Top

Acţiune în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 269 alin. 1 C.muncii. Competenţa instanţei de dreptul muncii, în ipoteza în care reclamantul, victimă a unui accident de muncă, era încadrat la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră, pe bază de contract de muncă. Calitate procesuală pasivă

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 182 din 1 aprilie 2008
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, reclamantul P.D. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi solicitând să se constate că a fost victima unui accident de muncă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei despăgubiri reprezentând jumătate din veniturile realizate la data producerii accidentului de muncă, pe perioada 12 iulie 2005 – data introducerii acţiunii, indexate şi actualizate la data plăţii şi la plata unei pensii viagere calculată în baza veniturilor realizate la data producerii accidentului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost încadrat la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi cu gradul de sergent din anul 1990, acţionând ca poliţist de frontieră până la data de 12 iulie 2005, când a suferit un accident de muncă soldat cu vătămarea ochiului drept. Deşi pârâtul a ştiut de producerea accidentului, nu s-a preocupat de stabilirea adevărului, ignorând dispoziţiile art. 24, 25 şi 26 din Legea nr. 90/1996, în vigoare la data producerii accidentului.
A mai arătat reclamantul că, în luna octombrie 2005, a fost trecut în rezervă, apoi încadrat la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani. Contractul individual de muncă i-a încetat şi a fost pensionat pentru gradul 3 de invaliditate, pentru boală obişnuită, nu pentru accident de muncă.
Pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei instanţei de contencios administrativ şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
La termenul de judecată din 26 octombrie 2007, având în vedere că reclamantul a fost angajat în baza unui contract de muncă, nefiind funcţionar public, în baza dispoziţiilor art. 99 din H.C.S.M. nr.387/2005, cauza a fost transpusă la secţia civilă a Tribunalului Iaşi-litigii de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 2155 din 21 noiembrie 2007, Tribunalul Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât şi a respins acţiunea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi este întemeiată.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, dar din octombrie 2005 a fost angajat la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, în baza contractului nr. 937 din 1 octombrie 2005, unitate la care a lucrat până la ieşirea la pensie.
Având în vedere că cererea de pensionare a fost adresată I.J.P.F. Botoşani, iar în acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze sunt solicitate drepturi de asigurări sociale sub forma unei pensii viagere, s-a constatat că I.J.P.F. Botoşani nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.D.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C.pr.civ., se susţine că motivarea instanţei este în contradicţie cu obiectul cererii de chemare în judecată, nefiind analizate cele 3 capete de cerere. Acţiunea nu se referă la decizia de pensionare emisă în urma întocmirii dosarului de către I.J.P.F. Botoşani, care nu are legătură cu accidentul de muncă de care se face răspunzător numai pârâtul.
Intimatul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea poziţiei sale procesuale, intimatul susţine că recurentul a ieşit la pensie din cadrul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, care a şi întocmit dosarul de pensionare, având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în care se solicită obligarea la plata pensiei viagere. Au fost depuse copii de pe înscrisuri.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea introductivă, recurentul reclamant P.D. a solicitat să se constate că a fost victima unui accident de muncă şi să fie obligat intimatul pârât Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi la plata despăgubirilor reprezentând jumătate din veniturile realizate la data producerii accidentului de muncă, pe perioada 12 iulie 2005 – data introducerii acţiunii, indexate şi actualizate la data plăţii şi la plata unei pensii viagere calculată în baza veniturilor realizate la data producerii accidentului.
Este adevărat că recurentul a solicitat şi plata unei „pensii viagere”, însă această cerere a sa nu are ca obiect drepturi de asigurări sociale, aşa cum eronat a reţinut prima instanţă, care a considerat că intimatul nu are calitate procesuală pasivă deoarece cererea de pensionare a fost adresată I.J.P.F. Botoşani.
Pensia viageră nu este un drept de asigurări sociale, iar pretenţiile recurentului au natura juridică a unor despăgubiri periodice, pe toată durata vieţii, solicitate de la angajatorul al cărui salariat era acesta la data la care pretinde că a suferit un accident de muncă, în urma căruia a rămas cu o invaliditate permanentă de 50%, respectiv data de 12 iulie 2005.
Cum la această dată recurentul era angajat pe bază de contract la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, se constată că intimatul are calitate procesuală pasivă.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, reţinând că prima instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin 2 şi 5 C.pr.civ. şi dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 pronunţată de Î.C.C.J., s-a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Etichete: