Contastatie act administrativ fiscal

Dosar nr. 828/89/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 285/C.A.

Şedinţa publică de la 30 Noiembrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier ELENA GHEORGHIES

———-

Pe rol pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe contestator SC C T SRL , cu sediul în … şi pe intimat PRIMĂRIA MUN. VASLUI PRIN PRIMAR, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 23.11.2009, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 30.11.2009, dându-se soluţia de faţă;

INSTANŢA,

Asupra cauzei de faţă,

Prin cererea introductivă reclamanta SC. C T SRL. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr.57/12.02.2009 emisă de Primăria Mun.Vaslui solicitând anularea acestui act administrativ şi pe cale de consecinţă anularea deciziei de impunere 84407/7.12.2008 şi a raportului de inspecţie fiscală nr.84406/7.12.2008.Cu cheltuieli de judecată.

In motivare s-a arătat că au fost emise raportul de inspecţie fiscală , decizia de impunere prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei diferenţa suplimentară cu titlu de impozit pe clădiri şi accesorii pentru 2007, 2008 în valoare de 4625 lei, sumă considerată de reclamantă ca nedatorată.

Reclamanta a încheiat cu SC. Mobifon SA. (în prezent Vodafone România SA.) un contract de închiriere pentru un imobil din Vaslui, ce intra în vigoare începând cu 01.11.2005; în noiembrie 2005 locatarul trebuia să facă amenajări necesare activităţii sale.

La 20.12.2005 reclamanta a solicitat întocmirea unei expertize de evaluare a imobilului în vederea stabilirii bazei de impozitare şi a impozitului datorat către Primărie.

In actele contestate s-a stabilit o diferenţă de impozit de câte 1710 lei pentru anii 2007, 2008 ,calculat la modernizările pe care locatarul le-a făcut la imobil.

In realitate aceste modernizări au fost avute în vedere la întocmirea raportului de evaluare care a luat ca dată de referire data de 20.12.2005.

Reclamanta consideră că este pusă să plătească de 2 ori impozit pentru acelaşi lucru.

Modernizările la care s-au calculat obligaţiile fiscale suplimentare au fost efectuate de la 01.11.2005, împrejurarea că s-a eliberat autorizaţia pentru modernizări la 14.12.2005, nu conduce la concluzia că aceste modernizări nu au fost avute în vedere de expert.

S-a învederat conţinutul art. 253 alin.5 Cod fiscal.

Chiar dacă modernizările nu ar fi cuprinse în raportul de evaluare , actele administrate ar fi nelegale pentru că din acte rezultă că existau îmbunătăţiri la imobil la data închirierii.

Din art. 5 alin. final din contractul de închiriere rezultă că toate dotările efectuate la imobil sunt proprietatea locatarului şi numai în cazul în care părţile vor opta, dotările vor putea fi cumpărate la încetarea contractului.

Organul fiscal a calculat impozit la valoarea de 95000 lei din autorizaţia de construire, deci la o valoare estimată nu reală.

Acest lucru contravine dispoziţiilor art. 253 alin. 3 ind. 1 Cod fiscal şi HG.1861/2006.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

In motivare s-a arătat în conformitate cu art.253 alin.3 ind. 1 care prevăd în cazul îmbunătăţirilor că locatarul are obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unor noi declaraţii fiscale, în termen de 30 zile de la terminarea lucrărilor.

In vederea stabilirii obligaţiilor fiscale datorate bugetului, pârâta a solicitat contestatoarei furnizarea unor documente care să ateste valoarea modernizărilor aduse spaţiului, documente ce nu au fost depuse, astfel că obligaţiile fiscale au fost calculate la suma de 95.000 lei din autorizaţia de construire, în baza art. 67 din O.G.92/2003 şi pct. 65.1, 65.2 din H.G.1050/2004.

Imbunătăţirile nu au fost avute în vedere la întocmirea raportului de evaluare din 20.12.2005 întrucât SC. Mobifon SA. a solicitat şi a obţinut autorizaţia de construire la 14.12.2005.

In anexa 2 la raportul de evaluare expertul evaluator a precizat că în anul 2002 a fost data ultimei dotări.

In drept s-au invocat prevederile Legii 571/2003.

In cauză s-au încuviinţat şi administrat probele cu înscrisuri şi expertiza contabilă.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:

Prin raportul de inspecţie fiscală 844076/17.12.2008 ( f. 46) şi decizia de impunere 84407/17.12.2008 ( f. 54) emise de Primăria Mun.Vaslui – Serviciul Financiar, s-a stabilit că reclamanta SC. C T SRL. datorează suma de 4625 lei formată din diferenţa de impozit pe clădiri în sumă de 3420 lei , aferent anilor 2007 şi 2008 şi accesorii la această sumă, în valoare de 1205.

Din raportul de inspecţie fiscală rezultă că impozitul a fost calculat la suma de 95.000 lei cuprinsă în autorizaţia de construire nr.356/14.12.2005 eliberată în favoarea locatarului SC. Mobifon SA, autorizaţie eliberată pentru reamenajarea spaţului şi racordarea la energie electrică.

Impozitul s-a calculat la această sumă din autorizaţie pentru că nu s-a răspuns solicitării Primăriei de a se furniza documente care să ateste valoarea modernizărilor aduse imobilului din Vaslui, str. Ştefan cel Mare , bl. 74 .

Prin dispoziţia 57/12.02.2009 s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere emise în urma inspecţiei fiscale.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, inclusiv răspunsul la obiecţiuni rezultă că la 20.12.2005 reclamanta a efectuat o expertiză tehnică pentru evaluarea imobilului din Vaslui ,str. Ştefan cel Mare nr. 74 sens în care a stabilit baza de impunere de 105.654 lei , valoare care a fost înregistrată în contabilitate.

Din art. 253 alin. 1 şi 5 din Lg.571/2003 rezultă că impozitul pe clădiri se calculează asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea proprietarului persoană juridică.

In răspunsul la obiecţiuni ( f. 95) expertul contabil a arătat că raportul de evaluare care a stabilit valoarea de impunere a imobilului a avut în vedere şi îmbunătăţirile efectuate până la acea dată, inclusiv îmbunătăţirile efectuate de locatarul SC. Vodafone în baza autorizaţiei de construire nr. 356/14.12.2005.

Această concluzie a expertului este confirmată de actele dosarului.

Comparând îmbunătăţirile efectuate în baza autorizaţiei de construire 356/14.12.2005, respectiv de reamenajare spaţiu, racordare la energia electrică, consemnările la recepţia lucrărilor în postcalculul din 2009 ( f.88) cu cele avute în vedere de expertul imobiliar Filip Gabriel în raportul de evaluare care a stabilit valoarea cuprinsă în contabilitate ( f.21-33) rezultă că acestea concordă.

Susţinerea pârâtei că îmbunătăţirile efectuate în baza autorizaţiei de construire nu au fost avute în vedere la întocmirea raportului de evaluare pentru că în anexa 1 a acestuia se menţionează că lucrările de întreţinere s-au făcut în 2002 este infirmată de comparaţia realizată anterior şi de concluziile raportului de expertiză.

In consecinţă în mod corect expertul contabil a stabilit că valoarea de impunere a imobilului pentru calcularea impozitului pentru 2007 şi 2008 este cea stabilită în raportul de evaluare.

Alin.3 ind.1 al art. 253 Cod fiscal , introdus începând cu 1.01.2007, prevede că în cazul lucrărilor de modernizare realizate de locatar, acesta are obligaţia de a comunica valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor.

Acest alineat se aplică modernizărilor efectuate după intrarea în vigoare a textului legal, respectiv după 1.01.2007, si necuprinse in valoarea de inventar nu şi îmbunătăţirilor efectuate anterior, pentru a nu se încălca principiul neretroactivităţii legii.

In consecinţă îmbunătăţirilor efectuate de locatar pana la data deschiderii magazinului – 27.12.2005 ( f. 57 ) si cuprinse in evaluarea inscrisa in contabilitate nu li se aplică dispoziţiile legale intrate în vigoare ulterior.

Motivul de nulitate invocat de reclamantă, în sensul că dotarile efectuate de locatar sunt proprietatea acestuia din urmă, invocându-se prevederile art. 5 din contractul de închiriere ( f. 37 ) , nu sunt relevante pentru că acel contract produce efecte numai între părţile contractante cu privire la o eventuală însuşire de către proprietar a acestor îmbunătăţiri.

Acest contract nu este relevant în ce priveşte baza de impunere care este stabilită clar în art.253 din Lg.571/2003, ca fiind valoarea de inventar înregistrată în contabilitate.

In consecinţă în mod nelegal pârâta a stabilit un impozit suplimentar şi accesoriu în sumă totală de 4625 lei pentru anii 2007 şi 2008 , cu încălcarea art. 253 alin. 1 şi 5 Cod fiscal, ceea ce determină în temeiul art.218 din Cod pr. fiscală admiterea acţiunii şi anularea dispoziţiei 57/12.02.2009, a deciziei de impunere 84407/17.12.2008 şi a raportului de inspecţie fiscală încheiat sub nr. 84406/17.12.2008.

In temeiul art. 274 Cod proc. civilă pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. C T S.R.L. , cu sediul în … în contradictoriu cu Primăria Vaslui.

Anulează dispoziţia 57/12.02.2009, raportul de inspecţie fiscală încheiat la 17.12.2008 sub nr. 84406, decizia de impunere nr. 84407/17.12.2008 emise de Primăria Vaslui pentru suma de 4625 lei reprezentând 3420 lei impozit pe clădiri pentru anii 2007 şi 2008 şi accesorii la aceste sume, de 1205 lei.

Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1042,3 lei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 30 noiembrie 2009.

Tags: Contastatie act administrativ fiscal