Top

Infractiuni

Sentinţa penală nr. 528/21.04.2010

Domeniu asociat: Infracţiuni

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanţe, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului XY pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, inculpatul a adresat ameninţări cu moartea părţii vătămate AB.

Inculpatul a fost audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei şi a solicitat în apărare proba cu acte în circumstanţiere şi proba cu martori.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei – daune morale şi a solicitat audierea martorilor din lucrări.

S-a ataşat la dosar fişa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Partea vătămată împreună cu fratele şi cumnatul său se aflau în cimitirul din sat, fiind sărbătoarea religioasă de pomenire a morţilor. În apropierea acestora se afla şi inculpatul împreună cu fratele său.

Având în vedere că între părţi există o stare conflictuală mai veche, la un moment dat acestea au început să se certe, inculpatul ameninţându-l pe vătămat cu moartea. A intervenit – fratele inculpatului, care l-a luat pe acesta din acel loc, având în vedere şi starea de ebrietate în care se afla.

După câteva minute, inculpatul a revenit în locul respectiv continuând să-l ameninţe cu moartea pe vătămat, afirmând că „unul din noi va rămâne în cimitir mort”. Conflictul s-a terminat ca urmare a intervenţiei rudelor inculpatului şi a plecării vătămatului şi rudelor sale acasă.

Ameninţările cu moartea adresate de inculpat au fost de natură a alarma partea vătămată având în vedere diferenţa de vârstă dintre aceştia, inculpatul fiind o persoană tânără, iar partea vătămată în vârstă, precum şi faptul că, deşi se afla multă lume în cimitir, partea vătămată mai fusese anterior lovită de inculpat, care de altfel a şi fost condamnat pentru aceasta.

Astfel, ameninţările cu moartea adresate părţii vătămate au fost serioase, prezentând pentru aceasta, în condiţiile arătate, suficiente temeiuri că se vor realiza.

Cuvintele adresate de inculpat nu au fost doar o violenţă de limbaj comisă într-un moment de enervare, ci chiar o ameninţare efectivă, de natură a inspira vătămatului o temere gravă.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, aşa cum este aceasta prevăzută de dispoziţiile art. 193 alin. 1 Cod penal.

Instanţa nu poate reţine scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, ca şi circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului, aşa cum s-a solicitat. Pentru a fi incidente dispoziţiile acestui articol, inculpatul ar fi trebuit să comită fapta ca urmare a unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea părţii vătămate.

Relaţiile conflictuale dintre părţi şi activitatea vătămatului care s-a rezumat doar la a acuza inculpatul, adresându-i-se cu cuvântul „hoţ” nu sunt suficiente pentru a determina o tulburare însemnată sub imperiul căreia inculpatul să fi comis fapta.

Mai mult, nu s-a dovedit prin nici una din probele administrate în cauză intenţia părţii vătămate de a lovi inculpatul.

Astfel, martorul B.P, care a perceput direct cele întâmplate, arată că inculpatul a avut un comportament agresiv, fiind nevoie de intervenţia rudelor pentru a-l linişti, iar partea vătămată nu a intenţionat nici un moment să-l lovească pe inculpat.

Declaraţia sa se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori.

Pentru aceste motive, instanţa respinge solicitarea de reţinere a circumstanţei provocării în favoarea inculpatului, nefiind întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal.

Totodată, instanţa reţine că circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal sunt facultative, atitudinea inculpatului fiind relativ sinceră şi neînsoţită de regret faţă de fapta comisă. De asemenea, din certificatul de cazier judiciar a inculpatului reiese faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fapta din prezenta cauză fiind concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1564/2009, definitivă la 04.03.2010.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 şi 52 Cod penal.

Luând în considerare aspectele de fapt şi de drept anterior menţionate, instanţa urmează a-l condamna pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, apreciind că aceasta este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Având în vedere că fapta din prezenta cauză (28.05.2009) este concurentă cu faptele din data de 07.08.2008 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1564/18.XII.2009, definitivă la 04.03.2010, instanţa va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare aplicată prin aceasta, pedeapsă pe care o descontopeşte în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal;

– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. 1 Cod penal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 36, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, dispune contopirea celor două pedepse sus-menţionate cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare.

În baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective, precum şi a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Astfel, din motivarea deciziei nr. 2/06.10.2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei, nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.

Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Din decizia instanţei europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Articolul 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

Articolul 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice şi în funcţiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunţarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracţiuni.

Acest procedeu este nerezonabil, interdicţia drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporţionalităţii în fiecare caz în parte.

Faţă de circumstanţele reale şi personale reţinute, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 85 alin. 3 coroborat cu art. 81 Cod penal, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

În consecinţă, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului şi va fixa termen de încercare în condiţiile art. 82 Cod penal, care se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1564/2009 a Judecătoriei Vaslui, respectiv 04.03.2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 Cod procedură penală va fi atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind condiţiile revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Va face aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal şi va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând daune morale.

Instanţa apreciază că aceasta a suferit ca urmare a ameninţărilor adresate de inculpat. Astfel, acestea au fost făcute în cimitir, cu mai multe persoane de faţă, de către inculpatul cu mult mai tânăr decât vătămatul, creând acestuia un sentiment de insecuritate, de teamă, pentru integritatea sa corporală şi chiar viaţa sa, în condiţiile în care mai fusese lovit şi ameninţat de inculpat, fapte pentru care acesta din urmă a şi fost condamnat prin sentinţa penală sus-menţionată.

Prin urmare, instanţa apreciază că este justificată acordarea unei sume de bani care să compenseze prejudiciul psihic suferit, apreciind însă că suma de 350 lei este echitabilă şi suficientă în acest scop.

Pe cale de consecinţă, va obliga inculpatul la plata către partea civilă a acestei sume cu titlu de daune morale şi va respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Văzând dispoziţiile art. 191 Cod procedură penală;

Etichete: