Top

Despăgubiri

SENTINTA CIVILĂ NR. 1808/ 08.07.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta SC A. SA, prin sucursală a chemat în judecată pe pârâtul G. C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat acesta să-i plătească suma de 2115,36 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi dobânda legală în materie comercială.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în data de 08.01.2007, pe raza satului T, jud. N, a avut loc un eveniment rutier, în care au fost implicate auto cu nr. xx-07-xxx, proprietatea SC T. C. SRL, asigurat CASCO la societatea reclamantă, şi pietonul G. C.

Potrivit adresei nr. _____ a Postului de Poliţie B., vinovat a fost găsit G. C., cauzele accidentului fiind circularea necorespunzătoare pe carosabil sub influenţa alcoolului.

A mai arătat reclamanta că a acordat asiguratului suma de 2115,36 de lei, cu titlu de despăgubiri, urmând să se subroge în drepturile acestuia, în virtutea prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995.

S-a mai precizat că s-a solicitat pârâtului plata sumei menţionate, însă acesta nu s-a conformat.

În dovedirea cererii, s-au ataşat înscrisuri ( filele 4-17 ).

În drept, reclamanta a invocat art. 22, 41, 49, 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi art. 998-999, 1084, 1106 C. civ.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 180,22 lei, taxă judiciară de timbru ( fila 31 ) şi timbru judiciar în valoare de 3 lei ( fila 31 ).

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deşi a fost citat cu atare menţiune.

Instanţa a dispus, din oficiu, ataşarea dosarului de urmărire penală nr. 123/P/2007, al Parchetului de pe lângă Judecătorie ( în continuare d.u.p. ).

În cadrul cuvântului la fond, avocatul reclamantei a solicitat restituirea taxei de timbru, motivat de faptul că aceasta nu trebuia plătită, în raport de existenţa dosarului penal nr. 123/P/2007 şi al prevederilor art. art. 17 lit. o din Legea nr. 146/1997.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în seara zilei de 08.01.2007, pe DN 15 C, pe raza satului T., com. B., a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicaţi autoturismul, înmatriculat sub nr. —–, aflat în proprietatea SC T. C. SRL ( după cum reiese din copia certificatului de înmatriculare nr. xxxxxxxx ), condus de Z. M., şi pietonul G. C., în urma căruia a rezultat avarierea autovehiculului, aspecte probat prin Rezoluţia de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de Z. M., din 31.01.2010, a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. N. coroborată cu planşele foto din d.u.p. ataşat şi autorizaţia de reparaţii seria AU nr. 132350, eliberată de Poliţia B. ( fila 8 ).

În temeiul contractului de asigurare pentru avarii şi furt a autovehiculului, înmatriculat sub nr.——, probat cu poliţa nr. 4872270/15.11.2006 ( valabilă de la 16.11.2006, până la 15.11.2007 ) – încheiat de SC T.C.SRL cu SC A. SA ( fila 6 ), reclamanta a achitat persoanei păgubite ( service-ului auto care a efectuat reparaţiile -) suma de 13098,11 lei – sumă reprezentând contravaloarea mai multor facturi, printre care şi factura fiscală seria SV ____ nr. xxxxxxxxx/12.02.2007 ( fila 11 ), aşa cum rezultă din ordinul de plată nr. 462 din 13.03.2007 ( fila 12 ).

În drept, pentru angajarea răspunderii civile a pârâtului, este necesară întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 998-999 C.civ., respectiv: existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum si a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

În speţă, din planşele foto aflate în d.u.p. 123/P/2007 ( filele 6-13 ), adresa nr. 443302/12.01.2007 a Postului de Poliţie B. ( filele 4-5 ), care se coroborează cu autorizaţia seria AU nr. 132350, eliberată de Poliţia B., la data producerii accidentului ( fila 8 ), din factura fiscală seria SV ____ nr. xxxxxxxxx/12.02.2007 emisă de Service ( fila 11 ), precum şi din fişa de daune auto ( fila 7 ) rezultă existenţa prejudiciului produs reclamantei. Potrivit înscrisurilor evocate, acesta însumează un total de 2115,36 lei, materializând reparaţiile efectuate la oglindă retrovizoare stânga ( distrusă ), portieră şi geam stânga faţă.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii delictuale, constă în avarierea autovehiculului înmatriculat sub nr. ——– aflat în proprietatea SC T.C. SRL ( după cum reiese din copia certificatului de înmatriculare nr. xxxxxxxxxxxx ).

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs asiguratului reclamantei este dovedită prin coroborarea înscrisurilor anterior menţionate.

În ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei pârâtului, instanţa apreciază că aceasta îmbracă forma imprudenţei ( culpei cu prevedere ), în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C. pen. , în sensul că pârâtul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. Astfel, din cuprinsul Rezoluţiei de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de Z. M., din 31.01.2010, a Parchetului de pe lângă Judecătorie, rezultă că, în momentul în care conducătorul auto a observat pe partea carosabilă un pieton ce se deplasa din sens opus, clătinându-se, respectiv pe pârât, a redus viteza şi a virat dreapta, însă l-a acroşat cu oglinda pe pieton, acesta căzând pe asfalt. De asemenea, astfel cum reiese din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 84, Z. M. nu a prezentat, la data accidentului, urme de alcool în sânge, în vreme ce pârâtul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică în sânge, de 2 g la 1000 ml sânge, aspect dovedit prin buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 88/11.01.2007 ( fila 17 d.u.p. ). Or, în atare context, se poate conchide că vinovăţia în producerea accidentului a aparţinut pârâtului.

Potrivit art. 22 din Legea 136/1995 „În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54”.

Textul de lege instituie un caz de subrogaţie legală în drepturile creditorului prin plata creanţei în temeiul unui contract de asigurare.

Având în vedere contractul de asigurare pentru avarii şi furt a autovehiculului înmatriculat sub nr. ——, probat cu poliţa nr. xxxxxxx/15.11.2006 ( valabilă de la 16.11.2006, până la 15.11.2007 ) – încheiat de SC T.C. SRL cu SC A. SA( fila 6 ), reclamanta se poate subrogă în drepturile persoanei păgubite, împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului.

Instanţa constată că pârâta a achitat Service , care a efectuat reparaţiile autovehiculului avariat, suma de suma de 13098,11 lei – sumă reprezentând contravaloarea mai multor facturi, printre care şi factura fiscală seria SV ____ nr. xxxxxxxxx/12.02.2007 ( fila 11 ), aşa cum rezultă din ordinul de plată nr. 462 din 13.03.2007 ( fila 12 ).

Având în vedere atari aspecte, instanţa îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei solicitate, de 2115,36 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Cu privire la capătul accesoriu, instanţa va dispune ca suma să fie actualizată cu indicele de devalorizare a monedei naţionale, de la data de 13.03.2007 ( dată la care s-a făcut plata ), până la data plăţii efective a debitului principal, în virtutea principiului reparării integrale a pagubei. În acest caz actualizarea reprezintă nu câştigul nerealizat, ci este o componentă a pierderii efectiv suferite, materializând numai ajustarea deprecierii sumei, determinată de rata de inflaţie naţională, în vederea efectuării unei reparaţii echitabile.

Mai mult, faţă de principiul statuat de art. 1084 C. civ.( care prevede că o reparare integrală rezidă în acoperirea atât a prejudiciului efectiv suferit, cât şi a câştigului nerealizat ), societatea reclamantă este îndreptăţită şi la plata dobânzii aferente perioadei de la 03.03.2007, până la achitarea efectivă a debitului. Dobânda va fi calculată potrivit art. 3 din OG nr. 9/2000, în conformitate cu care: „Dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.

Potrivit art. 7 din Codul comercial, sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.

În toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20% .

Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de care se stabileşte dobânda legală, este cel din prima zi lucrătoare a anului, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs, şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs.

Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie, ponderată cu volumul tranzacţiilor, între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul.

Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României”.

Instanţa are în vedere şi prevederile art. 43 C. com. potrivit cărora „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”.

În ceea ce priveşte capătul de cerere relativ la cheltuielile de judecată, instanţa îl va admite, în virtutea dispoziţiilor art. 274 alin. 1 CPC, urmând a obliga pârâtul la plata sumei de 183,22 lei către reclamantă, cu acest titlu, sumă compusă din valoarea taxei judiciare de timbru – 180,22 lei, şi a timbrului judiciar – 3 lei.

Relativ la cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de avocatul reclamantei, în cadrul cuvântului pe fond, aceasta urmează a fi respinsă ca tardiv formulată, în raport de dispoziţiile art. 132 CPC. Instanţa apreciază că numai în mod excepţional, în acest moment procesual, se pot formula noi capete de cerere, cum este spre exemplu, cel prin care se solicită cheltuieli de judecată, întrucât abia în această fază se poate cunoaşte, în unele cazuri, efectuarea şi cuantumul unor atari cheltuieli, în funcţie de desfăşurarea procedurilor. Or, aşa fiind, circumstanţele speţei analizate nu se circumscriu aprecierilor evidenţiate, avocatul reclamantei trebuind să cunoască, până la această dată, existenţa dosarului penal nr. xxx/P/2007, societatea fiind încunoştinţată prin adresa nr. xxxxx/12.01.2007 ( fila 4 ) de situaţia accidentului.

În acest caz, dincolo de circumspecţia instanţei cu privire la caracterul fondat al cererii, urmează a fi respins acest capăt, ca tardiv formulat.

Etichete: