Top

Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală. Respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect nu înlătură obligaţia pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată

Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată (art. 275 C.pr.civilă).

Dispoziţiile art. 275 C.pr.civilă nu-şi găsesc aplicare atunci când pârâtul, la un termen ulterior celui ce a constituit prima zi de înfăţişare, a celor acordate pentru administrarea probelor a revocat dispoziţia contestată.

(Decizia civilă nr. 13/13.01.2007)

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2057 din 20.09.2006, respinge ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamanta C.S. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi. Obligă reclamanta şi la plata diferenţei de onorariu expertiză către Biroul de Expertize Iaşi.

Instanţa de fond a constatat că reclamanta a solicitat anularea dispoziţiei nr. 3414/26.10.2005 şi obligarea Primarului Municipiului Iaşi la restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001 în totalitate a suprafeţei de 212 m2 pe amplasamentul indicat în acţiune.

În faza judecăţii în primă instanţă s-au administrat probe cu înscrisuri şi expertiză tehnică topometrică.

La termenul din 20.09.2006 pârâtul a comunicat revocarea dispoziţiei contestate şi a depus la dosar dispoziţia nr. 2146 din 07.07.2006, cu care reclamanta a fost de acord, precizând însă că nu a fost pusă în posesie.

În apelul declarat, reclamanta a invocat două motive:

– aplicarea greşită a legii în soluţionarea capătului de cerere accesorie prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

– nu datorează onorariul de expertiză definitiv de 4 milioane lei, în condiţiile în care expertul desemnat de instanţă din momentul plăţii onorariului provizoriu şi până la pronunţare nu a măsurat terenul, nu a depus schiţa la dosar, ca anexă la raportul de expertiză.

Curtea admite apelul, schimbă în parte sentinţa, obligă pârâtul la cheltuieli de judecată.

Soluţia de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect este legală, fiind soluţionată greşit cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 275 C.pr.civilă, „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

Recunoaşterea pretenţiilor reclamantului în faza procesuală a judecăţii în primă instanţă, ulterior primei zile de înfăţişare, nu înlătură obligaţia impusă prin art. 274 alin. 1 C.pr.civilă.

Pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantei în sensul că a emis în cursul procesului o nouă dispoziţie în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a dispus restituirea în natură a imobilului, cu depăşirea substanţială a primului termen de judecată.

Intimatul – Primarul Municipiului Iaşi se află în culpă procesuală, fiind incident în cauză art.274 alin. 1 C.pr.civilă, potrivit căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea reţine ca neîntemeiat cel de-al doilea motiv de apel cu motivarea că onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului (art. 23 din O.G. nr. 2/21.01.2000). De altfel, în cheltuielile de judecată acordate, instanţa a inclus în totalitate şi onorariul de expert, fiind incident art. 274 alin. 2 C.pr.civilă conform căruia judecătorii nu pot micşora plata experţilor.

Etichete: