Top

Ucidere din culpă. Culpă concurentă a inculpatului şi a victimei. Acordarea de adune morale.

Prin sent. pen. nr.804 din 16.03.2009 a Judecătoriei Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatului P.G. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare, cu aplicarea disp. art.81 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „ucidre din culpă”, prev. şi ped. de art.178 alin.1 şi 2 din Codul penal. În baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală, a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă să plătească părţii civile M.C. suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 7.500 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 67.500 lei cu titlu de daune morale şi părţii civile M.C. suma de 67.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, respectiv daune morale şi au fost respinse, ca fiind nefondate, restul pretenţiilor formulate de aceste două părţi civile. A fost respinsă, ca fiind nefondată, acţiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă M.E., prin reprezentantul său legal, M.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de “ucidere din culpă”, prevăzută şi pedepsită de art.178 alin.1 şi 2 din Codul penal.
Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că, în dimineaţa zilei de 02.05.2005, inculpatul P.G. s-a urcat la volanul autoturismului personal, marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare IŞ.10.GAE, intenţionând să se deplaseze în satul Stejari, din com. Ţigănaşi. Conform propriei declaraţii, inculpatul nu a verificat la plecare starea lichidului de frână, întrucât mai circulase, în ziua anterioară, cu autoturismul, fără a întâmpina probleme tehnice. În jurul orelor 11.00, inculpatul a ajuns în comuna Trifeşti, jud.Iaşi, rulând pe DN 24 C pe sensul de mers Bivolari – Iaşi şi a observat, la aproximativ 150 în faţă, un grup de copii care deplasau pe partea stângă a şoselei, către maşina inculpatului În grupul de copii se afla şi victima, minora în vârstă de 6 ani, M.A.M. De asemenea, în apropierea grupului de copii, se aflau mai mulţi martori, care se deplasau în aceeaşi direcţie cu victima, către maşina inculpatului dar pe cealaltă parte a şoselei.
La un moment dat, victima s-a angajat în traversarea şoselei, din stânga spre dreapta. Unul dintre martori a relatat că victima a fost ferită de un autoturism tip dubită, care mergea în acelaşi sens cu grupul său, dinspre Bivolari spre Iaşi, autoturism care a claxonat în momentul în care a trecut pe lângă minoră. Victima şi-a continuat deplasarea către cealaltă parte a şoselei, privind în jos şi fără a se asigura, astfel cu rezultă din declaraţia martorului Ş.I. Victima a ajuns astfel pe acelaşi sens de mers cu maşina inculpatului care se deplasa din faţa victimei. Conform propriei declaraţii a inculpatului, acesta a observat minora chiar din momentul în care aceasta s-a desprins de grupul său, începând traversarea către sensul opus de mers. Încă din momentul în care inculpatul, aflat pe raza localităţii Trifeşti, observase grupul de copii, acesta rula cu o viteză constantă, deşi se afla în treapta a IV-a de viteză, acesta pe care nu a modificat-o până la momentul producerii impactului.
Inculpatul, aflat la aproximativ 50-60 m de victimă, a observat că aceasta s-a oprit în apropiere de axul drumului, uitându-se la o maşină care circula din sens opus. In aceste condiţii, inculpatul. nu a acţionat în niciun fel sistemul de frânare, considerând că avea suficient spaţiu pentru a trece în siguranţă pe lângă victimă. Victima şi-a continuat traversarea, către sensul de mers pe care rula inculpatul şi, deşi acesta a observat acţiunea victimei de deplasare, el aflându-se la o distanţă de aproximativ 25 de metri de aceasta, nu a acţionat din nou claxonul pentru a o avertiza, acţionând în schimb frâna de serviciu, până la capătul cursei, care însă nu a funcţionat. Inculpatul a repetat manevra, pedala de frână mergând în gol. Acesta nu a acţionat nici frâna de mână nici nu a încercat trecerea într-o viteză inferioară de rulare, ci a efectuat în schimb fără succes, o manevră de evitare, trăgând uşor volanul spre dreapta, deci în acelaşi sens de mers cu victima, cu consecinţa acroşării acesteia cu partea dreaptă faţă a autoturismului.
După impact, inculpatul. nu a reuşit să oprească autoturismul, trăgând de volan înspre stânga, pentru a nu intra în şanţ şi continuând rularea, cu motorul oprit, oprindu-se în cele din urmă, datorită mecanicii forţei de frecare, la aproximativ 1 km de locul accidentului, în apropierea postului de Poliţie Trifeşti.
Victima a fost transportată la Spitalul Bivolari cu o altă maşină, iar apoi cu ambulanţa şi internată, în jurul orelor 12.50, la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf Treime” Iaşi, decedând la orele 14.00, aceeaşi dată.
Din raportul de autopsie medico-legală efectuat aflat la dosarul cauzei rezultă că moartei minorei a fost violentă şi s-a datorat politraumatismului cu fractură luxaţie de coloană cervicală, secţiune medulară subiacentă, contuzie cerebrală gravă, contuzie pulmonară şi rupturilor de organe interne cu hemoragie consecutivă, fiind consecinţa accidentului rutier, prin lovire –basculare – proiectare.
Inculpatul a fost condus la Centrul de Permanenţă Bivolari, pentru a i se recolta probe biologice, concluziile buletinului de examinare clinică indicând că inculpatul nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului.
Din analiza menţiunilor existente pe certificatul de înmatriculare a autoturismului condus de inculpat marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare IŞ.10.GAE, aflat la fila 77 dosar urmărire penală, instanţa constată că data la care trebuia efectuată inspecţia tehnică a fost 16.01.2005, inculpatul neîndeplinindu-şi această obligaţie, depăşind cu aproximativ 4 luni acest termen, la momentul producerii accidentului.
În cauză, în cursul urmăririi penale, s-a efectuat o cercetare la faţa locului, în data de 02.05.2005, între orele 11.30 – 14.50, deci imediat după producerea accidentului rutier, din care rezultă că accidentul a avut loc în localitate, pe un drum drept, cu vizibilitate foarte bună, la aproximativ 90 – 100 m de locul accidentului fiind plasat un indicator „Atenţie copii”, nefiind identificate la locul producerii accidentului urme de frânare. Autoturismul inculpatului prezenta urmele unui accident rutier, respectiv capota motor înfundată în zona colţului dreapta faţă, pe o suprafaţă de aproximativ 0,05 m, masca ochelar faruri dreapta crăpată, lampa semnalizare dreapta crăpată. De asemenea, autoturismul pierduse în întregime lichidul de frânare, la momentul examinării de către organele de poliţie.
În data de 03.05.2005, în cursul urmăririi penale, s-a efectuat o inspecţie tehnică autoturismului condus de inculpat, constatându-se starea tehnică defectuoasă a acestuia. Astfel, autoturismul prezenta un mecanism de direcţie necorespunzător, cu joc brusc ax, casetă de direcţie, joc rulment stânga – dreapta faţă, joc bielete. În ceea ce priveşte sistemul de frânare, s-a constat că nu se poate efectua proba de frânare, întrucât se pierduse lichidul de frână.
În cauză s-au efectuat o expertiză tehnică auto şi o expertiză criminalistică, de stabilire a dinamicii producerii accidentului, expertiză efectuată de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudeţean Iaşi. Expertiza tehnică auto efectuată a reţinut că defecţiunile constatate, sunt din categoria celor care pot periclita siguranţa circulaţiei rutiere.
Din raportul de expertiză criminalistică privind dinamica producerii accidentului efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că, la momentul producerii accidentului, inculpatul rula cu o viteză de aproximativ 62 km/h, accidentul putând fi evitat dacă mecanismul de frânare al autoturismului funcţiona în mod corespunzător, la o viteză de cel mult 60 km/h, cauza imediată a producerii accidentului fiind tratarea cu superficialitate a defecţiunilor mecanice ale autoturismului, iar cauza favorizantă fiind angajarea intempestivă a victimei în traversarea şoselei.
Situaţia de fapt aşa cum a fost aceasta reţinută de către instanţă este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat că se deplasa cu o viteză de aproximativ 45 km/h şi nu 62 km/h, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat, că rula cu viteză constantă , aflându-se în treapta a IV-a de viteză, treaptă superioară şi care este caracteristică unei viteze de peste 50 km/h, concluzie care se coroborează şi cu cele constatate de raportul de expertiză criminalistică, declarând că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă
Inculpatul P.G. a fost audiat la termenul de judecată din data de 04.11.2008, în prezenţa apărătorului ales, ocazie cu care a declarat că într-adevăr, la data de 02.02.2005, în timp ce rula cu autoturismul proprietatea sa, cu o viteză de aproximativ 45-50 Km/h, a accidentat-o pe victima M.A.M. care a decedat ca urmare a leziunilor cauzate. A mai precizat inculpatul că nu avea cunoştinţă de existenţa defecţiunilor de la sistemul de frânare al autoturismului, dar că ştia că expirase viza tehnică periodică. Inculpatul nu a fost de acord să despăgubească părţile civile şi a mai precizat că victima a traversat strada întâmplător, prin loc nepermis, că a atenţionat-o claxonând, că a acţionat frâna care nu a ţinut şi, în aceste împrejurări a accidentat victima.
În drept, fapta inculpatului P.G. care, în data de 02.05.2005, în jurul orelor 11.00-11.30, aflându-se la volanul autoturismului personal marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare IS.10.GAE, şi rulând pe raza localităţii Trifeşţi, jud. Iaşi, pe DN 24 C, în direcţia Bivolari – Iaşi, a accidenta-o pe victima în vârstă de 6 ani, M.A.M., cu consecinţa decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „ucidere din culpă”, prevăzută. de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal.
Instanţa a reţinut că accidentul ce a avut drept consecinţă decesul victimei s-a produs din culpă concurentă, a inculpatului şi a victimei, culpă ce constă în următoarele:
La momentul producerii accidentului, inculpatul P.G. rula cu aproximativ 62 km/h, viteză ce depăşea pe cea legal admisă pe segmentul de drum respectiv, de 50 km/h (accidentul producându-se în interiorul localităţii), cu un autoturism cu defecţiuni tehnice care au pus în pericol siguranţa traficului auto, având termenul de valabilitate al inspecţiei tehnice expirate, inculpatul nu a redus viteza la apropierea de grupul de copii, până la limita evitării oricărui pericol, nu a folosit avertismentul sonor în momentul în care victima a depăşit axul drumului, trecând pe sensul de mers pe care rula şi inculpatul .
Ca atare, la momentul producerii accidentului, inculpatul nu a respectat următoarele prevederi privind circulaţia pe drumurile publice, prevederi cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2002, în varianta nerepublicată şi nemodificată, precum şi în Regulamentul din 23/01/2003, de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în vigoare din data de 31.01.2003, ambele acte fiind în vigoare la data producerii accidentului rutier, respectiv 02.05.2005:
– Art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, nerepublicată şi nemodificată – Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, precum şi în cazul în care termenul de valabilitate al Inspecţiei tehnice a expirat.
– Art. 155. alin. 1 din Regulamentul din 23/01/2003, de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în vigoare din data de 31.01.2003: Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.
– Art. 158 din Regulamentul din 23/01/2003, de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în vigoare din data de 31.01.2003: Conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza, dacă prevede un pericol, în următoarele situaţii: (…) la trecerea pe lângă grupuri şi coloane, indiferent dacă acestea se află în mers sau staţionează.
– Art. 141 din Regulamentul din 23/01/2003, de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. în vigoare din data de 31.01.2003: Conducătorii de vehicule semnalizează cu mijloacele de avertizare sonoră (…), ori de câte ori este necesar, pentru evitarea unui pericol imediat.
Instanţa a reţinut că victima M.A.M. a traversat strada fără a se asigura şi prin loc nepermis, acţiune ce a favorizat, aşa cum rezultă din expertiza criminalistică efectuată în cauză, producerea accidentului.
Instanţa a constatat astfel că gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului este de 75%, acesta încălcând, aşa cum s-a arătat anterior, mai multe dispoziţii legale privind circulaţia pe drumurile publice. În ceea ce priveşte forma de vinovăţie a inculpatului, se reţine că acesta a săvârşit fapta din culpă, în sensul prevederilor art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod penal, dovadă fiind faptul că rula având termenul de valabilitate al inspecţiei tehnice expirate, cu un autovehicul cu defecţiuni tehnice sesizabile la condus şi cu o viteză de peste limita legală admisă, considerând în mod uşuratic că accidentul rutier nu se va produce.
Solicitarea inculpatului, în apărarea sa, în sensul de a se reţine existenţa cazului fortuit, prevăzut de art. 47 Cod penal., întrucât cauza imediată a producerii accidentului a fost defecţiunea sistemului de frânare, cu consecinţa imposibilităţi opririi autovehiculului în condiţii de siguranţă, instanţa o va înlătura, având în vedere că această defecţiune este imputabilă inculpatului, în condiţiile în care, la data producerii accidentului inculpatul depăşise cu 4 luni termenul de efectuare a inspecţiei tehnice a autoturismului şi acesta avea obligaţia ca, anterior punerii în circulaţie a autoturismului să verifice starea tehnică a acestuia, inclusiv valabilitatea inspecţiei tehnice, pentru a rula în siguranţă.
Reţinându-se vinovăţia inculpatului, acestuia i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate, a cărei executare a fost suspendată condiţionat.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Părţile vătămate M.C. şi M.C., părinţii victimei, s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal cu suma de 10.000 lei daune materiale (cheltuieli de înmormântare şi praznice), sumă solicitată doar de partea civilă M.C., părintele care avea în grijă efectivă victima şi cu suma de 1.300.000 lei, daune morale, sumă solicitată de fiecare dintre părţile civile şi de către M.C., şi în numele şi pentru fiica sa minoră, M.E., sora victimei. Părţile civile au solicitat obligarea asiguratorului de răspundere civilă, conform poliţei RCA, la plata daunelor solicitate, instanţa dispunând citarea asiguratorului în prezenta cauză.Ulterior, părţile civile prezente în instanţă şi asistate de apărătorul ales, au precizat că solicită suma de 1.000.000.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
În dovedirea pretenţiilor civile, părţile civile au solicitat audierea unor martori, probă admisă de către instanţă, martorii fiind audiaţi în mod nemijlocit şi declarând că tatăl victimei era părintele care se ocupa efectiv de creşterea şi îngrijirea victimei, că acesta a cheltuit pentru înmormântare şi praznice suma de 10.000 lei, că a împrumutat această sumă de la diferiţi săteni şi că a restituit-o ulterior. Martorii au mai declarat că ambii părinţi ai victimei au suferit foarte mult ca urmare a decesului copilului.
Faţă de aceste probatorii, instanţa a constatat că daunele materiale solicitate de partea civilă M.C. sunt pe deplin dovedite, instanţa urmând a le admite ca atare, dar în limita procentului de 75% care reprezintă gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului, respectiv suma de 7.500 lei.
Potrivit dispoziţiilor art.998 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Din prevederile legale menţionate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte părţile civile.
Fără îndoială, dispariţia în condiţii tragice a victimei, copil în vârstă de şase ani, a dus la prejudicierea morală gravă a părinţilor acestuia, fapt confirmat atât de către martori, dar care rezultă şi din însuşi rezultatul produs ca urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului, dispariţia prematură a victimei.
La stabilirea daunelor morale, instanţa a avut în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda părţilor civile să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
În lipsa unui criteriu matematic şi obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanţelor de judecată, instanţa apreciază că valoarea acestora solicitată de părţile civile este exagerată şi nerezonabilă.
În raport de împrejurările reţinute a îndreptăţi părţile civile la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale, acestea având un caracter pur afectiv, instanţa apreciază că suma de 67.500 lei acordată fiecăruia dintre părinţii victimei este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului şi anume suferinţa psihică cauzată părţilor civile de pierderea copilului şi, în consecinţă, în baza disp. art. 14 şi art. 346 din Codul de procedură penală, va admite în parte cererea părţilor civile de acordare a daunelor morale, având în vedere şi gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului, aşa cum s-a arătat anterior.
Având în vedere că la data producerii accidentului, autoturismul condus de către inculpat, marca Dacia cu numărul de înmatriculare IS.10.GAE era asigurat – răspunderea asigurătorului fiind izvorâtă din efectul legii, urmează ca plata acestor daune morale să fie suportate de către asigurător.
În ceea ce o priveşte pe partea civilă Mânzat Elena, sora victimei, care a solicitat, prin reprezentantul său legal, o sumă de bani cu titlu de despăgubiri morale, instanţa a constat că, faţă de vârsta acestei minore, care avea cinci ani la data decesului victimei, care, aşa cum a afirmat numitul M.C., locuia doar cu mama sa, nu s-a dovada unei relaţii de afecţiune între cele două surori şi, implicit, a unui prejudiciu de natură afectivă pe care această parte civilă să îl fi suferit ca urmare accidentului produs de către inculpat, astfel încât instanţa va respinge, ca fiind nefondată, acţiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă M.E., prin reprezentantul său legal.

Etichete: