Top

Anulare act administrativ

Prin cererea înregistrată sub nr. 6174/110/2008, reclamanta E P S.R.L. SASCUT judeţul Bacău în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău şi Administraţia de Inspecţie Fiscală Bacău a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 3347/15.07.2008 şi Raportul de inspecţie fiscală emise de Administraţia de Inspecţie Fiscală şi a Deciziei nr. 357/4.09.2008 emisă de D.G.F.P. Bacău în soluţionarea contestaţiei.

S-a achitat taxa de timbru de 4 lei. S-au achitat timbre judiciare de 0,15 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că societatea a fost supusă inspecţiei fiscale pentru verificarea realităţii datelor înscrise în evidenţa contabilă privind cifra de afaceri anuală, verificarea TVA pentru perioada 01.12.2005-31.12.2007 şi verificarea respectării prevederilor Legii nr. 82/1991 şi HG 44/2004.

În urma acestui control, la data de 15.07.2008 s-a întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. 3300, concluziile organelor fiscale constând în aceea că datorau TVA suplimentar de plată în sumă de 70.175 lei, la care s-au calculat accesorii aferente în cuantum de 35.332 lei.

În ceea ce priveşte TVA deductibilă, s-a apreciat că nu are dreptul la deducerea TVA pentru perioada 01.12.2005-30.09.2007, în consecinţă s-a emis Decizia de impunere contestată pentru sumele menţionate.

Stabilirea a TVA suplimentară de plata în cuantum de 35.332 lei, este un act nelegal al organelor fiscale, care i-au încălcat dreptul la deducerea TVA pentru perioada 01.12.2005-30.09.2007.

Astfel pentru perioada menţionată anterior, a înregistrat TVA deductibilă în sumă de 55.483 lei, rezultată în urma achiziţiilor de mărfuri şi alte bunuri necesare activităţii desfăşurate.

Din suma de 70.175 lei stabilită de organele fiscale, în mod legal trebuia scăzută sumă de 55.483 lei, pentru care avea dreptul la deducere, astfel că suma reală de plată către organele fiscale este de numai 14.695 lei.

Ceea ce se invocă în raportul fiscal referitor la faptul că nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA în momentul depăşirii plafonului prevăzut de lege, nu justifică refuzul organelor fiscale de a le acorda dreptul de deducere pentru TVA-ul pe care l-a colectat pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în perioada 01.12.2005-30.09.2007, în mod corect trebuie să i să admită la deducere şi TVA-ul aferent achiziţiilor.

Suma care trebuia admisă la deducere şi pe cale de consecinţă, scăzută din suma de 70.175 lei, pentru a se stabili în mod legal cât mai datorează, rezultă din jurnalele de cumpărări din perioada 01.12.2005-30.09.2007.

Ca urmare, reclamanta a apreciat că actele organelor fiscale sunt nelegale, solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, în sensul anulării lor.

În susţinerea acţiunii au fost depuse înscrisuri .

Pârâtele nu au formulat întâmpinări, dar au depus la dosarul cauzei obiecţiuni la raportul de Eiză contabilă cu valoare de concluzii scrise, prin care s-a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 357/2008 şi a deciziei de impunere nr. 3347/15.07.2008 respectiv menţinerea obligaţiei de plată a TVA în sumă de 70.178 lei şi a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 35.320 lei.

În cauză s-a administrat proba cu Eiză contabilă judiciară, raportul de Eiză şi suplimentul la acest raport fiind depuse la dosarul cauzei( fila 70-79, 105-107).

Instanţa analizând proboriul administrat în cauză, reţine următoarele:

Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău s-a efectuat la solicitarea Camerei de Conturi a judeţului Bacău o inspecţie fiscală parţială care a cuprins perioada 01.12.2005 – 31.12.2007 în urma căreia s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. 3300/15.07.2008 şi s-a emis Decizia de impunere nr. 3347/15.07.2008 prin care s-a stabilit obligaţii de plată la bugetul de stat în sumă de 105.498 lei reprezentând: 70.178 lei taxă pe valoarea adăugată cu majorări de întârziere aferente în sumă de 35.320 lei.

Prin Decizia nr. 357/04.09.2008 D.G.F.P. Bacău a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de S.C. E P S.R.L. SASCUT judeţul Bacău împotriva Deciziei de impunere nr. 3347/15.07.2008 emisă de Administraţia de Inspecţie Fiscală Bacău, reţinând că din analiza cifrei de afaceri , a rezultat că la data de 31.10.2005 societatea a înregistrat o cifră de afaceri de 242.325 lei( superioară plafonului de scutire de 200.000 lei ) ca urmare a faptului că a realizat activităţi economice ce implică aprecieri taxabile, şi ca urmare în baza art. 152 alin. 3 din Legea 571/2003 agentul economic trebuia să solicite înregistrarea în scop de TVA.

Deoarece societatea nu a solicitat această înregistrare începând cu data de 01.12.2005, în mod legal organul de inspecţie fiscală a procedat la stabilirea taxei pe valoarea adăugată, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de T.V.A. şi până la data de 30.09.2007, avându-se în vedere şi prevederile art. 152 alin(6) din Legea nr. 571/2003.

S-a mai reţinut că în perioada cuprinsă între data contestaţiei de către organele fiscale a nerespectării obligaţiei de a solicita înregistrarea ca plăţilor de T.V.A. şi data înregistrării efective 01.10.2007( societatea fiind înregistrată din oficiu ca plătitor de T.V.A. de către organele fiscale teritoriale ) societatea a aplicat regimul special de scutire prevăzută de art. 152 din Codul Fiscală, în condiţiile în care avea obligaţia de a plăti la buget taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în această perioadă.

Ca urmare, în baza prevederilor art. 137 alin.1 lit.a din Legea nr. 571/2003 pentru perioada 01.12.2005-30.09.2007 în mod legal organele de control au stabilit suma de 439.534 lei drept bază impozabilă, conţinând TVA în sumă de 70.178 lei la stabilirea căreia s-a procedat la aplicarea cotei de 15,966% conform pct. 23 alin. 2 din HG nr. 4/2004.

Astfel, conform art. 119 şi art. 120 alin.1 şi al. 7 din OG nr. 92/2003, în mod legal organul de inspecţie fiscală a procedat la calcularea de accesorii aferente sumei stabilită suplimentar până la data de 10.07.2008, reprezentând majorări de întârziere în sumă de 35.320 lei.

Instanţa reţine faptul că reclamanta, până la data de 31.10.2005 a beneficiat de regimul special de scutire a T.V.A., conform prevederilor art. 152 alin.1 din Legea nr. 571/2003 prevederile Codului Fiscal şi art. 179 alin.4 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată cifra de afaceri anuală fiind inferioară plafonului de 200.000 lei, plafon care însă a fost depăşit, începând cu data menţionată, situaţie în care, conform prevederilor art. 152 alin.3 din Legea nr. 571/2003, reclamanta avea obligaţia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depăşirii.

Dar, societatea nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în termen legal , fapt pentru care organele fiscale au procedat la înregistrarea din oficiu a societăţii ca plătitor de T.V.A., de la data de 01.10.2007 conform dispoziţiilor art. 153 alin. 7 din Legea nr. 571/2003, iar conform art. 152 alin.6 , S.C. E P S.R.L. trebuia să fie înregistrată în scopuri de taxă începând cu data de 01.12.2005.

Ca urmare atât controlul fiscal cât şi Eiza contabilă au stabilit că pentru perioada 01.12.2005 – 30.09.2007 TVA colectată din totalul vânzărilor de mărfuri este de 70.178 lei, dar organul de control nu a admis pentru această perioadă dreptul de deducere a TVA deductibilă aferentă achiziţiilor, stabilind ca T.V.A. de plată, diferenţa dintre T.V.A. colectată (70.178 lei ) şi T.V.A. deductibilă( 0 ) suma de 70.178 lei.

Ori, aşa cum a stabilit Eiza contabilă, stabilirea TVA de plată doar pe baza TVA colectată, contravine principiului economic al determinării T.V.A., potrivit căruia T.V.A. se determină prin aplicarea unei cote asupra vaLi adăugate, valoare adăugată ce rezultă din diferenţa între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate de realizarea acestora şi ca urmare TVA de plată datorat se determină că diferenţa între TVA colectat şi TVA deductibil, în caz contrar neacceptarea deducerii T.V.A. aferent cumpărărilor din T.V.A. colectat şi determinarea T.V.A. datorat prin aplicarea unui procent de 19% la valoarea vânzărilor, reprezintă un impozit pe venit( de 19% ) şi nu taxa pe valoare adăugată.

Deasemeni, neadmiterea dreptului de deducere a TVA aferentă achiziţiilor de mărfuri , care au fost revândute de către reclamantă, determină includerea în baza de impozitare a respectivei taxe fapt care intră în contradicţie cu prevederile art. 137 alin.2 lit. a din Legea nr. 571/2003 care prevăd că : „ Baza de impozitare cuprinde următoarele: a/ impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede astfel, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată”, taxa pe valoarea adăugată din facturile furnizorilor fiind achitată de către societate şi a constituit obiect al taxării la furnizori.

Ca urmare, aşa cum s-a concluzionat în Eiza contabilă taxa datorată la bugetul de stat pentru perioada 01.12.2005 – 30.09.2007, dacă reclamanta ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă este diferenţă dintre taxa colectată aferentă vânzărilor 70.178 lei şi taxa deductibilă aferentă cumpărăturilor( 50.765 lei stabilită de Eiza contabilă) şi anume 19.410 lei cu accesorii calculate până la data de 15.07.2008 în valoare de 10.061 lei.

Ca urmare, având în vedere motivele de fapt şi de drept reţinute, instanţa urmează a admite în parte acţiunea, şi a anula în parte Decizia nr. 357/04.09.2008 emisă de D.G.F.P. Bacău, Raportul de inspecţie fiscală 3300/15.07.2008 şi Deciziei de impunere nr. 3347/406/15.07.2008 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău prin care s-a stabilit obligaţia de plată la bugetul de stat în sumă de 70.178 lei taxă pe valoarea adăugată şi 35.320 lei majorări de întârziere aferente, urmând a se constata că reclamanta are de achitat doar suma de 19.410 lei TVA şi 10.061 lei majorări de întârziere aferente T.V.A.

În baza art. 274 Cod pr. Civilă instanţa va obliga pârâtele să achite reclamantei suma de 2250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Etichete: