Top

Infracţiuni contra libertăţii persoanei şi infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Autor: JUDECĂTORIA BUHUŞI

Domeniu: infracţiuni

Tip speţă: sentinţă penală

Titlu: Infracţiuni contra libertăţii persoanei şi infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr.345/P/2006/09.03.2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate şi vătămare corporală gravă, prevăzute de art.189 al.2 şi 182 al.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că în ziua de 27.04.2006 a lipsit de libertate în mod ilegal pe partea vătămată T.I., prin supunerea acestuia la suferinţe fizice şi pricinuirea unui traumatism buco-dentar cu fractura dintelui 21 şi luxaţia dintelui 22, şi a unor multiple contuzii corporale.

Prezent la instanţă, inculpatul a recunoscut parţial faptele săvârşite.

Partea vătămată T.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei despăgubiri din care 3000 lei daune morale.

Partea vătămată a depus acte la dosar şi a solicitat proba testimonială.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În ziua de 27.04.2006, inculpatul a mers la terenul său, în punctul „C. C.” situat pe raza oraşului B.. Aici a găsit-o pe partea vătămată T.I., care efectua lucrări agricole pe terenul său ce se învecinează cu cel al inculpatului.

Inculpatul era în stare de ebrietate şi i-a reproşat părţii vătămate că a intrat pe terenul său şi a executat lucrările agricole după care a lovit-o cu pumnii peste faţă. Partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele şi să o ameninţe că o omoară dacă se ridică.

Inculpatul a mers la căruţa sa a luat un bici cu coadă metalică cu care a lovit pe partea vătămată, iar când aceasta vroia să se ridice, inculpatul o ameninţa că o va tăia cu cuţitul şi o va omorî. Inculpatul a lovit-o până când partea vătămată a devenit inconştientă.

Inculpatul a mers la căruţă, a luat o furcă pe care a ridicat-o asupra părţii vătămate, ameninţând-o că bagă furca în ea şi o omoară, şi în acest timp i-a pus piciorul pe gât.

Martorul P.I., a strigat la inculpat să nu omoare partea vătămată.

Inculpatul a mai lovit de câteva ori partea vătămată cu biciul, continuând să o ameninţe, după care a ridicat-o şi a târât-o la căruţă, ameninţând-o în continuare că dacă va încerca să coboare din căruţă o va lega de ea.

Această agresiune a durat aproximativ 2 ore. Inculpatul a dus partea vătămată la un pârâu din apropiere şi a obligat-o să se spele, după care a urcat-o în căruţă şi a obligat-o să meargă la un bar.

Martorul P.V., a relatat la urmărirea penală că inculpatul a venit la teren, a luat partea vătămată de mânecă, a tras-o 10 mp până la hotarul dintre cele două terenuri, reproşându-i că a depăşit limita dintre proprietăţi, după care a început să o lovească cu pumnii până partea vătămată a căzut şi a continuat să o lovească cu picioarele, cauzându-i răni la faţă. Inculpatul a luat biciul şi i-a aplicat vreo 10 lovituri, până ce partea vătămată „a leşinat”, rămânând în stare de inconştienţă aproximativ jumătate de oră. În acest timp inculpatul discuta cu martorul P., iar când sesiza că partea vătămată se mişcă, striga la ea să nu îndrăznească să se ridice că o omoară. Partea vătămată s-a ridicat la un moment în genunchi, iar inculpatul a început să o lovească şi să o ameninţe că o omoară cu cuţitul, din căruţă. Inculpatul a fugit la căruţă, a căutat cuţitul şi negăsindu-l s-a întors cu o furcă pe care a vrut să o bage în partea vătămată, dar în acel moment P.I. a strigat la inculpat să nu omoare partea vătămată.

Partea vătămată a prins cu mâinile de furcă şi „îl implora pe inculpat” să nu o omoare. Inculpatul a lăsat furca, a luat din nou biciul şi i-a aplicat 4-5 lovituri, continuând să o ameninţe „că dacă îndrăzneşte să se ridice, o bate până o omoară”.

Martorul a arătat că din momentul când a început agresiunea a oprit tractorul şi se afla la 5-6 m distanţă, dar i-a fost frică atât lui cât şi lui P. să intervină, întrucât inculpatul era sub influenţa alcoolului şi foarte violent.

După un timp, inculpatul a ridicat-o pe partea vătămată, a târât-o la căruţă „ameninţând-o că o leagă de căruţă şi ară câmpul cu ea”. În tot acest timp, partea vătămată implora inculpatul să nu o omoare. Inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri „cu biciul” lăsând-o „lată pe pământ” şi continuând să ameninţe partea vătămată.

Aceste fapte s-au derulat într-o perioadă de aproximativ 2 ore, timp în care inculpatul a lovit partea vătămată de mai multe ori şi i-a interzis să plece de pe câmp, deşi avea multe răni.

La instanţă fiind audiat acelaşi martor a relatat că inculpatul a lovit partea vătămată o dată la faţă, aceasta căzând la pământ, pe o parte, după care inculpatul a lovit de mai multe ori cu „sărnea biciului”. Inculpatul a stat de vorbă cu P., după care i-a mai dat părţii vătămate „câteva bice”.

Inculpatul a adus furca de la căruţă şi a ameninţat partea vătămată că o omoară.

Martorul a arătat că partea vătămată s-a ridicat singură de jos, iar inculpatul i-a spus să meargă să se spele, dar nu a văzut-o murdară de sânge.

Partea vătămată a urcat singură în căruţă, iar inculpatul a luat şi bicicleta părţii vătămate. Martorul a mai arătat că partea vătămată s-a târât până la maşina lui P., intenţionând să se urce în maşină, dar P. a mutat maşina mai departe.

Conflictul a durat 2-3 reprize, cam 1 oră – o oră şi jumătate.

Inculpatul lăsa partea vătămată să se odihnească, după care o bătea iar.

Partea vătămată nu putea să plece întrucât vorbea cu P. şi cu inculpatul, afirmaţie total nesinceră şi în contradicţie cu declaraţia dată la urmărirea penală.

Martorul P.I., unchiul inculpatului, a relatat la urmărirea penală că inculpatul a lovit cu pumnii şi picioarele şi biciul pe partea vătămată, reproşându-i că i-a încălcat proprietatea. A încercat să liniştească inculpatul dar nu a reuşit, acesta fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.

Partea vătămată a încercat să se urce în autoturismul său, a deschis portiera, dar nu a reuşit, întrucât inculpatul a început să o lovească.

După aproximativ 20 min. a mers la inculpat să discute pentru a-l calma, timp în care partea vătămată era aşezată pe pământ, iar inculpatul o ameninţa că, „dacă îndrăzneşte să se ridice să plece o ajunge cu căruţa şi o omoară”. La un moment dat partea vătămată s-a ridicat să vină la el pentru a-i plăti lucrarea, iar inculpatul a ameninţat-o că o taie cu cuţitul. Acesta a căutat cuţitul în căruţă şi negăsindu-l a venit cu o furcă, şi a ameninţat că „bagă furca în ea”. Partea vătămată se ruga de inculpat să nu o omoare iar când a intervenit şi i-a spus inculpatului să se gândească la ceea ce face, inculpatul i-a răspund că nu-i vrea răul. După aceste discuţii având furca în mână, inculpatul a trimis partea vătămată la un pârâu să se spele, spunându-i că dacă încearcă să fugă, şi nu se întoarce la timp la căruţă pentru a merge împreună la cârciumă, vine cu căruţa după ea şi o omoară.

Partea vătămată s-a întors la căruţă şi inculpatul a obligat-o să se urce în căruţă ameninţând-o cu furca să nu îndrăznească să coboare. După 1/2 oră, timp în care partea vătămată a stat în căruţă, s-a urcat şi inculpatul în căruţă, spunând că merge cu partea vătămată la cârciumă să bea.

Acelaşi martor, la instanţă, a relatat că inculpatul era agitat, nu i s-a părut beat şi i-a dat părţii vătămate o palmă, după care a lovit-o cu biciul pe la picioare. A mai arătat că partea vătămată a venit la maşina sa în picioare, întrucât îi era frică să nu fie lovită de inculpat. Partea vătămată s-a dat jos din căruţă şi i-a plătit lucrările, după care s-a urcat în căruţă şi a plecat, dar nu cunoaşte unde. Inculpatul doar a înjurat pe partea vătămată, întrucât i-a semănat terenul, dar nu a văzut să o ameninţe cu furca. Inculpatul avea în mână un bici şi a spus că merge după cuţit pentru a o specia. Partea vătămată avea sânge la gură şi a urcat de bună voie în căruţă.

Conflictul a durat aproximativ ? de oră, dar nu a văzut dacă partea vătămată a fost lovită, dar a fost prezent din momentul în care a venit inculpatul şi până când a plecat. Partea vătămată nu era inconştientă, deşi a căzut nu a strigat după ajutor şi nu a ţipat.

Aceasta avenit singură spre maşină pentru a scăpa de inculpat. Martorul a arătat că nu a intervenit.

Inculpatul era nervos şi violent, a mai arătat martorul. Deşi inculpatul a arătat că martorul este unchiul său, acesta nu a recunoscut, susţinând că nu este rudă cu inculpatul.

Martorul a precizat că declaraţia dată la urmărirea penală a fost scrisă de el şi a declarat atunci adevărul dar şi ce a declarat la instanţă este adevărat.

Inculpatul a mers la căruţă să ia o furcă dar nu avea furcă în căruţă. Declaraţia martorului dată la instanţă este părtinitoare şi în contradicţie cu declaraţia celuilalt martor şi chiar a inculpatului

Inculpatul a declarat că i-a aplicat o palmă zdravănă şi vreo 10 bice, dar nu a ameninţat-o ori este imposibil ca la 10 bice partea vătămată să nu leşine. Partea vătămată nu avea sânge la gură sau pe haine. A mai arătat inculpatul că a speriat partea vătămată că îi pune laţul la gât şi o omoară, dar recunoaşte că a dus partea vătămată la căruţă, a desfăcut un lanţ şi a spus că o leagă.

Apărarea inculpatului este în contradicţie cu declaraţia martorilor în special cu cea a lui P.V..

Martora B.A., a relatat la urmărirea penală că era de serviciu când inculpatul şi partea vătămată au venit la bar.

Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată ce bea, însă acesta a răspuns că nu bea nimic, şi să o lase să plece.

Inculpatul i-a spus că nu pleacă până nu bea ceva cu el, şi a comandat un suc şi 100 ml coniac pentru partea vătămată şi o cafea pentru el şi a obligat-o să bea coniacul.

Martora a arătat că în momentul în care a văzut că inculpatul insistă a intervenit, spunându-i inculpatului să nu forţeze partea vătămată să bea.

În declaraţia din 04.09.2006, scrisă personal de ea, martora a relatat că partea vătămată avea urme de sânge pe faţă, iar din discuţiile celor doi a dedus că partea vătămată a fost bătută de inculpat.

La instanţă, martora a arătat că părţile au venit la bar, cei doi se contraziceau, dar nu a fost atentă. Partea vătămată nu avea sânge la gură, dar a aflat de la inculpat că s-a cercetat cu partea vătămată de la pământ.

Or, martora în declaraţiile date la urmărirea penală a arătat despre ce discutau părţile în bar. Partea vătămată nu a dorit să bea, dar inculpatul a insistat pe un ton ridicat, să bea.

Partea vătămată , părea disperată, era supărată şi se ruga de inculpat să îl lase să plece, de aceea a intervenit. Martora a arătat că îşi menţine declaraţiile date la organele de poliţie, fiind scrise personal de ea, cele scrise corespund adevărului, însă nu-şi mai aduce aminte exact ce a văzut. Din comportamentul avut la instanţă a reieşit că martorei îi era frică de inculpat.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit un traumatism buco-dentar, cu fractura dintelui 21 şi luxaţia dintelui 22, precum şi multiple contuzii corporale, necesitând internarea la Spitalul B. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă B., secţia neurochirurgie, în perioada 27.04-02.05.2006 şi respectiv 04-06.05.2006.

Pierderea chiar şi a unui dinte, înseamnă sacrificarea altor doi dinţi laterali pentru a monta o proteză, iar aceasta oricât de perfectă ar fi, nu va putea înlocui complet dintele natural nici funcţional şi nici estetic. Or, partea vătămată a suferit un prejudiciu estetic, care se încadrează în noţiunea de sluţire.

Din probele administrate în cauză, rezultă vinovăţia inculpatului, acesta încercând prin declaraţiile date să se sustragă răspunderii penale.

Faptele inculpatului întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate şi vătămare corporală gravă, prevăzute de art.189 al.2 Cod penal şi art.182 al.2 Cod penal. Faptele inculpatului sunt probate cu sesizarea şi declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal, adresele Spitalului orăşenesc B. şi Spitalului Judeţean de Urgenţă B., declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere gradul sporit de pericol social al infracţiunilor, împrejurările comiterii lor, dar şi persoana inculpatului, care nu a avut o poziţie parţial sinceră, este infractor primar, fără ocupaţie.

În cauză, instanţa, va aplica dispoziţiile art.74 lit.a şi 76 lit.b şi respectiv 76 lit.d Cod penal, privind circumstanţele atenuante, precum şi ale art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, faptele fiind concurente.

Coroborând gradul de pericol social al infracţiunilor cu finalitatea aplicării sentinţei penale, instanţa apreciază că modalitatea de individualizare juridică a pedepsei este privarea de libertate.

Deşi art.71 Cod penal, modificat, prin Legea 278/2006, prevede că în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă se interzic drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, este de observat că potrivit art.11 al.2 şi art.20 al.2 din constituţie, tratatele ratificate de parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului, fiind mai favorabile decât legile interne. Or, interzicerea dreptului de vot contravine art.3 din protocolul nr.1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale astfel cum a hotărât CEDO, în cauza H. contra M. B..

Urmează ca instanţa să interzică inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a Teza aIIa, b Cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 al.2 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa reţine, că partea vătămată a fost internată la Spitalul Orăşenesc B., în perioada 27.04-02.05.2006 şi la Spitalul Judeţean de Urgenţă B., secţia neurochirurgie, în perioada 04-05.05.2006, cuantumul cheltuielilor de spitalizare fiind de 560,58 lei, şi respectiv 140,78 lei.

Partea vătămată are numeroase spitalizări, la diferite spitale din ţară, drept pentru care instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale. Raportul de expertiză a concluzionat că nr. de zile îngrijiri medicale este 14-16 zile, că leziunile dentare reprezintă un prejudiciu estetic temporar, până la rezolvarea stomatologică. De asemenea, afecţiunile constatate prin diverse internări în spitale (boli infecţioase, urologie), hepatită cronică cu virus C, ulcer duodenal, structură uretră posterioară dreaptă, varice membre inferioare, Sindrom disfagic, nu au legătură cu episodul traumatic din 27.04.2006, şi acest episod nu au dus la agravarea afecţiunilor patologice.

Urmează, ca instanţa în baza art.313 din Lg.45/2006, să oblige inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul orăşenesc B. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă B.pentru secţia neurochirurgie.

Spitalul Judeţean de Urgenţă s-a mai constituit parte civilă şi cu c/val cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate la secţia contagioase. De asemenea, Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă T. s-a constituit parte civilă în cauză.

Or, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, din care rezultă că aceste internări nu au legătură de cauzalitate cu episodul traumatic din 27.04.2006, instanţa va respinge ca nefondate pretenţiile celor două spitale.

Va constata că Serviciul de Ambulanţă B. nu s-a constituit parte civilă, întrucât partea vătămată nu a fost transportată cu ambulanţa la spital.

Instanţa reţine de asemenea, că partea vătămată T.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei (reprezentând transport, c/val CML, medicamente, tratament, c/val lucrării dentare), din care 3000 lei daune morale.

În dovedirea laturii civile a solicitat proba cu martorii B.G. şi C.N..

Martorul B.G., a arătat că a transportat partea vătămată la Spitalul B., unde a fost internată. Aceasta era plină de sânge la gură, ochi şi avea vânătăi pe braţe şi antebraţe.

Martorul a mai arătat că a împrumutat pe partea vătămată cu 20 milioane lei (2000 RON), iar în luna noiembrie 2006 i-a mai împrumutat 10 milioane lei (1000 RON) pentru medicamente.

Martorul C.N. a relatat că în luna iunie 2007 a împrumutat partea vătămată cu 15 milioane lei (1500 RON) pentru a se interna la B. şi pentru medicamente.

Instanţa va avea în vedere că partea vătămată a împrumutat aceste sume şi pentru alte internări la alte spitale din ţară, dar având în vedere că a fost internată de la 27.04.02.05.2006 de la 04-05 – 05.05.2006 (în total 6 zile ) şi faţă de leziunile suferite, apreciază că a făcut cheltuieli, dar într-un cuantum mai mic, la care se adaugă şi c/val CML. În ceea ce priveşte daunele morale, având în vedere suferinţele pricinuite părţii vătămate, de către inculpat, instanţa apreciază că partea vătămată este îndreptăţită la aceste daune aşa cum le-a cerut.

Urmează ca instanţa în baza art.14, 346 Cod procedură penală şi 998 Cod civil, să oblige inculpatul la plata despăgubirilor aşa cum au fost apreciate de instanţă şi a daunelor morale.

Va constata că apărătorul inculpatului nu a solicitat onorariu oficiu.

Etichete: