Plângere la Legea nr. 1/2000
SENTINŢA CIVILĂ NR. 892/02.06.2010 – În materie civilă – plângere la Legea nr. 1/2000.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 588/188/2010 petenţii II ,BL au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8025/12.02.2010 solicitând anularea parţială a acesteia şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră de 5 ha situat pe raza comunei Poiana Teiului, după autorul IA.
În motivarea plângerii a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 5 ha teren cu vegetaţie forestieră după defunctul său bunic, aceasta fiind respinsă de Comisia Locală Poiana Teiului motivat de faptul că actele prezentate în dovedirea dreptului de proprietate sunt tabele de împroprietărire din anii 1921
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi ale Legii nr. 247/2005.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimata Comisia Locală Poiana Teiului pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât tabelele cu îndreptăţiţii la împroprietărire conform reformei agrare din 1921 nu constituie o dovadă pertinentă a dreptului de proprietate.
Analizând actele dosarului instanţa apreciază că plângerea nu este întemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată Comisie Locale Poiana Teiului, petenţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha conform art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, după defuncta lor bunică IA.
În dovedirea dreptului de proprietate a depus un tabel, susţinând în instanţă că reprezintă tabelul îndreptăţiţilor la împroprietărire conform reformei agrare din 1921 – fila 33 dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 se stabileşte că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum şi persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole şi forestiere, în limita suprafeţelor disponibile, sau despăgubiri”.
Astfel fiind dispoziţiile prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată şi completată se aplică numai persoanelor cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire în baza Legii nr. 187/1945, nu şi în baza Legii din 17 iulie 1921. Legea din 17 iulie 1921 s-a aplicat în mod efectiv iar, din perspectiva persoanelor îndreptăţite, finalizarea procedurilor legate de împroprietărire se dovedeşte cu actul definitiv de proprietate – respectiv cu titlul de proprietate care i s-a înmânat – precum şi cu planul de parcelare prin care lotul atribuit poate fi identificat în teren. În ipoteza în care persoana care invocă împroprietărirea sa ori a autorului ei în baza acestei legi nu mai dispune de aceste înscrisuri, ea poate solicita eliberarea unor copii de la Arhivele Naţionale.
În lipsa acestor înscrisuri tabelul cu persoanele îndreptăţite la
împroprietărire întocmit de comitetul de ocol nu poate face dovada împroprietăririi autorului petenţilor cu suprafaţa de teren pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, din analiza art. 36 din Legea nr. 1/2000, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocaţie la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, şi anume: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr.187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condiţiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiaşi legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Modificarea adusă Legii nr. 1/2000 prin Legea nr. 212/2008 a fost în sensul includerii în categoria îndreptăţiţilor a persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, astfel că instanţa apreciază că doar dacă autorul său se încadrează în această nouă categorie cererea de reconstituire se putea formula, cu respectarea termenului legal, la data de 26.06.2009. Însă aceştia nu au dovedit că autorul lor a luptat pe front; dacă se prevalau doar de o eventuală înscriere a autorului pe tabelele de îndreptăţiţi cererea de reconstituire trebuia formulată cu respectarea termenului legal de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii 193/2007 – 25.06.2007, care prevedea îndreptăţirea acestei categorii de persoane.
Petenţii nu au făcut dovada încadrării autorului său în vreuna din categoriile enumerate, astfel încât va fi respinsă plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii comisiei judeţene, prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale Poiana Teiului de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha teren.