Top

PERIMARE. ÎNTRERUPEREA CURSULUI.

Codul de procedură civilă art. 248-250

Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an. Perimarea se întrerupe prin împlinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Curtea de Apel Bacău, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 64/30 ianuarie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 514/20 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul 4937/2004, a fost admisă sesizarea formulată din oficiu şi s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta S.C. „L” S.A. în contradictoriu cu pârâţii consiliul local şi primăria municipiului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2004, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 155 (1) din Codul de procedură civilă, deoarece reclamanta nu a depus la dosarul cauzei actul contestat şi nu a precizat obiectul acţiunii.

Deşi reclamanta a solicitat de mai multe ori repunerea pe rol a cauzei, cererile sale au fost respinse, iar prin sentinţa de mai sus s-a apreciat că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 248 al. 1 din Codul de Procedură Civilă, pentru a se constata perimată cererea de chemare în judecată.

Dosarul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de un an, din vina reclamantei, care nu a depus în termen actul dispus de instanţă, a stabilit instanţa de fond.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a arătat că este nelegală şi netemeinică, deoarece cursul perimării a fost întrerupt prin cererile succesive de repunere pe rol, iar la data de 06 iunie 2006, când a solicitat din nou repunerea pe rol a cauzei, a depus şi copia hotărârii contestate şi pentru care se suspendase dosarul.

Nefiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 248 Cod Procedură Civilă, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Curtea de apel analizând sentinţa civilă nr. 514/20 septembrie 2006, în raport cu motivele de recurs invocate şi din oficiu, a reţinut următoarele :

Într-adevăr, la data de 15 septembrie 2004, instanţa de fond, în baza art. 1551 Cod procedură civilă a dispus suspendarea judecării cererii formulată de reclamantă, în contradictoriu cu cele două intimate, până la data când aceasta va depune la dosar actul administrativ contestat.

Ulterior, la datele de 12 septembrie şi 26 octombrie 2005, recurenta a formulat cereri de repunere pe rol a cauzei, cereri respinse.

De asemenea şi la data de 02 iunie 2006, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului, (fila 64) ataşând şi Hotărârea nr. 174/25.10.1999, a consiliului local şi pe care pretinde că o contestă, în timp ce tribunalul a formulat sesizare în vederea constatării perimării.

Având în vedere că la data de 07 decembrie 2005, când a fost respinsă una din cererile de repunere pe rol, formulată de către recurentă, (fila 59) şi până la data de 02 iunie 2006, când a fost formulată de aceasta o nouă cerere de repunere pe rol, (fila 64) nu a trecut un an de zile, aşa cum prevede art. 248 Cod Procedură Civilă, este de observat că în mod nelegal prima instanţă a admis sesizarea şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Din actele şi lucrările dosarului nu a rezultat că acţiunea a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, dimpotrivă aceasta a solicitat de mai multe ori repunerea pe rol a cauzei, iar la data de 02 iunie 2006, a depus şi hotărârea contestată, pentru lipsa acestui act dispunându-se suspendarea în temeiul art. 1551 Cod Procedură Civilă.

În plus, în speţă nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 129 din Codul de procedură Civilă, în sensul că judecătorul trebuie să stăruie în stabilirea obiectului cererii, a precizării hotărârii contestate şi a ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, chiar dacă părţile se împotriveau.

Pentru considerentele expuse, curtea de apel, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod Procedură civilă, a admis recursul şi a modificat în tot sentinţă, în sensul că a respins sesizarea privind perimarea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Etichete: