Top

Opoziţie la executare.

În contextul raporturilor comerciale desfăşurate între părţi, creditoarea-
intimată a emis mai multe facturi fiscale pentru încasarea preţului mărfurilor
livrate debitoarei, iar aceasta din urmă, în vederea plăţii, a emis biletele la ordin
din 27.10.2008 şi 3.11.2008- filele 7 şi 10 din dosar de executare.
Cele două bilete aveau datele scadente în aceeaşi zi în care au fost emise.
Ele au fost prezentate pentru decontare, însă, din lipsă de disponibil au
fost refuzate de către bancă după ce anterior ele fuseseră acceptate de aceasta,
care a verificat disponibilul emitentului.
În speţă, principala obiecţie pe care o face contestatoarea este
neprezentarea celor două instrumente de plată la termen, pentru decontare de
către bancă, invocându-se în legătură cu acest aspect, pierderea efectului lor
juridic.
Susţinerea contestatoarei – debitoare este însă nefondată juridic şi legal,
deoarece condiţiile aducerii la executare a obligaţiei de plată prevăzută într-un
astfel de instrument de plată sunt exigibilitatea lui şi neplata, astfel încât, în baza
art. 61 din Legea nr. 58/1934, pct.320 din Norma BNR nr.6/1994 şi art.374 ind.
1 din Cod procedură civilă, creditorul beneficiar îşi poate îndestula creanţa
procedând direct la executarea silită a ordinului de plată.
În ce priveşte critica legată de aceeaşi etapă a procedurii bancare,
respectiv privitoare la neîntocmirea protestului de neplată sau înştiinţarea
prevăzut de art. 50 din Legea nr.58/1934 şi aceasta este neîntemeiată, deoarece
în speţă executarea se îndreaptă direct asupra emitentului instrumentului de plată
şi nu asupra unui debitor în regres , iar art. 107 din amintita lege îl asimilează
pe acest emitent cu acceptantul unei cambii.
În fine, în cadrul opoziţiei la executare, debitorul nu poate opune
posesorului decât excepţiunile legate de nulitatea titlului, ceea ce nu este cazul
în cauza de faţă.

Etichete: