Top

Formarea şi atribuirea loturilor la partaj. Interpretarea şi aplicarea art. 673 ind.9 C. pr. civ.

Articolul 6739 C. pr. civ. enumeră criterii de care instanţa va ţine seama – după caz – la formarea şi atribuirea loturilor. Aceste criterii nu sunt – însă – limitate şi nici nu pot fi absolutizate, instanţa urmând a proceda în raport cu împrejurările specifice cauzei.

Decizia civilă nr. 46 din 12 aprilie 2007

Potrivit textului citat, la formarea şi atribuirea loturilor instanţa va ţine seama, după caz, şi de „acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”

Aceste criterii nu sunt limitate şi nici nu pot fi absolutizate, instanţa având obligaţia ca, în raport cu împrejurările specifice cauzei să stabilească partea în drept să primească bunul în proprietate exclusivă, concluzie ce se deduce din sintagma „sau altele asemenea”, înscrisă în finalul textului citat.

De aceea, faptul că un copărtaş are o cotă mai mică (în speţă de 40% pentru intimată) din masa de împărţit, nu este de natură să îl excludă de la atribuirea unui bun.

Probele administrate au dovedit că există criterii pentru ca apartamentul cu trei camere să fie atribuit intimatei. Astfel, criteriul folosirii acestei locuinţe operează în favoarea intimatei, iar pe de altă parte acesteia i s-a încredinţat spre creştere şi educare minora L.C.-G., născută la 30 aprilie 1991. În mod corect a procedat instanţa de apel atribuind acest imobil intimatei, pentru că în acest fel se acoperă nevoile minorei, care are în prezent 16 ani, trebuind să beneficieze de o încăpere separată de cea a mamei sale.

Curtea a reţinut că instanţa de apel a respectat şi exigenţele art. 741 alin. 1 C. civ., care dispune: „La formarea şi compunerea loturilor, trebuie să se dea fiecărei părţi, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură şi valoare, evitându-se pe cât este cu putinţă, îmbucăţirea imobilelor.”

Or, în cauză, recurentului i-a fost atribuită garsoniera situată în Iaşi.

Împrejurarea invocată de recurent, referitoare la evitarea oricărei situaţii împovărătoare pentru părţi decurgând din cuantumul sultei la care a fost obligată intimata, nu poate fi reţinută ca pertinentă, deoarece doar aceasta din urmă putea să invoce un asemenea aspect.

Recurentul nu are cum să fie afectat de cuantumul mare al sultei stabilite în sarcina intimatei, deoarece – dacă aceasta nu îi va plăti de bună voie – el are deschisă calea executării silite asupra apartamentului atribuit acesteia din urmă.

Etichete: