Top

Cerere de liberare condiţionată

Dosar nr. 8135/333/2009 – cerere de liberare conditionata

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 82/R

Sedinta publica de la 24 Februarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE PARPALEA-FILIP NICOLAE

Judecator SIMIONESCU ELENA

Judecator NICULACHE LUMINITA

Grefier GRIGORIU MARIANA

Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Tribunalul Vaslui a fost reprezentat de procuror Armeanu Cristina Elena.

Conform dispozitiilor art.304 C.p.penala, sedinta de judecata a fost înregistrata cu mijloace tehnice audio.

Pe rol a venit la ordine solutionarea recursului penal declarat de condamnatul DI, în prezent detinut în Penitenciarul Vaslui, împotriva Sentintei penale nr. 141/04.02.2010 a Judecatoriei Vaslui.

Cauza are ca obiect – cerere de liberare conditionata( art. 450 C.p.p. , art. 55 ind. 1 si urm.C.p.).

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta condamnatul-recurent TG asistat de av. Scafaru Alina cu delegatie de asistenta juridica obligatorie nr. 1719/19.02.2010 aflata la dosarul cauzei la fila 7 din dosar .

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca procedura de citare este legal îndeplinita, cauza se afla la primul termen de judecata, recursul este declarat în termenul legal prevazut de lege , motivat în scris.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului cauzei de catre presedintele completului de judecata, dupa care;

S-a verificat identitatea condamnatului DI conform datelor existente la dosarul cauzei.

Interpelat, condamnatul-recurent DI precizeaza ca insista în solutionarea recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta acorda cuvântul partilor în sustinerea recursului.

Av. Scafaru Alina având cuvântul arata ca împotriva sentintei penale nr. 141/04.02.2010 pronuntata de Judecatoria Vaslui condamnatul-recurent Scafaru Alina a formulat recurs întrucât i s-a respins cererea de liberare conditionata si s-a fixat termen de reiterare a cererii dupa data de 10 iulie 2011 si lasa la aprecierea instantei solutionarea recursului.

Pentru aceste motive solicita admiterea recursului si a cererii de liberare conditionata.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicita admiterea recursului pentru un motiv invocat din oficiu si anume ca instanta de fond a interpretat în mod gresit dispozitiile cuprinse în Decizia nr. 8/20.03.2006 a Î.C.C.J. pronuntata în recurs în interesul legii si în mod gresit s-a fixat termen de reiterare a cererii în cadrul termenului de 1 an de la data de 10 iulie 2011, data la care recurentul urmeaza sa fie discutat în cadrul Comisiei din cadrul Penitenciarului Vaslui, cu privire la liberarea sa conditionata, întrucât împlineste fractiunea de 2/3 din pedeapsa prevazuta de lege. Este adevarat ca interpretarea data de instanta de fond corespunde cu dispozitivul Deciziei 8/2006 a ÎCCJ însa din motivarea acestei solutii rezulta ca ÎCCJ a avut în vedere o alta solutie când s-a pronuntat în acest recurs în interesul legii. Din motivarea hotarârii rezulta ca,unele instante au considerat ca un asemenea termen nu poate fi fixat în hotarârea de respingere a cererii de liberare conditionata, decât în cazul în care perioada ramasa de executat pâna la împlinirea perioadei cerute de lege, ce trebuie sa fie executata, nu depaseste un an.

Se mentioneaza în motivarea deciziei ÎCCJ ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Ceea ce se întelege din motivarea acestei decizii este ca în situatia în care se adreseaza cu o cerere de liberare conditionata, instantei de judecata si mai are mai mult de 1 an de zile pâna la împlinirea fractiunii prevazuta de lege pentru a beneficia de liberare conditionata, instanta nu are obligatia de a fixa un termen dupa expirarea caruia va putea fi reiterata cererea privind liberarea conditionata.

Din aceste motive considera ca instanta de fond a procedat în mod gresit ,încalcând drepturile condamnatului, stabilind termen de reiterare a cererii la 1 an de la data de 10 iulie 2011, data la care acest condamnat îndeplineste legal conditiile pentru a beneficia de liberare conditionata

Pentru aceste motive solicita, ca admitând recursul condamnatului si casând în parte hotarârea instantei de fond, sa se înlature din cuprinsul dispozitivului, mentiunea privind stabilirea termenului de reiterare a cererii în cadrul termenului de 1 an de la data de 10 iulie 2011 si sa se mentina celelalte dispozitii ale hotarârii atacate.

Condamnatul în motivele sale de recurs arata ca instanta de fond a facut o gresita interpretare a legii si ca ar putea sa beneficieze de liberare conditionata dupa executarea unei jumatati din pedeapsa si nu dupa executarea a 2/3 din pedeapsa asa cum a stabilit instanta de fond.

Sub acest aspect hotarârea instantei de fond este legala, fiind bazata pe o interpretare corecta a legii, în acest sens pronuntându-se ÎCCJ prin Decizia 25/12.10.2009 nemotivata pâna în prezent, decizie prin care s-a stabilit ca în interpretarea art. 60 alin.1 C. penal se stabileste ca „ condamnatul care nu a fost scos la munca din cauza sanatatii sau din alte cauze, trebuie sa execute efectiv fractia întreaga, prev. de art.59 alin.1 respectiv art. 59 ind.1 alin.1 C. penal”.

Av. Scafaru Alina fata de motivul invocat din oficiu solicita admiterea recursului.

Inculpatul DI având ultimul cuvânt arata ca are 10 boli , nu mai vede si de curând a fost depistat cu ciroza si lasa la aprecierea instantei.

Instanta lasa cauza în pronuntare ,declara dezbaterile închise si trece la deliberare.

Ulterior deliberarii;

T R I B U N A L U L

Asupra recursului penal de fata;

Prin sentinta penala 141/04.02.2010 Judecatoria Vaslui a respins cererea de liberare conditionata formulata de condamnatul DI, detinut în prezent în Penitenciarul Vaslui, anterior executarii integrale a pedepsei de 10 (zece) ani de închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 90/2005 a Tribunalului Neamt, mandat de executare nr. 116/2005, ca prematur introdusa.

În baza art. 450 alin. 2 Cod de procedura penala, a fixat termen de reiterare a cererii în cadrul unui termen de 1 an de la data de 10 iulie 2011.

În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedura penala, a obligat condamnatul la plata catre stat a sumei de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu aparator desemnat din oficiu, va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 59 alin. 1 si 2 Cod penal, un condamnat poate beneficia de liberare conditionata daca a executat o anumita fractie din pedeapsa, daca a fost staruitor în munca, disciplinat si a dat dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele penale.

Din procesul-verbal nr. 1/25.01.2010 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Penitenciarul Vaslui reiese ca persoana privata de libertate DI nu a executat fractia de pedeapsa, devenind propozabil pentru liberare conditionata dupa data de 10 iulie 2011.

Fractiunea de pedeapsa pe care trebuie sa o execute petentul în mod obligatoriu, pentru a putea beneficia de liberare conditionata, este de 2/3 din pedeapsa de executat, fiind aplicabile în cauza dispozitiile art. 59 alin. 1 teza I Cod penal.

Prevederile legale la care face referire petentul condamnat, respectiv art. 59 alin. 2 Cod penal, atunci când sustine ca fractiunea de pedeapsa pe care trebuie sa o execute, ca urmare a starii precare de sanatate si imposibilitatii obiective de a munci, este de ˝ din pedeapsa, nu îi sunt aplicabile, ci ele sunt incidente în cazul condamnatilor care au fost folositi la munca, însa si în cazul acestora fractiunea de pedeapsa nu este doar de ˝ din pedeapsa de executat, ci reprezinta perioada minima efectiva pe care trebuie sa o execute din pedeapsa, la care se adauga, pâna la atingerea cuantumului de 2/3 din pedeapsa prevazut de art. 59 alin. 1 Cod penal, zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate.

Prin urmare, orice interpretare a dispozitiilor art. 60 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 59 alin. 2 Cod penal, în sensul ca în situatia în care condamnatul este bolnav si din aceasta cauza nu a fost folosit la munca, acesta ar putea fi liberat conditionat dupa executarea a jumatate din pedeapsa, este total neavenita, ratiunea dispozitiilor art. 60 alin. 1 Cod penal fiind aceea de a face trimitere la prevederile art. 59 alin. 1 Cod penal.

Cum potrivit art. 59 Cod penal, condamnatul dobândeste vocatie efectiva la liberare conditionata numai în momentul în care a executat fractiunea de pedeapsa stabilita în mod obligatoriu de lege, pâna la acest moment este inutila orice analiza asupra conduitei condamnatului avuta pe parcursul executarii pedepsei cu referire la disciplina si dovezi temeinice de îndreptare.

Pe cale de consecinta, instanta a respins cererea ca prematur introdusa.

Prin decizia nr. VIII din 20 martie 2006, publicata în Monitorul Oficial nr. 475/1 iunie 2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit ca „în cazul în care cererea sau propunerea de liberare conditionata se respinge pentru neîndeplinirea conditiei privitoare la fractiunea prevazuta de art. 59 si urmatoarele din Codul penal, iar perioada ramasa de executat pâna la împlinirea acestei fractiuni este mai mare de un an, instanta va stabili ca cererea sau propunerea sa fie reînnoita potrivit art. 450 alin. 2 din Codul de procedura penala, în termen de un an de la data împlinirii fractiunii prevazute de art. 59 si urmatoarele din Codul penal”.

S-a retinut de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, ca prin alin. 2 al articolului 450 se prevede ca, atunci când instanta constata ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotarârea de respingere se fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoita, precizându-se ca acest termen nu poate fi mai mare de un an.

S-a indicat ca din aceasta ultima precizare, referitoare la limita maxima a termenului ce se poate fixa pentru reînnoirea propunerii sau a cererii de acordare a liberarii conditionate, rezulta implicit ca instanta are îndatorirea sa fixeze un asemenea termen numai daca perioada ramasa de executat, pâna la împlinirea fractiunii de pedeapsa cerute de lege sa fie efectiv executata, nu depaseste un an.

A considera altfel ar însemna ca, datorita duratei mai mari de un an a segmentului de pedeapsa ce trebuie executat pâna la împlinirea fractiunii necesare pentru reînnoirea cererii sau a propunerii de liberare conditionata, sa devina lipsita de sens fixarea termenului, care nu poate depasi un an, ceea ce ar fi inadmisibil.

Asa fiind, fata de finalitatea urmarita de legiuitor prin stabilirea obligatiei instantei de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberarii conditionate, care nu poate fi alta decât aceea a asigurarii posibilitatii de a se examina din nou situatia celui vizat dupa trecerea unei perioade de timp, suficienta pentru realizarea conditiilor pe care nu le îndeplinea, dar nu mai îndelungata decât termenul la care se refera dispozitia art. 450 alin. 2 din Codul de procedura penala, se impune concluzia ca, în cazul în care este necesar mai mult de un an pâna la completarea fractiunii ce trebuie executata din pedeapsa, un astfel de termen nu mai are ratiune sa fie stabilit.

În consecinta, s-a stabilit ca fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau a propunerii de liberare conditionata se impune în toate cazurile în care solutia este determinata de neîndeplinirea cumulativa a cerintelor înscrise în art. 59 si urmatoarele din Codul penal, inclusiv în situatia în care perioada ramasa de executat pâna la împlinirea fractiunii ce trebuie sa fie executata din pedeapsa nu este mai mare de un an.

În ipoteza în care cererea sau propunerea de liberare conditionata nu îndeplineste conditia privind fractiunea din pedeapsa ce trebuie sa fie executata, potrivit art. 59 si urmatoarele din Codul penal, iar perioada ramasa de executat pâna la împlinirea acestei fractiuni este mai mare de un an, se impune a se stabili de instanta, prin hotarârea pe care o pronunta, ca propunerea sau cererea sa fie reînnoita numai în cadrul termenului de un an de la data executarii în întregime a fractiunilor din pedeapsa la care se refera art. 59 si urmatoarele din Codul penal.

În conditiile în care aceasta decizie este obligatorie, conform art. 414 indice 2 alin. 3 Cod de procedura penala, instanta în temeiul art. 450 alin. 2 Cod de procedura penala, instanta a fixat termen de reînnoire a cererii în cadrul unui termen de 1 (un) an de la data de 10 iulie 2011.

In baza art. 192 alin. 2 Cod de procedura penala, a obligat condamnatul la plata catre stat a sumei de 160 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu aparator desemnat din oficiu va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.

Împotriva hotarârii, în termen legal, prin cererea adresata instantei la data de 10.02.2010, a declarat recurs condamnatul DI care a solicitat liberarea conditionata conform art. 60 din Codul penal, învederând ca sufera de mai multe afectiuni.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului pentru faptul ca instanta de fond a interpretat în mod eronat dispozitiile cuprinse în Decizia nr. 8/20.03.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie si, în mod gresit, s-a fixat termen de reiterare a cererii în cadrul termenului de 1 an de la data de 10 iulie 2011, solicitând înlaturarea din cuprinsul dispozitivului a mentiunii privind stabilirea acestui termen

Sub aspectul motivelor invocate de condamnat, cum ca ar putea sa beneficieze de liberare conditionata dupa executarea unei jumatati din pedeapsa si nu dupa executarea a 2/3 asa cum a stabilit instanta de fond, procurorul a aratat ca hotarârea instantei de fond este legala, fiind bazata pe o interpretare corecta a legii, în acest sens pronuntându-se Î.C.C.J. prin Decizia 25/12.10.2009.

Examinând actele si lucrarile dosarului cauzei în raport de motivele de recurs invocate precum si din oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul constata ca instanta de fond, în mod just, a respins cererea de liberare conditionata a condamnatului DI, cu motivarea ca nu este realizata fractia necesara pentru ca persoana lipsita de libertate sa poata beneficia de institutia liberarii conditionate.

Tribunalul, pentru motivele ce vor fi aratate în continuare, constata ca sunt întemeiate criticile formulate de reprezentantul Ministerul Public si ca, în mod nelegal, s-a dispus fixarea unui termen de reiterare a cererii ,,în cadrul unui termen de 1 an de la data de 10 iulie 2011’’, drept care va admite recursul pentru acest motiv, cu mentiunea ca instanta de fond nu a interpretat eronat Decizia nr. 8/20.03.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie,

1. Relativ la motivul de recurs invocat de persoana lipsita de libertate DI, arata urmatoarele:

Potrivit art. 59 din Codul penal cu denumirea marginala ,,Liberarea conditionata’’, dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani, condamnatul care este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz însa, liberarea conditionata nu poate fi acordata înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei când aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin doua treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Conform art. 60 din Codul penal care reglementeaza ,,liberarea conditionata în cazuri speciale’’, condamnatul care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate în art.59, daca da dovezi temeinice de disciplina si de îndreptare.

Interpretând normele penale la care s-a facut referire se constata ca persoanele condamnate la pedeapsa închisorii ce nu depaseste 10 ani si care au fost folosite la munca pot beneficia de institutia liberarii conditionate la împlinirea unei fractii de pedeapsa de doua treimi, fractie în care sunt cuprinse si zilele considerate ca executate ca urmare a muncii prestate. Aceasta, numai în situatia în care persoanele respective au executat efectiv o jumatate din pedeapsa.

În situatia persoanelor care, din motive obiective, cum este cazul condamnatului DI, nu au fost folosite la munca, fractia necesara pentru a putea fi liberat conditionat este cea prevazuta de art. 59 alin 1, respectiv doua treimi de pedeapsa, cum bine a retinut instanta de fond.

Ceea ce face diferenta este faptul ca, în situatia persoanelor care nu au prestat o munca din motive obiective, liberarea acestora este conditionata doar de dovezile temeinice de disciplina si îndreptare. În situatia persoanelor care nu au prestat o activitate desi acest fapt nu s-a datorat unei împrejurari obiective, la momentul îndeplinirii fractiei de pedeapsa, se constata neîndeplinirea cumulativa a conditiilor, cu referire la staruinta în munca, asa încât beneficiul aplicarii institutiei liberarii conditionate poate fi refuzat, ceea ce nu se poate întâmpla în cazul persoanelor care în mod justificat nu au muncit.

Cele retinute de instanta de fond si apreciate de tribunal ca fiind corecte sunt în sensul celor pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie care, prin Decizia nr. 25/2009, a admis recursul în interesul legii si, în interpretarea dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, a stabilit ca pentru a putea beneficia de liberare conditionata, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la munca din cauza starii sanatatii sau din alte cauze trebuie sa execute efectiv, fractia întreaga, prevazuta de art. 59 alin. 1, respectiv art. 591 alin. 1 din Codul penal.

2. Relativ la motivul de recurs invocat din oficiu, tribunalul retine ca potrivit art. 450 alin. 1 din Codul de procedura penala, liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, iar în cazul prevazut în art. alin. 3 din Codul penal, de catre tribunalul militar în a carui circumscriptie se afla închisoarea militara.

Conform art. 450 alin. 2, când instanta constata ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotarârea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoita. Termenul nu poate fi mai mare de un an si curge de la ramânerea definitiva a hotarârii

Textul nu deceleaza natura conditiilor a caror neîndeplinire obliga instanta sa stabileasca un termen de reiterare a cererii sau a propunerii, asa încât o interpretare superficiala a textului ofera întelegerea ca acest termen trebuie stabilit în orice situatie, inclusiv atunci când nu este realizata fractia de pedeapsa pentru admisibilitatea aplicarii institutiei liberarii conditionate.

Punerea în practica a acestor dispozitii ofera informatia ca stabilirea termenului în situatia neîndeplinirii conditiei referitoare la fractia de pedeapsa comporta discutii cu privire la admisibilitatea sau chiar cu privire la logica si utilitatea sa.

Dupa cum se poate observa, potrivit textului, termenul, care nu poate fi mai mare de 1an, având ca limita inferioara data ramânerii definitive a hotarârii, are caracterul de a suspenda exercitarea dreptului.

Ca atare, în legatura cu stabilirea acestui termen în cazul nerealizarii conditiei referitoare la fractiunea de pedeapsa se pot ivi trei situatii, si anume când perioada ramasa de executat pâna la împlinirea fractiunii legale este mai mica de un an, de un an sau mai mare de un an.

În prima situatie, pentru a nu ,,oferi sansa’’ reiterarii unei cereri sau propuneri premature, întotdeauna termenul nu poate fi mai mic decât perioada necesara pâna la împlinirea acestei conditii.

Întrebarea care se ridica aici este daca termenul poate fi mai mare decât aceasta perioada, fara a depasi un an. De principiu, poate fi mai mare doar în situatia în care analiza facuta de instanta a vizat si celelalte conditii care pot fundamenta institutia liberarii conditionate, respectiv staruinta în munca, disciplina etc. Simplul fapt ca s-a solicitat prematur aplicarea dispozitiilor ce reglementeaza liberarea conditionata nu poate justifica stabilirea unui termen dupa data la care, din punct de vedere a conditiei referitoare fractiunea legala de pedeapsa, persoana lipsita de libertate ar deveni propozabila pentru liberare.

În cea de – a doua situatie, pentru rationamentul deja expus si pentru respectarea termenului legal de un an, este evident ca termenul stabilit de instanta nu poate fi nici mai mare si nici mai mic de un an.

Cât priveste ce-a de a treia situatie, se poate observa ca cele doua conditii, cea vizând durata maxima a termenului precum si cea referitoare la faptul ca acest termen curge de la data ramânerii definitive a hotarârii, fac imposibila stabilirea unui termen de catre instanta.

Dincolo de toate acestea, trebuie aratat ca, la momentul solutionarii unei cereri premature, nu poate fi cunoscut cu exactitate momentul împlinirii fractiunii legale de pedeapsa, deoarece acest fapt este influentat de anumite evenimente ulterioare. Exista posibilitatea ca persoana lipsita de libertate sa presteze o munca asa încât în calculul fractiunii de pedeapsa se va tine seama si de zilele considerate ca executate în baza acestei activitati.

Drept urmare, stabilirea unui termen si a unei date fixe dupa care cererea sau propunerea poate fi reiterata este posibila numai în situatia în care condamnatul nu presteaza o munca, cum e cazul recurentului, desi nu se poate sti daca, în viitor, starea sa de sanatate nu va permite si acest lucru.

Având în vedere ca, în legatura cu obligativitatea stabilirii termenului, instantele s-au pronuntat diferit, prin Decizia VIII /2006, pronuntata în interesul legii, Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca ,,Fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare conditionata se impune în toate cazurile în care solutia se întemeiaza pe neîndeplinirea cumulativa a conditiilor cerute de textele art. 59 si urmatoarele din Codul penal, inclusiv în situatia în care perioada ramasa de executat pâna la împlinirea fractiunii legale este mai mica sau egala cu un an.

În cazul în care cererea sau propunerea de liberare conditionata se respinge pentru neîndeplinirea conditiei privitoare la fractiunea prevazuta de art. 59 si urmatoarele din Codul penal, iar perioada ramasa de executat pâna la împlinirea acestei fractiuni este mai mare de un an, instanta va stabili ca cererea sau propunerea sa fie reînnoita potrivit art. 450 alin. 2 din Codul de procedura penala, în termen de un an de la data împlinirii fractiunii prevazute de art. 59 si urmatoarele din Codul penal’’.

Vazând aceasta, tribunalul constata ca prin hotarârea instantei de fond nu s-a facut o interpretare eronata a dezlegarii oferite de instanta superioara ci întocmai interpretarii date în interesul legii. Aceasta, în conditiile în care, potrivit art.4142 din Codul de procedura penala, dezlegarea data în interesul legii problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.

În legatura cu aceasta chestiune, tribunalul observa ca stabilirea termenului având ca limita inferioara momentul în care se împlineste fractia, nu respecta dispozitia legala expresa potrivit careia termenul curge de la data ramânerii definitive a hotarârii.

O alta problema ivita este cea referitoare la natura termenului prevazut de textul art. 450 din Codul de procedura penala care, dupa cum s-a aratat, este un termen de amânare, de suspendare a exercitarii dreptului, aspect ce rezulta din formularea ,,dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoita’’.

Or, din formularea ,,în cadrul unui termen de un an’’ rezulta ca termenul stabilit are o natura extinctiva, asa încât nu este respectata natura termenului legal, consecinta fiind aceea ca, dupa împlinirea termenului, condamnatul este decazut din exercitarea dreptului de a solicita liberarea, ceea ce este inadmisibil si apt sa-i încalce drepturile, inclusiv dreptul la libertate si siguranta garant de art. 5 din Conventia europeana drepturilor omului, ratificata de România la data de 20 iunie 1994.

Cum în materia drepturilor fundamentale ale omului, potrivit art. 20 din Constitutia României, daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la aceste drepturi, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile, apare evidenta necesitatea de a da prioritate dispozitiilor care reglementeaza un drept fundamental.

Pe de alta parte, stabilirea acestui termen în speta de fata apare ca o sanctiune pentru faptul ca cererea a fost introdusa prematur din moment ce nu au fost analizate si celelalte conditii ale institutiei liberarii conditionate.

Pe cale de consecinta, în temeiul dispozitiilor art.385 ind.15 alin.1 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, va fi admis recursul declarat de condamnatul DI, împotriva sentintei penale nr. 141 din 04.02.2010 a Judecatoriei Vaslui pe care o va casa în parte. Rejudecând cauza, va decide înlaturarea din dispozitivul sentintei a mentiunii privind fixarea termenului de un an de la data de 10.07.2011,

Potrivit art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs ramân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 100 lei, reprezentând onorariului aparatorului desemnat din oficiu, care se avanseaza din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de condamnatul DI, detinut în Penitenciarul Vaslui, împotriva Sentintei penale nr. 141/4.02.2010 a Judecatoriei Vaslui, pe care o caseaza în parte.

Rejudecînd cauza, înlatura din dispozitivul sentintei mentiunea privind fixarea termenului de reiterare a cererii de liberare conditionata în termen de un an de la data de 10.07.2011, urmînd ca situatia condamnatului privind vocatia acestuia la liberare conditionata sa fie analizata în momentul în care vor fi îndeplinite cerintele art.59 Cod penal.

Mentine celelalte dispozitii si înlatura dispozitiile contrare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs ramân în sarcina acestuia. Suma de 100 lei reprezentînd onorariu pentru avocat din oficiu va fi suportata din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 24 februarie 2010.

Presedinte, Judecatori, Grefier,

P.F.N. S.E.;N.L. G.M.

Etichete: