitatea tuturor instituţiilor compatibile, inclusiv cea a autorităţii de lucru judecat, astfel încât, dispoziţiile art. 1201 Cod civil potrivit cărora: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate” nu pot fi aplicate trunchiat.

Ca urmare, considerând incidentă această instituţie de drept, deşi lipsa identităţii de părţi este în afara oricărei discuţii, judecătorul sindic a soluţionat cauza pe o excepţie care nu aste dată în speţă, ceea ce conduce la casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc. civilă.

În acest context, având în vedere şi dispoziţiile art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, conform cărora, în caz de pluralitate, răspunderea este solidară, Curtea a considerat că analiza întrunirii condiţiilor de angajare a răspunderii patrimoniale trebuie să se facă în mod unitar, aşa încât va casa în totalitate sentinţa recurată, cu ocazia rejudecării urmând a se avea în vedere şi celelalte critici formulate prin cererea de recurs.

În ce priveşte apărarea intimatului cu privire la inadmisibilitatea unei noi cereri de atragere a răspunderii, Curtea s-a limitat la a observa că jurisprudenţa depusă în susţinerea acestei poziţii nu se raportează la autoritatea de lucru judecat, iar mai mult, în speţa de faţă, noua cerere privea şi alte persoane cu privire la care nu fuseseră făcute verificări.

În fine, referitor la apărarea potrivit căreia societatea debitoare este deja radiată, Curtea a observat că sentinţa nr. 3 din 19.01.2004 în baza căreia a fost radiată societatea, a fost casată prin decizia nr. 137 din13.05.2004 a Curţii de Apel Suceava, existenţa acestei menţiuni în Registrul Comerţului Suceava fiind consecinţa unei comunicări necorespunzătoare între instanţele de judecată şi Oficiul Judeţean al Registrului Comerţului, această inadvertenţă putând fi corectată printr-o simplă cerere însoţită de decizia de casare.

Etichete: