Top

Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară. Criteriile avute în vedere la stabilirea sancţiunii disciplinare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub numărul … la data de …., contestatorul …., a contestat decizia de sancţionare disciplinară nr. …. prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă din data de 1 iulie 2010 , deoarece în data de 12 iunie 2010 a sustras din incinta unităţii intimate un butoi de plastic folosit ca şi pubelă pentru colectarea gunoiului menajer.
S-a motivat că în mod greşit intimata a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului, deoarece în data de 12 iunie 2010 a cumpărat un butoi de plastic de la magazinul societăţii …. pe care l-a plătit, produs care este fără valoare deoarece este folosit ca ambalaj pentru coloranţi şi substanţe toxice.
A precizat că i s-a sugerat de multe ori să se retragă din activitatea profesională iar decizia luată este prea aspră având în vedere că are o vechime în muncă de 37 de ani.
Intimata …. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei deoarece contestatorul a sustras un butoi din incinta unităţii în timpul serviciului, încălcând prevederile art. 25 pct. 22, 25, 26 şi art. 28 pct. 28 din Regulamentul intern.
Prin referatul nr. …, şeful Departamentului Resurse Umane a adus la cunoştinţa conducerii societăţii că, în urma sesizărilor îngrijitorilor interiori privind dispariţia unei pubele de colectare a gunoiului menajer din data de 14 iunie 2010, analizând înregistrările camerelor de luat vederi amplasate pe teritoriul unităţii, a constatat că pubela a fost sustrasă în timpul programului de lucru la data de 12 iunie 2010 de către contestator care îşi desfăşura activitatea în acea dată în cadrul compartimentului pază control.
S-a mai precizat că prin declaraţia nr. …., dată de contestator în cadrul şedinţei comisiei de cercetare prealabilă, acesta a recunoscut că în data de 12 iunie 2010 a luat un butoi de plastic folosit ca pubelă de gunoi, cu justificarea că l-a plătit la magazinul societăţii în data de 18 iunie 2010 deşi nu există nici o solicitare scrisă a salariatului şi aprobată de forurile competente de a achiziţiona un butoi folosit ca ambalaj pentru chimicale.
În cauză s-a depus documentaţia care a stat la baza deciziei de sancţionare şi s-a administrat proba cu interogatoriul contestatorului precum şi proba cu înscrisuri.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că prin decizia nr. … emisă de intimată, s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului, având calificarea de agent de pază, cu desfacerea contractului individual de muncă din data de 1.07.2010.
Motivul aplicării acestei sancţiuni este faptul că în data de 12 iunie 2010 contestatorul a sustras din incinta unităţii un butoi folosit ca şi pubelă pentru colectarea gunoiului menajer încălcându-se astfel prevederile art. 25 pct.22 şi 26 şi art. 28 pct. 16 din Regulamentul intern care este parte componentă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii.
Instanţa constată că începând cu data de 01.08.1973 contestatorul este angajatul societăţii …, în meseria de tricoteur, iar din 1.01.1984 ca lăcătuş iar din 11 ianuarie 2008 a exercitat funcţia de agent de pază în cadrul aceleiaşi societăţi.
În perioada 18.04.2008 – 23.03.2009 a lucrat la …ca şi operator tehnician iar din 23.03.2009 până la data de 1.07.2010 ca reglor la …, când a încetat contractul de muncă în temeiul art. 65 lit. a din Codul muncii.
Instanţa constată că în data de 12 iunie 2010 contestatorul desfăşura activitatea în cadrul Compartimentului pază control deşi în cartea de muncă în această perioadă este menţionată activitatea de reglor a contestatorului, astfel că nu rezultă faptul că acesta desfăşura meseria de agent de pază în mod constant ( fila 35 declaraţia şefului Departamentului Resurse Umane).
La fila 44 se află certificatul de calificare profesională prin care se face dovada că, contestatorul a participat în perioada 7.01.- 7.04.2008 la un program de calificare ca agent de pază şi ordine.
Potrivit contractului individual de muncă încheiat între contestator şi intimata … şi înregistrat sub nr. … activitatea desfăşurată de contestator s-a desfăşurat la secţia tricoturi tehnice în meseria de reglor începând cu data de 23.03.2009.
Contestatorul a precizat în declaraţia nr. …., dată în cadrul cercetării prealabile, că în seara de 12 iunie 2010 a luat un butoi de plastic folosit ca pubelă pentru gunoi pe care l-a plătit la magazinul societăţii cu bon de casă, dar din copia chitanţei, depuse la fila 5 din dosar, rezultă că a achitat un butoi 120 fără a se indica data când a avut loc, astfel că această declaraţie nu poate fi coroborată cu înscrisurile depuse la dosar.
De altfel, declanşarea cercetării prealabile pentru analizarea abaterii disciplinare a fost făcută în urma sesizării îngrijitorilor interiori privind dispariţia unei pubele de colectare a gunoiului menajer moment la care s-au analizat înregistrările camerelor de luat vederi amplasate pe teritoriul unităţii.
Instanţa constată că s-a săvârşit o abatere de la regulile de disciplina muncii de către contestator în sensul că acesta a sustras din incinta unităţii un butoi folosit ca pubelă de gunoi dar având în vedere toate elementele de la art. 266 din Codul muncii, faţă de care se stabileşte sancţiunea disciplinară, se constată că aplicarea de către angajator a măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă este prea aspră.
Instanţa apreciază că aceste criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare trebuie avute în vedere cumulativ atunci când se stabileşte sancţiunea disciplinară.
Cât timp contestatorul a formulat o plângere împotriva deciziei de sancţionare disciplinară, instanţa de judecată are atribuţii de a analiza dacă angajatorul a aplicat o sancţiune disciplinară în raport de gravitatea abaterii disciplinare faţă de criteriile de stabilire a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 266 din Codrul muncii iar atunci când constată că acestea sunt disproporţionat aplicate este în măsură să le raporteze şi să aplice o sancţiune echitabilă.
Instanţa de judecată este îndreptăţită să aprecieze dacă angajatorul a aplicat sancţiunea corectă raportat la fapta săvârşită cât timp există un termen de prescripţie de 6 luni calculat de la data săvârşirii faptei în care angajatorul poate dispune aplicarea sancţiunii disciplinare.
În cazul în care instanţei de judecată nu i s-ar acorda posibilitatea de a putea aplica o sancţiune dintre cele propuse de art. 264 din Codul muncii, atunci când constată că angajatorul a stabilit sancţiunea disciplinară disproporţionat cu gravitatea abaterii, angajatul ar rămâne nesancţionat deşi rezultă cu certitudine că acesta a încălcat o normă din regulamentul intern ce constituie abatere disciplinară, încălcare ce nu ar duce la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Pentru aceste considerente, instanţa constată că în raport de comportarea generală a salariatului, de faptul că acesta are o vechime în muncă în cadrul societăţii intimate de foarte mulţi ani şi nu a mai săvârşit vreo abatere disciplinară iar funcţia de bază pe care o desfăşura era de reglor se impune aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. e din Codul muncii şi anume reducerea salariului de bază a contestatorului cu 10% pe o perioadă de o lună.
Astfel că, va admite contestaţia şi va dispune anularea parţială a deciziei de sancţionare în sensul înlocuirii sancţiunii disciplinare de desfacere a contractului individual de muncă cu sancţiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună.
Ca efect al anulării deciziei de sancţionare se va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi în baza art. 78 din Codul muncii va fi obligată intimata să-i achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 01.07.2010 şi până la data reintegrării efective.

Etichete: