Top

Culpa expertului tehnic în tegiversarea soluţionării unei cauze

Daune morale

Prin cererea restrânsă formulată de reclamantul F S in contradictoriu cu pârâtul C V, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 150 lei cu titlu de daune morale, precum şi a cheltuielilor de judecată.

In motivare, reclamantul arată că pârâtul a fost expert tehnic desemnat să efectueze o expertiză judiciară într-un dosar în care reclamantul a fost parte.

In acel dosar pârâtul nu şi-a respectat obligaţiile provocându-i stress şi afectarea stării de sănătate şi determinând şi tergiversarea dosarului timp de aproape doi ani. Totodată, susţine reclamantul că pârâtul 1-a ameninţat şi 1-a insultat.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că a avut o colaborare anevoioasă cu reclamantul în dosarul acestuia în care a fost numit expert şi că depunerea cu întârziere a raportului de expertiză s-a datorat şi reclamantului care a refuzat să-i permită accesul în imobil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Vaslui s-a aflat începând cu data de 3.02.2006 dosarul de partaj bunuri comune în care ca părţi au figurat Frunză Ştefan în calitate de reclamant şi M.A. in calitate de pârât.

La data de 18.09.2006 pârâtul a fost desemnat de instanţă să efectueze o expertiză, stabilindu-se avansul de onorariu care a fost plătit imediat de către părţi (fila 53).

La termenul din 20.11.2006 instanţa a dispus să se facă adresă expertului pentru efectuarea expertizei, acordând termen la 18.12.2006 (fila 67).

In dosar s-au acordat următoarele termene pentru lipsa expertizei: 22.01.2007; 12.03.2007, termen la care se completează obiectivele expertizei şi cu evaluarea imobilului data fiind cererea completatoare depusă de pârâtă; 16.04.2007; 21.05.2007; 11.06.2007; 3.09.2007. Abia la termenul din 1.10.2007 expertul înştiinţează instanţa că nu a putut efectua măsurătorile la imobil întrucât reclamantul nu i-a permis accesul, având o purtare necuviincioasă şi violentă.

Până la această data, reclamantul formulase o cerere de recuzare a expertului pentru depăşirea atribuţiilor (fila 104 – termenul din 12.03.2007) cerere respinsă de instanţă la termenul din 11.06.2007.

Tot in acest interval de timp, pârâtul – expert a depus la dosar un certificat medical care atestă că a avut concediu medical in perioada 1.06.2007 – 30.06.2007 (fila 120).

In tot acest interval de timp, expertul a trimis părţilor doar două comunicări în vederea efectuării expertizei pentru 20.01.2007 şi pentru 30.09.2007 (filele 140-141).

Se acordă din nou termene pentru depunerea raportului de expertiză la: 17.12.2007 şi 4.02.2008.

La 1.02.2008 pârâtul a depus în sfârşit expertiza la dosar.

4

întrucât, între timp, reclamantul iniţiase prezenta acţiune împotriva pârâtului, a formulat o nouă cerere de recuzare a expertului, cerere pe care instanţa a admis-o la 17.03.2008 (fila 191) şi la 7.04.2008 este numit un nou expert pentru a face din nou expertiza în construcţii.

Dosarul a fost soluţionat la 8.09.2008.

Din declarative martorilor audiaţi în cauză a rezultat că într-adevăr reclamantul s-a opus pe 30.092007 ca pârâtul să facă din nou măsurători, motivat de faptul că îl recuzase şi că nu mai avea dreptul să efectueze expertiza, fapt ce a determinat imposibilitatea efectuării măsurătorilor la acea data. Ulterior, pârâtul a revenit, în noiembrie susţine martorul Piciu Constantin, deşi pentru luna noiembrie nu există nicio dovadă de înştiinţare a părţilor, data la care reclamantul nu s-a mai opus ca pârâtul să efectueze expertiza.

Instanta retine fată de cele arătate mai sus că au fost necesare 14 luni pentru ca pârâtul să efectueze această expertiza, timp in care dosarul reclamantului a trenat pe rolul instanţei neputând să fie soluţionat.

Din cele paisprezece luni, doar in luna iunie 2007 pârâtul s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a efectua expertiza fiind bolnav. Numai că nici aceasta nu poate fi o scuză întrucât deja trecuseră şase luni de la numirea lui ca expert, timp in care nu a înştiinţat instanţa decât o singura data, la 9.03.2007 că mai are nevoie de un termen întrucât îi mai sunt necesare nişte acte.

în tot intervalul 18.12.2006 – 1.02.2008, pârâtul nu a comunicat instanţei cauze de imposibilitate a efectuării expertizei decât la 9.03.2007 şi la 1.10.2007 când a arătat că reclamantul s-a opus şi nu i-a permis accesul în imobil.

Chiar şi această opoziţie a reclamantului survenită la 10 luni de la numirea expertului, tot nu poate fi invocata de pârât în favoarea sa atât timp cat legal, el ar fi trebuit să efectueze expertiza până la termenul din 18.12.2006 conform art. 209 Cod procedură civilă. Toate termenele ulterioare acordate au fost date prin bună-voinţa nejustificată a instanţei.

Art. 6 din CEDO garantează tuturor cetăţenilor dreptul la un proces echitabil ceea ce înseamnă inclusiv dreptul unei persoane la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale. Scopul acestei garanţii îl reprezintă protejarea părţilor împotriva duratei excesive a procedurilor, asigurarea eficienţei şi credibilităţii actului de justiţie.

Apreciind asupra termenului in care cauza reclamantului a fost soluţionată, respectiv 32 de luni din care 14 luni acordate doar pentru efectuarea expertizei de către pârât, instanţa concluzionează că termenul nu a

5

fost deloc rezonabil, iar culpa tergiversării soluţionării cauzei aparţine în parte şi pârâtului.

In atare situaţie este evident că reclamantul a suferit un prejudiciu moral constând în frustrarea generată de întârzierea soluţionării cauzei sale, prejudiciu care, in temeiul art. 998 – 999 Cod civil va trebui reparat de către eel vinovat, în speţă de către pârât.

Suma solicitată de reclamant, 150 lei, este simbolică în opinia instanţei şi va fi acordată fâră rezerve.

In ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât reclamantul şi-a restrâns pretentiile, cheltuielile vor fi reduse corespunzător conform art. 276 Cod procedură civilă, ceea ce înseamnă că pârâtul va fi obligat doar la plata taxei de timbru corespunzătoarei sumei acordate reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite actiunea civilă restrânsă formulată de reclamantul F. S., domiciliat in sat Poieneşti, comuna Poieneşti, judeţul Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul C.V. domiciliat in Vaslui, str. Penes Curcanul, bl. 284, sc. A, ap. 8.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 150 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumăde 13,4 lei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 19.11.2008.

Etichete: