Top

Contopire pedepse. Competenţa materială şi teritorială. Conflict negativ de competenţă. Interpretarea termenului de ultima hotărâre din conţinutul art. 449 alin. 2 Cod procedură penală este aceea de hotărâre de condamnare şi nu orice hotărâre de achitare

Condamnatul – deţinut în Penitenciarul Iaşi – a învestit Judecătoria Iaşi cu soluţionarea cererii de contopire pedepse aplicate definitiv prin două sentinţe pronunţate de Judecătoria Deva, respectiv sentinţa penală nr. 790/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 784/2002 a Tribunalului Hunedoara şi sentinţa penală nr. 1221/15.09.2003 rămasă definitivă prin neapelare şi o sentinţă pronunţată de Judecătoria Dej, respectiv sentinţa penală nr. 6000 din 18 decembrie 2002, definitivă prin decizia penală nr. 458/2003 a Tribunalului Cluj.
Prin cele 3 sentinţe au fost aplicate condamnatului pentru fapte concurente pedepsele private de libertate de 4 ani şi 2 luni, 3 ani şi 6 luni şi 3 ani închisoare.
În cursul soluţionării cererii de contopire, condamnatul, prin apărător, a solicitat a se avea în vedre şi sentinţa penală nr. 301/13 aprilie 2004 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare şi prin care pentru o infracţiune concurentă s-a dispus în baza art. 11 punctul 2 litera b Cod procedură penală cu art. 10 litera g Cod procedură penală încetarea procesului penal pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 litere a, c, e şi g cu art. 13 Cod penal.
Judecătoria Iaşi a considerat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 449 alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri ori instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului, deoarece ultima hotărâre a fost pronunţată de Tribunalul Iaşi, raţionament pentru care în conformitate cu art. 42 Cod procedură penală şi-a declinat competenţa.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 555 din 13 iulie 2004, a considerat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Iaşi, deoarece prin sentinţa nr. 301/13 aprilie 2004 a aceleiaşi instanţe nu s-a aplicat condamnatului o pedeapsă, soluţia instanţei fiind de încetare a procesului penal.
Cum pedepsele aplicate pentru faptele concurente au fost aplicate toate de judecătorii, competenţa de soluţionare a cererii de contopire revine Judecătoriei Iaşi, în a cărei rază se află locul de deţinere al petentului şi, în conformitate cu art. 449 alin 2 teza a II-a Cod procedură penală, a declinat competenţa învestind în conformitate cu art. 43 alin. 6 Cod procedură penală Curtea de Apel Iaşi cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Soluţionând conflictul prin sentinţa penală nr. 20 din 3 august 2004 Curtea de Apel Iaşi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
A motivat instanţa ierarhic superioară comună că toate pedepsele executabile au fost aplicate pentru fapte concurente de judecătorii şi în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 449 alin. 2 teza a II-a Cod penal.
Atât timp cât prin ultima hotărâre, care a fost pronunţată de Tribunalul Iaşi, nu a fost aplicată o pedeapsă supusă contopirii, în cauză nu operează dispoziţiile art. 449 alin. 2 Cod procedură penală conform cărora competenţa ar reveni instanţei care a pronunţat ultima hotărâre.
Sentinţa penală nr. 20/30.08. 2004.

Etichete: