Top

Contestaţie la executare

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2959 – contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, la data de 30.07.2008, sub nr. 4637/279/2008, contestatorul C.I.I. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B.- B.G.C.P. SA – bancă în faliment – prin lichidatori P. şi RVA şi CORPUL EXECUTORILOR BANCARI şi terţul poprit SC T. SRL, contestaţie la executare împotriva cererii de poprire efectuate în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 312/F/15.04.2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosar nr. 1553/F/2004.

În motivarea cererii de chemare în judecată, s-au învederat instanţei următoarele:

Suma solicitată de către creditoare prin cererea de executare silită este prescrisă.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 405 pct. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.

Contestaţia la executare silită a fost legal timbrată.

În dovedirea contestaţiei a fost depusă la dosarul cauzei, în fotocopie: adresa de înfiinţare a popririi din nr. 1298 din data de 25. 06.2008.

Intimata B.- B.G.C.P. SA – bancă în faliment – prin lichidatori P. şi RVA, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 10.10.2008, a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată din următoarele considerente:

Poprirea a fost înfiinţată, în termenul legal de prescripţie, asupra veniturilor salariale ale contestatorului, în vederea executării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 312/F/15.04.2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosar nr. 1553/F/2004.

În drept, s-au invocat disp. art. 115 şi ale art. 4052 alin. b din Codul de procedură civilă.

La data de 11.11.2008, contestatorul a formulat precizări şi răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că cererea de executare silită a fost în mod eronat adresată executorului bancar, iar nu executorului judecătoresc, cum exige art. 126 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, a mai precizat că debitorul nu a fost înştiinţat cu privire la măsura popririi – măsură care nu a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie.

Contestatorul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4052 pct. 1 alin. b din Codul de procedură civilă.

La data de 23.04.2009, intimata B. – B.G.C.P. SA – bancă în faliment – prin lichidatori P. şi RVA a depus întâmpinare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de către contestator şi a arătat că nu este întemeiată; la aceeaşi dată, a formulat note de şedinţe, prin care a arătat că sentinţa civilă nr. 312/F/15.04.2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosar nr. 1553/F/2004 care constituie titlu executoriu a fost pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006. Debitorul a fost înştiinţat cu privire la măsura popririi, iar executorul bancar a fost învestit în mod legal.

La termenul de judecată din data de 28.05.2009, contestatorul a renunţat la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4052 pct. 1 alin. b din Codul de procedură civilă, invocată prin răspunsul la întâmpinare. La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către intimată, ca nefondată.

În virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă şi pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a dispus ataşarea dosarului de executare nr. 330/EX/2007.

Analizând şi coroborând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei de executare silită, prin care se contestă actele de executare care nu sunt îndeplinite cu respectarea prevederilor legale, ceea ce are drept consecinţă prejudicierea drepturilor părţilor sau altor persoane.

Contestatorul C.I.I. şi-a întemeiat prezenta contestaţie pe faptul că cererea de executare silită a fost în mod eronat adresată executorului bancar, iar nu executorului judecătoresc, cum exige art. 126 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, a mai precizat că debitorul nu a fost înştiinţat cu privire la măsura popririi – măsură care nu a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie.

Titlul executoriu, în baza căruia intimata a început executarea silită, este reprezentat de sentinţa civilă nr. 312/F/15.04.2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosar nr. 1553/F/2004, prin care contestatorul a fost obligat în solidar cu numita Manole (Tofănel) M. Maricica să plătească intimatei B. – B.G.C.P. SA – bancă în faliment – bancă în faliment, prin lichidatori, suma de 424.729.638 lei vechi, cu titlu de creanţă.

Denumirea intimatei este corectă, aşadar, astfel cum apare şi în prezentul dosar şi reflectă situaţia sa juridică de bancă care se află în procedura falimentului şi care este reprezentată de către lichidatori. Cu această denumire apare, de altfel, şi în cuprinsul titlului executoriu menţionat mai sus.

Cererea de executare silită a fost în mod corect depusă la executorul bancar, fiind în deplină concordanţă cu disp. art. 3731 din Codul de procedură civilă care prevăd că cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc dacă legea nu prevede altfel.

În cazul de faţă, instanţă constată că sunt aplicabile disp. art. 10 din Ordinul nr. 2628/1999, pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, conform cărora aceştia au şi competenţa de a pune în executare titlurile executorii aparţinând băncii în care îşi desfăşoară activitatea şi de a efectua actele de executare necesare în toate formele de executare silită, prevăzute de Codul de procedură civilă şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie.

Disp. art. 125 din Legea nr. 64/1995, referitoare la desfăşurarea executării silite prin executor judecătoresc (care erau în vigoare la data pronunţării titlului executoriu amintit anterior), reprezintă norma generală care nu este incidentă în cauză. În speţa de faţă, avem de a face cu un creditor – bancă în faliment, iar aplicabile la data formulării cererii de executare silită (12.12.2007) erau disp. Ordinului menţionat mai sus care reprezintă un text special faţă de legea generală a falimentului.

De asemenea, potrivit disp. art. 10 lit. d din OG nr. 10 din 22 ianuarie 2004, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, care corespund pe deplin disp. art. 10 lit. d ale Legii nr. 83/1998 (în prezent abrogată), una din principalele atribuţii ale lichidatorului unei bănci în faliment este angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al instituţiei de credit debitoare.

Iar potrivit adresei nr. 49711/08.06.2006, eliberată de Direcţia Publicitate mobiliară, notari publici, executori, traducători şi interpreţi din cadrul Ministerului Justiţiei, executorul bancar care a întreprins actele de executare contestate de către reclamant este executor înregistrat conform dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte măsura de înfiinţare a popririi, aceasta a fost dispusă în mod legal, conform disp. art. 454 din Codul de procedură civilă şi a fost comunicată debitorului – fila 29 verso, precum şi terţului poprit.

În considerarea celor expuse anterior, instanţa va respinge contestaţia la executare promovată de contestatorul C.I.I. în contradictoriu cu intimaţii B. – B.G.C.P. SA – bancă în faliment – prin lichidatori P. şi RVA şi CORPUL EXECUTORILOR BANCARI şi terţul poprit SC T. SRL, ca nefondată.

În baza disp. art. 274 din Codul de procedură civilă, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: