Top

În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii (art. 129 C.pr.civilă) Omisiunea instanţei de prim grad de a soluţiona un capăt de cerere constituie o necercetare a cauzei, pe fond sau excepţie ce face incident în calea de atac a apelului art. 297 alin. 1 C.pr. civilă.

Soluţia impusă este aceea a desfiinţării hotărârii atacate în parte şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, pentru capetele de cerere nesoluţionate.

În situaţia în care între capetele de cerere există o legătură indivizibilă, hotărârea va fi desfiinţată în totalitate.

(Decizia civilă nr. 25/09.02.2007)

Prin acţiunea de chemare în judecată a Statului Român prin Ministerul de Finanţe reprezentat de Direcţia Finanţelor Publice Locale Iaşi, reclamantul V.C. a investit instanţa cu cererile având ca obiect plata daunelor morale, plata daunelor materiale, recunoaşterea vechimii în muncă, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat încălcarea drepturilor sale constituţionale de către regimul comunist, dar şi acţiunile întreprinse de S.C. „Electrica” S.A. Iaşi, ce au avut ca rezultat falimentarea fermei sale.

Prin sentinţa civilă nr. 870/5.04.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins, pe excepţia prescrierii dreptului la acţiune, capătul de cerere formulat de reclamantul V.Gh. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice vizând daunele morale solicitate pentru suferinţele cauzate de regimul comunist şi totodată s-a respins, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, capătul de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice vizând daunele morale întemeiate pe acţiunea S.C. „Electrica” S.A. Iaşi.

Pentru a se pronunţa, instanţa de fond a reţinut că acordarea despăgubirilor pentru repararea daunelor morale şi materiale este posibilă în raport cu dispoziţiile înscrise în art. 998 şi 999 C.civil.

Îndreptăţirea şi, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicţie şi de a pune în mişcare activitatea pentru înfăptuirea justiţiei într-un raport juridic concret este justificată, printre altele, de dovada legitimării procesuale a părţilor şi a declanşării procedurii înlăuntrul termenului legal.

În privinţa capătului de cerere vizând daunele materiale şi morale constând în prejudiciul psihic, profesional, prejudiciul relativ la viaţa sa privată rezultând din restrângerea drepturilor constituţionale, cauzate de atitudinea abuzivă manifestată de organele statale comuniste, tribunalul relevă că este o cerere cu caracter patrimonial.

De aceea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiunea se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani. Acesta începe să curgă din momentul în care aceste drepturi au fost încălcate, cel târziu din anul 1989 când au fost înlăturate orice obstacole obiective în exercitarea drepturilor constituţionale ori de la data la care i s-au încălcat drepturile ca efect al refuzului său de înscriere într-un partid politic după revoluţia din 1989.

Prin urmare, capătul de cerere vizând daunele introdus la 10.05.2004 (pe rolul judecătoriei) se vădeşte a fi tardiv promovat şi este respins pe această excepţie.

În privinţa capătului de cerere relativ la recuperarea prejudiciilor cauzate de acţiunea S.C. „Electrica” S.A., tribunalul a constatat că Statul Român nu are legitimare procesual pasivă într-un raport juridic ce o priveşte exclusiv pe S.C. „Electrica” S.A.

Falimentarea societăţii prin obligarea la plata unei dobânzi exorbitante, lipsirea de veniturile ce i s-ar cuveni ca angajat al societăţii dacă aceasta era în fiinţă, vechimea în muncă de care ar fi beneficiat dacă era angajat, sechestrarea bunurilor societăţii sunt aspecte ce nu-i pot fi opuse Statului Român întrucât acesta nu este obligat în raportul juridic de drept substanţial. Eventualitatea pretenţiilor decurgând din acţiuni exercitate abuziv de către S.C. Electrica S.A. vor putea fi valorificate doar în opoziţie cu aceasta, Statul Român nefiind răspunzător pentru actele şi faptele săvârşite de societăţile comerciale.

Tribunalul a respins, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, capătul de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, vizând daunele morale motivate de acţiunea S.C. „Electrica” S.A. Iaşi.

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul V.Gh. criticând-o pentru respingerea cererilor sale în mod global şi fără suport legislativ.

Menţionează apelantul că este o persoană cu statut special şi care luptă pentru înlăturarea nedreptăţilor făcute inclusiv prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

A susţinut totodată că şi prin sentinţa civilă nr. 1410/14.12.1993 depusă la dosar i s-au încălcat drepturile, fiind obligat la plata dobânzii de 300% lunar, explicaţia pronunţării ambelor hotărâri în defavoarea sa datorându-se refuzului său de a se înscrie într-un partid politic.

Instanţa a ignorat crearea unui litigiu de muncă, întreruperea vechimii sale în muncă şi lipsa veniturilor din pensie.

A solicitat apelantul citarea Ministerului de Finanţe, recuperarea prejudiciilor, precum şi anularea hotărârii instanţei de fond.

În dovedirea cererii, apelantul a depus la dosar copiile memoriilor adresate Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei României.

Instanţa a admis, prin încheierea de şedinţă din 30.06.2006, proba cu înscrisuri precum şi ataşarea dosarului nr. 3353/2001 al Curţii de Apel Iaşi, respingând ca nefiind utilă proba cu un martor solicitată de apelant pentru a dovedi că sumele proveneau din credite şi nu erau bani iliciţi.

În şedinţa publică din 15 septembrie 2006, apelantul a prezentat instanţei cererea de efectuare a unei expertize, cerere respinsă de instanţă motivat de faptul că admisibilitatea probelor fusese deja discutată la termenul din luna iunie.

În mod corect tribunalul a constatat intervenirea prescripţiei raportat la data introducerii acţiunii – 10.05.2004 la anul 1990 în care au încetat încălcările drepturilor constituţionale ale reclamantului, inclusiv a dreptului de a refuza înscrierea într-un partid politic, drept invocat în motivarea cererii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.

Exercitarea acestui drept s-a făcut în anul 2004, cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a constatat prescris dreptul la acţiune al reclamantului cu privire la acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte daunele morale, urmare a prejudiciului suferit prin acţiunile întreprinse de S.C. „Electrica” S.A. Iaşi, Curtea reţine că în cauză nu există identitate între pârât (Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Finanţelor Publice Locale Iaşi) şi persoana juridică indicată de reclamant ca fiind responsabilă de producerea acestui prejudiciu (S.C. „Electrica” S.A. Iaşi), cererea fiind respinsă în mod corect pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român.

Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât şi pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.

Cererea de obligare a Statului Român la plata daunelor morale a fost motivată şi pe oprirea furnizării, de către S.C. „Electrica” S.A., a energiei electrice, cu consecinţe dezastruoase asupra activităţii fermei reclamantului.

Întrucât în cauză persoana chemată ca pârât nu este aceeaşi cu cea despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic invocat prin motivele acţiunii Curtea constată că pârâtul nu are legitimare procesual pasivă urmând a respinge ca neîntemeiate criticile apelantului privind modul de soluţionare a cererii.

Instanţa constată însă întemeiat apelul formulat de reclamant sub aspectul nesoluţionării, de către instanţa de fond, a cererilor având ca obiect plata daunelor materiale precum şi recunoaşterea vechimii în muncă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanţa şi cu aceste două capete de cerere, lăsate neanalizate de către tribunal.

Potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. 1 C.pr.civilă, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Având în vedere că instanţa de fond nu a analizat cererile privind plata daunelor materiale şi recunoaşterea vechimii în muncă a reclamantului, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. 1 C.pr.civilă, desfiinţează în parte hotărârea apelată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea acestor cereri.

Totodată instanţa păstrează restul dispoziţiilor hotărârii privitoare la respingerea cererii având ca obiect plata daunelor morale.

Etichete: