Top

Cerere privind cenzurarea de instanţa de contencios administrativ a modului de acordare a burselor de studiu angajaţilor săi, de instituţia de învăţământ superior de stat. Actul administrativ producător de efecte juridice

Întrucât decizia de aprobare a listei finale a studenţilor cărora urma să li se acorde burse de studii şi cuantumul acestora, aparţinea Departamentului de Integrare Europeană din cadrul U.T.I., decizie pe care reclamantul nu a atacat-o prin acţiunea de faţă, rezultă că instanţa de contencios administrativ nu se putea considera legal învestită cu verificarea efectelor deciziei sus-evocate, în cadrul cererii reclamantului ce viza doar obligarea unităţii de învăţământ a adopta o altă modalitate de calcul a burselor şi a criteriilor de acordare a lor.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.64/C.A. din 11 februarie 2008
Prin sentinţa civilă nr.2398/E din 5 octombrie 2007, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată şi modificată, formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a chemat în judecată pe pârât pentru a răspunde de modul, pretins ilegal, de calcul şi repartizare a burselor de studiu, solicitând a se recunoaşte încălcarea dreptului cuvenit, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune, reprezentând diferenţa dintre bursa primită şi cea pe care ar fi trebuit să o primească, precum şi la plata de daune morale.
Raportându-se la dispoziţiile art.172 din Legea nr.84/1995 şi la prevederile H.G. nr.44/1992, precum şi la criteriile generale de acordare a burselor, aprobate de Senatul U.T.I. la data de 18 octombrie 2005, care dau în competenţa facultăţilor şi departamentelor stabilirea unor criterii specifice de acordare a burselor, prima instanţă a reţinut că, în speţă, Departamentul de Integrare Europeană a fost cel care a stabilit criterii proprii de acordare a burselor, conform procesului verbal depus la dosar şi a adresei nr.20940/ 2006 şi că, în atare situaţie, instanţa nu se putea substitui organelor abilitate de lege pentru a impune alte criterii decât cele menţionate, singurul lucru pe care ar fi putut să-l verifice fiind acela al concordanţei dintre aceste criterii şi cele prevăzute de lege, a măsurii în care ele au fost respectate, dar numai în cazul în care actul prin care ele au fost determinate şi individualizate ar fi făcut obiectul controlului de legalitate, în condiţiile art.1 din Legea nr.554/2004.
Constatând că autonomia universitară, garantată de art.32 alin. 6 din Constituţie, este principiul fundamental în baza căruia organele de conducere abilitate emit hotărâri şi regulamente, care trebuie respectate, şi că, în situaţia în care se invocă încălcarea unui drept sau vătămarea lui, în oricare fel, printr-o hotărâre astfel luată, acesta trebuie atacat în instanţă, neputând fi recunoscute şi acordate drepturi fără a se fi realizat controlul de legalitate şi fără a se fi dispus anularea actului nelegal, ce stă la baza vătămării pretins produse, prima instanţă a apreciat ca nefondate cererile reclamantului de a i se recunoaşte dreptul pretins încălcat şi de a se obliga pârâtul să-i acorde bursă în cuantumul stabilit, conform propriilor lui evaluări, precum şi la plata de daune materiale şi morale.
Curtea a constatat că recursul reclamantului este nefondat, sens în care reţine următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul-recurent C.C., care funcţionează ca şef de lucrări în cadrul Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” Iaşi, a fost înscris ca student în anul I, la cursurile de masterat, specializarea „Managementul calităţii în instituţiile publice”, în anul universitar 2006-2007, cursuri ce au fost organizate de Departamentul de Integrare Europeană din cadrul instituţiei de învăţământ amintite.
Recurentul nu contestă că, urmare deciziei luate de Departamentul de Integrare Europeană, a beneficiat în semestrul I al anului universitar 2006-2007 de o bursă de 55 lei/lunar, iar în semestrul al II-lea al aceluiaşi an de învăţământ de o bursă de 275 lei/lunar, ci doar pretinde că modul de calcul şi acordare a respectivei burse de studiu contravine dispoziţiilor legale în vigoare.
Reclamantul confirmă, de asemenea, că nu a cerut controlul de legalitate a nici unuia din actele emise de U.T.I şi respectiv de Departamentul de Integrare Europeană în legătură cu condiţiile de acordare a burselor în acea perioadă justificând acest fapt de împrejurarea că nu s-a emis nici un act individual care să-i permită iniţierea producerii prevăzute de Legea nr.554/2004.
Ori, chiar dacă nu s-a emis un act individual de stabilire nominală a beneficiarilor burselor de studiu de la specializarea Managementul calităţii în instituţiile publice, Curtea constată, asemenea primei instanţe, că actele înregistrate sub nr.20213/12 octombrie 2006 şi nr.4023/26 februarie 2007, emis de U.T.I. – Prorectoratul Strategii Universitare, privitoare la fondul de burse, numărul de studenţi şi suma alocată pe lună/student ce au valenţele unor acte administrative de autoritate, care puteau face obiectul controlului de legalitate, sub aspectul concordanţei lor cu dispoziţiile H.G. nr.558/1998, cu Criteriile generale de acordare a burselor, aprobate în şedinţa Biroului Senatului U.T.I. din 18 octombrie 2005 şi respectiv cu Regulamentul pentru acordarea burselor, adoptat de pârâtă.
Nu are nici o semnificaţie ori urmări juridice faptul că cele din urmă acte se refereau la anul universitar 2005-2006, întrucât în lipsa altor reglementări, ulterioare, cele vechi îşi păstrează valoarea de principiu, conducerea universităţii înţelegând să transfere, pentru anul universitar 2006-2007, dreptul de decizie la nivelul facultăţilor şi departamentelor, astfel cum rezultă din actul nr.20940/17 octombrie 2006.
Cum decizia de aprobare a listei finale a studenţilor cărora urma să li se acorde burse de studiu şi a cuantumului acestora pretins nelegală aparţine Departamentului de Integrare Europeană din cadrul U.T.I. şi cum însuşi recurentul confirmă că nu a atacat în mod direct şi nemijlocit nici unul din actele emise de universitate şi de Departamentul de Integrare Europeană al acesteia, în mod justificat a reţinut prima instanţă că reclamantul nu poate cere, pe o cale ocolită, desfiinţarea efectelor unor acte asimilate actelor administrative de autoritate, ca unele ce au fost emise în baza şi în vederea aplicării legii, controlul de legalitate fiind unul punctual, şi nu unul care vizează activitatea instituţiei publice în ansamblul ei.
Ca atare, atâta timp cât deciziile luate de Prorectoratul Strategii Universitare şi Departamentul de Integrare Europeană nu au fost desfiinţate, în cadrul unei acţiuni în anulare, promovată de cel ce se considera vătămat prin aceste decizii care privesc în mod implicit şi persoana recurentului, chiar dacă ea nu a fost în mod clar individualizată, nu există temei, astfel precum a reţinut şi prima instanţă, pentru a se proceda la obligarea pârâtei-intimate de a adopta un alt sistem de calcul a burselor şi de a le plăti potrivit criteriilor pe care reclamantul le avansează; autonomia universitară, ca drept constituţional, neputând fi înfrântă decât în cazul în care, raportat la un act sau un fapt administrativ bine determinat, s-ar constata un exces de putere sau nelegalitate actului normativ sau individual suspus controlului.
Constatând că hotărârea Tribunalului Iaşi este temeinică şi legală şi că instanţa nu se poate substitui în drepturile pârâtului, stabilind ea însăşi criterii şi condiţii de acordare a burselor de studii, în condiţiile în care, prin acte de autoritate ce nu au fost desfiinţare, acestea au fost aprobate de structurile administrative abilitate, Curtea, în temeiul art.312 C.proc.civ., a respins recursul promovat de reclamant.

Etichete: