Top

Întoarcerea executării silite.

Prin Sentinţa civilă nr. 625/17.02.2010, pronunţată în dosarul nr. 7864/333/2009, Judecătoria Vaslui a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.M.L. în contradictoriu cu pârâţii C.E.şi C.M. pentru următoarele motive:

La data de 8.06.2005 reclamanta a adjudecat la licitaţie un apartament situat în Vaslui, proprietatea pârâţilor, pentru suma de 41.625 lei conform procesului – verbal de licitaţie imobiliară. Rezultă din acest proces-verbal că executarea silită s-a făcut pentru despăgubirea creditoarei SC Goscom SA. Preţul adjudecării a fost achitat integral conform procesului – verbal de adjudecare definitiv.

La data de 15.11.2005 executorul judecătoresc a încheiat procesul – verbal de distribuire a preţului prin care suma de 4.140 lei a revenit creditorului SC Goscom SA şi 37.485 lei debitorului C.E.(pârât în prezenta cauză).

Sumele respective aflate în contul de executare al executorului judecătoresc, aflat la CEC au fost puse astfel la dispoziţia creditorului şi debitorului, urmând ca aceştia să le ridice oricând. Faptul că debitorii nu au ridicat această sumă nici în prezent este un aspect care îi priveşte personal, legal neexistând nici un impediment pentru ca ei să beneficieze de aceşti bani.

La data de 17.12.2007 Judecătoria Vaslui a anulat titlul executoriu în temeiul căruia se pornise executarea silită împotriva pârâţilor, a anulat executarea silită şi a dispus întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare. Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 622/R/23.04.2008 a Tribunalului Vaslui.

Art. 4041 alin. 2 Cod procedură civilă prevede doar că bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se restituie celui îndreptăţit ca efect a întoarcerii executării. Însă, întoarcerea executării presupune restabilirea situaţiei anterioare pentru toate părţile implicate în executarea silită, în cazul de faţă, debitor, creditor, adjudecatar. Aceasta înseamnă că imobilul se restituie debitorilor, adjudecatarul trebuie să-şi primească înapoi preţul plătit pentru imobilul respectiv, iar cei care au beneficiat de preţul adjudecării să-l restituie desigur adjudecatarului.

În cazul de faţă, de preţul plătit de adjudecatar au beneficiat nu numai debitorii, ci şi creditorul SC Goscom SA care, în opinia instanţei trebuie să restituie suma distribuită lui întrucât a fost încasată nelegal în temeiul unei executări silite nelegale.

Aceasta fiind modalitatea de repunere a părţilor în situaţia anterioară executării silite, cu privire la restituirea preţului vânzării solicitată de reclamanta adjudecatară de la pârâţii – debitori, cererea acesteia va fi admisă în parte doar cu privire la suma distribuită acestora de către executorul judecătoresc, adică 37.485 lei.

Obligaţia pârâţilor de restituire a acestei sume s-a născut la data pronunţării sentinţei civile 4252/17.12.2007 de către Judecătoria Vaslui, hotărâre definitivă de la pronunţare, după cum, la aceeaşi dată s-a născut obligaţia reclamantei să restituie pârâţilor imobilul.

Dacă dispozitivul sentinţei ar fi fost mai explicit în sensul de a se stabili care sunt obligaţiile părţilor ca efect al întoarcerii executării, acţiunea de faţă nu ar mai fi fost necesar a fi promovată. Însă, în lipsa acestor dispoziţii exprese care să facă posibilă executarea silită, acţiunea reclamantei apare ca admisibilă, instanţa stabilind prin prezenta hotărâre doar întinderea dreptului ei nu şi existenţa dreptului la restituirea sumei care a fost stabilită prin sentinţa 4250/14.12.2007.

Prin urmare, obligaţia pârâţilor de restituire a sumei distribuite lor născându-se la 17.12.2007 şi nefiind executată nici la acest moment, suma fiind supusă devalorizării în timp datorită inflaţiei, ea va trebui să fie restituită actualizată funcţie de rata inflaţiei calculată de la 17.12.2007 şi până la data plăţii efective, actualizarea nereprezentând o sancţiune, ci echivalentul valoric al prestaţiei adjudecatarului la data plăţii efective conform art. 1084 Cod civil.

În ceea ce priveşte recunoaşterea dreptului de retenţie asupra imobilului până la data plăţii, pe lângă faptul că cererea este neîntemeiată, existenţa unui drept de creanţă nefiind suficientă pentru instituirea unui asemenea drept pentru creditor, drept de natură să aducă atingere unui drept fundamental cum este dreptul de proprietate, ea apare şi ca rămasă fără obiect având în vedere că imobilul şi cheile acestuia au ajuns între timp în posesia pârâţilor.

Pentru motivele expuse mai sus instanţa a admis în parte acţiunea reclamantei.

Etichete: