Top

Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară întemeiată pe dispoziţiile art.268 şi 264 al.1 lit. d C.M.; analizarea de către instanţă a temeiniciei şi legalităţii deciziei precum şi a nulităţii absolute

Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară întemeiată pe dispoziţiile art. 268 şi 264 al.1 lit. d C.M.; analizarea de către instanţă a temeiniciei şi legalităţii deciziei precum şi a nulităţii absolute ce nu este întemeiată pe unul din cazurile prevăzute expres de art. 268 al.2 Codul Muncii.

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr., contestatorul …a chemat în judecată pe intimata …., solicitând anularea deciziei nr. …. şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei sale, contestatorul a susţinut că la data de 22.09.2009, la Sucursala … a izbucnit un conflict de muncă spontan ca urmare a neplăţii drepturilor salariale de către angajator la data de 15.09.2009. Astfel, în data de 22.09.2009, la ora 7, când a venit la serviciu angajaţii din unitate nu mai doreau să lucreze până nu se achită salariile restante. Mai susţine contestatorul că acest conflict, care a durat până în jurul orei 11, s-a manifestat la nivelul tuturor structurilor din domeniul siguranţei feroviare.
De asemenea, contestatorul a invocat şi excepţia nulităţii absolute a deciziei raportat la prevederile art. 268 lit. c şi ale art. 263 alin. 1 Codul muncii, susţinând că decizia nu este semnată de conducătorul unităţii.
Intimata CN CF CFR S.A. Bucureşti – Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.
În motivarea poziţiei sale procesuale, intimata a susţinut că în data de 22.09.2009, pe raza Sucursalei …, în jurul orei 08.25, un număr de 5 salariaţi în funcţia de şef tură RC, respectiv operator RC, care efectuau serviciu de tura de zi din 22.09.2009, au încetat spontan activitatea de mişcare, ca formă de protest pentru neachitarea drepturilor salariale la termenul prevăzut în contractul colectiv de muncă. Salariaţii implicaţi care au avut trenuri în circulaţie în acea perioadă au provocat întârzieri ale expedierilor, care au condus la perturbaţii în circulaţia trenurilor pe raza RC Iaşi. intimata precizează că salariaţii au încălcat disp. art. 14, 15 şi 16 din Legea nr. 168/1999, în sensul că nu au făcut o sesizare scrisă către conducerea unităţii privind revendicările lor.
Mai susţine intimata că reclamantul, având funcţia de şef tură RC la RC Iaşi, de serviciu în data de 22.09.2009, efectuând serviciu de operator analitic, a încetat spontan activitatea de mişcare, încălcând astfel prevederile art. 23 lit. a din I 003/2000, sarcinile de serviciu din fişa postului, art. 11 lit. a şi c din statutul disciplinar nr. 360/1976. Prin fapta săvârşită, s-au produs perturbaţii în circulaţia trenurilor în intervalul 08.28 – 11.30, când a avut loc încetarea protestului spontan. De asemenea, fapta este încadrată, conform I 003/2000, la art. 14 grupa A, în categoria „evenimente feroviare deosebit de grave”. Mai mult, gravitatea abaterii este cu atât mai mare cu cât impactul întreruperii activităţii de către personalul care lucrează la siguranţa circulaţiei poate duce la evenimente deosebit de grave, cu urmări atât în desfăşurarea continuă a circulaţiei trenurilor, cât şi cu prejudicii aduse călătorilor.
Intimata mai precizează faptul că decizia contestată îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Codul muncii, precum şi faptul că sancţiunea aplicată este în conformitate cu prevederile legale, având în vedere gravitatea faptei săvârşite şi consecinţele pe care nerespectarea atribuţiilor de serviciu le-a avut asupra circulaţiei trenurilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Contestatorul … este salariatul intimatei pe postul de operator RC I.
Prin decizia nr. … emisă de intimată s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună, în temeiul disp. art. 268 şi art. 264 alin. 1 lit. d Codul muncii. S-a reţinut prin această decizie că în data de 22.09.2009 contestatorul a încetat spontan activitatea de mişcare, fiind încălcate prevederile art. 23 lit. a din Instrucţia 003/2000 şi ale art. 5 lit. a şi c din Statutul disciplinar nr. 360/1976, precum şi prevederile din fişa postului. De asemenea, s-a reţinut prin decizia contestată că salariatul şi-a recunoscut vinovăţia, invocând neplata drepturilor salariale la termenul stabilit.
Din cuprinsul raportului de cercetare nr. … rezultă că în data de 22.09.2009, un număr de 5 salariaţi în funcţia de şef tură RC şi operator RC, printre care şi contestatorul, au încetat spontan activitatea de mişcare ca formă de protest pentru neachitarea drepturilor salariale la termenul prevăzut în contractul colectiv de muncă. În ceea ce îl priveşte pe contestator, prin raportul de cercetare s-a reţinut că prin fapta săvârşită de acesta s-au produs perturbaţii în circulaţia trenurilor în intervalul 08.25 – 11.30, când a avut loc încetarea protestului spontan.
Prin nota de relaţii, contestatorul a recunoscut că în data de 22.09.2009 a fost întreruptă activitatea, susţinând că despre încetarea spontană a lucrului a avizat verbal conducerea RC Iaşi. Contestatorul a mai declarat că nu s-au creat perturbaţii în circulaţia trenurilor, ci doar unele întârzieri, culpa aparţinând intimatei care nu a achitat salariile.
Astfel, faţă de probele administrate în cauză, se reţine de către instanţă că în data de 22.09.2009 contestatorul şi alţi salariaţi ai intimatei au întrerupt activitatea, fiind nemulţumiţi de neplata drepturilor salariale la termenele stabilite.
Potrivit disp. art. 263 alin. 2 Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit art. 11 lit. a şi c din Statutul disciplinar nr. 360/1976, persoanele angajate în muncă în unităţile de transporturi au obligaţia „să execute întocmai şi la timp toate sarcinile ce decurg din funcţia pe care o îndeplinesc” şi „să respecte întocmai programul de lucru, normele de muncă, procesele tehnologice şi prescripţiile de calitate pentru buna desfăşurare a producţiei, să folosească integral şi cu maximă eficienţă timpul de muncă”. Potrivit art. 23 lit. a din Instrucţiunile pentru prevenirea şi cercetarea accidentelor şi a evenimentelor feroviare nr. 003/2000, personalul care lucrează sau concură la siguranţa circulaţiei trenurilor, după luarea serviciului în primire, are obligaţia „să-şi exercite atribuţiile de serviciu fără întrerupere, cu respectarea actelor normative şi a reglementărilor specifice, până la predarea serviciului către o altă persoană autorizată”. De asemenea, potrivit Instrucţiei nr. 003/2000, se încadrează la categoria „evenimente feroviare deosebit de grave” părăsirea postului fără aprobare sau neexecutarea atribuţiilor stabilite, după luarea serviciului în primire, de către personalul care lucrează sau concură la siguranţa circulaţiei trenurilor, fără respectarea prevederilor din reglementările specifice”.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, se reţine de către instanţă că fapta săvârşită de către contestator, de întrerupere a activităţii în data de 22.09.2009, constituie abatere disciplinară.
În consecinţă, având în vedere abaterea disciplinară săvârşită de către contestator, disp. art. 266 Codul muncii referitoare la criteriile de stabilire a sancţiunii disciplinare, precum şi sancţiunea aplicată, instanţa constată că decizia de sancţionare nr. … emisă de intimată este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului referitoare la faptul că decizia este lovită de nulitate raportat la prevederile art. 268 alin. 2 lit. c Codul muncii, instanţa reţine că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit disp. art. 268 alin. 2 lit. c Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizia de sancţionare trebuie precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. În speţă, prin nota de relaţii nr. 1.3/671/2.10.2009, contestatorul a recunoscut că în data de 22.09.2009 a fost întreruptă activitatea, susţinând însă că nu şi-a putut îndeplini sarcinile de serviciu datorită neplăţii drepturilor salariale. În cuprinsul deciziei de sancţionare se precizează că „salariatul şi-a recunoscut vinovăţia, motivând neplata drepturilor salariale la termenul stabilit”. În consecinţă, atât timp cât contestatorul a recunoscut fapta săvârşită, aspect reţinut în decizia de sancţionare, instanţa reţine că în speţă au fost respectate prevederile art. 268 alin. 2 lit. c Codul muncii.
De asemenea, instanţa reţine că sunt neîntemeiate şi susţinerile contestatorului referitoare la faptul că decizia de sancţionare este lovită de nulitate absolută întrucât nu este semnată de conducătorul unităţii. Astfel, că motivele de nulitate absolută a unei decizii de sancţionare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul muncii. Or, nesemnarea deciziei de către conducătorul unităţii nu constituie un motiv de nulitate absolută conform acestor prevederi legale. Mai mult, din cuprinsul deciziei rezultă că aceasta este semnată de „şef divizie trafic”, iar potrivit Ordinului de serviciu nr. 9/15.01.2008, rapoartele de cercetare vor fi avizate/aprobate de către şeful de divizie (sau serviciu) în cazul sancţiunii disciplinare a reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%. Totodată, instanţa reţine şi faptul că raportul de cercetare prin care se propune sancţionarea contestatorului cu diminuarea salariului cu 5% pe o lună a fost aprobat atât de şeful de divizie trafic, cât şi de directorul regional şi directorul general.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanţa constată că este neîntemeiată contestaţia formulată de contestator, urmând să o respingă.

Etichete: